in

„Cenușăreasa secolului XXI”, cartea unui italian despre o româncă venită la muncă în Italia: «Este obligația mea către poporul vostru emigrat aici»

Rocco Marascia este un italian care trăiește Sardinia. Viața sa de consultant financiar îi oferea o anumită stabilitate. Avea o soție și un copil. Însă meandrele sorții l-au pus la încercare: separarea de soție în urma neînțelegerilor, probleme la locul de muncă din cauza crizei economice, până la pierderea slujbei.

Deodată întreaga sa existență este tulburată. Trăirile, grijile, descoperirea unor resurse interioare puternice în oamenii care îl înconjoară în această perioadă dificilă a vieții le analizează, luând seama la suferințele celorlalți care traversează noianul de probleme departe de patria lor, de familia lor, de proprii copii.

Rocco a cunoscut o româncă venită în Italia. Așa s-a născut romanul „La Cenerentola del XXI secolo, storia di una badante romena”. Cenușăreasa secolului XXI este o româncă, a cărei poveste este similară cu a multor femei venite în căutarea unui loc de muncă, împinse de nevoi, de sărăcia din țărilor lor de origine, de dorința de a-și susține copiii și familia, de a-i ajuta să trăiască cu demnitate , pentru a studia..

Autorul a cunoscut-o pe Cenușăreasa în timp ce femeia se confruntă cu o situație dificilă de discriminare. Rocco s-a îndrăgostit de ea, și în același timp a devenit conștient de realitatea dură în care trăiesc multe femei imigrate și a studiat fenomenul, a studiat legislația actuală. Ajutarea Cenușăresei pentru el înseamnă ajutarea în același timp multe femei care trăiesc în situații de umilire și discriminare.

Cenușăreasa” sa nu poate citi paginile despre ea, fiindcă lacrimile o împiedică. Rândurile despre această femeie sunt înrâurite de teamă. Teama de a-și pierde locul de muncă, teama de o fura somnul noaptea, când bolnava terminal se putea sufoca, teama că fiicelor ei din România li s-ar putea întâmpla ceva, teama de a cere concediu sau o duminică liberă, teama de a fi certată pentru orice.

Sunt gândurile unei tinere mame venite să muncească în Italia. Să muncească până la epuizare, pentru a nu-și pierde locul de muncă, salariul. S-a obișnuit să doarmă așezată pe scaun pentru a se trezi repede; nu mai știe să doarmă întinsă. O dată pe săptămână era trimisă la piață; acelea erau unicile momente în care putea merge afară pe jos; în rest, în camera bolnavei.  În fine, o zi de naștere a ei este întreruptă de fiica bolnavei pe care o asista; trebuia să se întoarcă imediat la locul de muncă, deoarece fiica nu putea rămâne sâmbăta acasă împreună cu mama ei; altfel era dată afară. Tratată ca o Cenușăreasă, luptă să reziste cu un curaj extraordinar, demn de tot respectul.

Rocco Marascia, ați scris anul trecut o carte jurnal despre viața unei îngrijitoare de bolnav SLA în Italia, viață asemănătoare, în substanță, cu cea a miilor de femei românce din Italia ultimilor 15 ani. De ce ați scris-o?

«Mă întrebați care este motivul pentru care am scris. Sunt mai multe, încerc să sintetizez. Cred că vă aflați în eroare cînd spuneți că viața acestei “badante” este similară cu multe altele, fiindcă eu sunt convins că sunt cu adevărat puține cele care trăiesc situații asemănătoare.  Atât de puține că devin neînsemnate.

Care mai mult, care mai puțin, în această muncă sunt tratate rău și excepțiile de care vorbesc nu fac parte din text, mai ales dintr-un motiv: cele care sunt tratate bine din punct de vedere uman sunt oricum, din punct de vedere al contractului național existent, exploatate în mod excesiv. Cu timpul consecințele sunt adeseori dramatice, chiar dacă sunt ascunse interior sau înăuntrul “acelei case” pentru a păstra “echilibrul” în liniște, din nevoie, pentru protecția angajatorului.

Fenomenul pe care l-am descris este prezent de mai multe decenii, astfel încât, încet, încet în mintea oamenilor s-a înrădăcinat ideea că ar fi așa, că trebuie să ia o “badante” și în aceste condiții. Dar această idee este falsă total și cred că mulți “angajatori” de bună credință fac astfel de contracte, iar acesta este un bun motiv să li se explice ce este greșit.

Un alt motiv era căutarea conștiinței profunde din partea îngrijitoarelor, a propriilor drepturi, singura condiție care poate duce la o schimbare și doar unitatea tuturor ar putea crea schimbări în raporturile de muncă, stimulând condiții mai bune pentru toate.

Este dificil, evident, situația economică a familiilor italiene nu ajută, dar această carte ar putea obține cel puțin acest rezultat: să pună în lumină discriminarea față de femeile române care servește, fără echivoc, la justificarea propriului  mod de comportament.

Dacă s-ar elimina discriminarea și relațiile interne din toate acele case ar fi diferit și toate aceste femei ar fi văzute așa cum sunt, în mod real, s-ar înțelege motivațiile lor și ar avea cel puțin o mai mare solidarietate; poate că acesta este obiectivul minim pe care voiam să-l ating în această scriere.»

Pare un jurnal paralel. Viața dificilă a unui om separat, cu probleme lavorative și o imigrată care și-a lăsat copiii departe pentru a câștiga suma necesară supraviețuirii lor. Întâlnirea dintre cei doi oameni ajută la tratarea rănilor? Iubirea poate depăși toate dificultățile?

«În carte nu este nici o minciună; am omis doar să scriu lucruri mai dramatice respectând intimitatea persoanelor care mi-au împărtășit experiențele avute.

Este o povestire “jurnal” a unei persoane separate, care traversează un moment urât, este adevărat, dar care datorită acestui moment vede situații care mai înainte îi erau de neimaginat; m-au făcut să văd lucrurile în alt mod și de aici obligația mea către poporul vostru emigrat aici; eu am trăit în multe locuri, știu ce înseamnă a fi discriminat, știu ce înseamnă a avea nevoie de susținere, chiar și emotivă.

M-am îndrăgostit de ea așa cum era și iubirea poate face mult. Chiar dacă nu este suficientă pentru a aduce  modificările care ar fi necesare pentru a contrui o lume mai bună. Nu, iubirea nu reușește să depășească toate dificultățile, însă când există, poate exista speranța.»

Ultima parte a cărții conține legislația italiană în materie de asistență la domiciliu, îngrijitoare personale ale persoanelor aflate în dificultate in anul 2018. Pentru anul 2019 ați observat schimbări sau îmbunătățiri ale legislației?

«Am citit repede noile normative 2019 și intenționez reactualizarea imediată pentru retipărirea cărții, cu prevederile actualizate. Modificări substanțiale nu sunt și pentru simplul fapt obiectiv că dacă s-ar respecta contractul existent ar fi o cucerire incredibilă și la nimic nu ar ajuta mărirea cu câțiva cenți la oră. De altceva este nevoie!»

Rocco Marascia (foto) pregătește spre publicare un alt manuscris, intitulat “Fii pierduți”. Se referă la acei fii care n-au putut fi îmbrățișați de mamă, înainte de culcare sau la trezire. Scrie despre acei copii care de ziua lor n-au avut-o alături pe cea care le-a dat viață; chiar cunoscând sacrificiile părinților pentru acești copii este dificilă acceptarea situației; ei preferă iubirea în locul banilor. Emigrația poartă povara durerii acestor fii. O realitate care va trebui schimbată.

Crina Suceveanu

«Cenerentola del XXI secolo. Cenușăreasa, storia di una badante romena»
di Rocco Marascia. P
entru a comanda cartea, puteți suna autorul, la numărul 3925974531 sau e-mail [email protected]

Povestea dramatică a Elenei Alexa, fostă îngrijitoare de bătrâni: ”Nu vreau să mai aud de Italia” – VIDEO

”Când m-am întors în ţară, lumea mă întreba dacă am furat şi eu un parfum sau dacă mi-am găsit vreun italian”

”Când m-am întors în ţară, lumea mă întreba dacă am furat şi eu un parfum sau dacă mi-am găsit vreun italian”

Ladispoli, pedepse ca în Evul Mediu la o familie de români: și-a legat fiul cu lanțuri și nu i-a dat apă și mâncare