Copiii români din instituţiile de învăţământ de la Ladispoli au organizat la finalul anului şcolar o serbare la Primăria din oraş, eveniment la care au participat şi autorităţile locale.
Cu acest prilej, elevii au primit şi diplomele din cadrul cursurilor de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Românească. Proiectul este derulat în Italia pentru al şaptelea an consecutiv de Institutul Limbii Române din Bucureşti cu sprijinul Ambasadei României la Roma si se desfăşoară deja în peste 200 de şcoli din 13 regiuni ale Italiei, adresându-se unui număr de aproximativ 4000 de copii români.
În cadul evenimentului de la Primăria din Ladispoli, eveniment la care au asistat pe lângă familiile de români, şi primarul oraşului, Crescenzo Paliotta, şi responsabilul cu comunitatea de români din cadrul Ambasadei României în Italia, Laviniu Enii, profesoara Angela Nicoară a acordat aproximativ 100 de atestate elevilor români.
„Aş începe cu o aşa zisă „dificultate de început” adică dificultatea pe care o simt elevii înaintea participării la orele de curs, când le este propusă inscrierea” răspunde Angela Nicoară la întrebarea noastră referitoare la reţinerile pe care le vede din partea celor mici.
„În general mi-o destăinuie după ce capătă puţină încredere în mine şi în modul lor de exprimare în limba română. Sunt tentaţi să refuze cursul pentru că îşi imaginează o programă şi o metodă greoaie şi severă ca în România, care le-ar putea îngreuna mult orarul. După câteva întâlniri şi activităţi desfăşurate împreună însă se simt în mediul lor, agreează colectivul din care devin parte, ba chiar se simt responsabili cu roluri precise în grupă. Desigur determinante sunt hotărârea şi insistenţa părinţilor şi a cadrului didactic de la clasă şi şcoala din care face parte elevul” a constatat profesoara.
Depinde de părinţi
Elevilor le vine spontan să se exprime în limba italiană mai ales în momentele de organizare a jocurilor sau activităţilor din afara cursului.
„Cu răbdare reuşim să ne exprimăm în amândouă limbile, aşa învaţă şi cuvinte noi în ambele limbi. Le este uşor să citească, să cânte sau să recite versuri în româneşte. În transcriere sunt atenţi, îşi amintesc regulile din limba română, dar nu demonstrează aceeaşi siguranţă în exerciţiile de dictare. Ca să eliminăm greşelile în scris sau pronunţia cu diferite influenţe din zonele de provenienţă din România este nevoie de mult exerciţiu şi de ani de frecvenţă la orele de curs de limbă şi cultură românescă” mai spune profesoara Angela Nicoară.
Întrebată dacă cei mici vin la cursurile de română, Angela răspunde că „participarea şi frecvenţa la curs depind foarte mult de părinţi. Aici îşi spune cuvântul însuşi pregătirea sau nivelul cultural al părinţilor. Dacă un părinte a studiat şi vede viitorul copilului în deschiderea spre şcoală atunci nu consideră un efort să îşi aducă propriul fiu la cursurile opţionale.
În caz contrar când părintele vede reuşita fiului doar în partea materială câştigată, atunci nu îşi pierde orele de muncă urmărind copilul la învăţătură. Spre multumirea mea avem elevi care insistă la părinţi să îi aducă la curs pentru că le plac pregătirile pentru serbările noastre tradiţionale sau mai mult, sunt elevi care participă la curs la insistenţele bunicilor din România” mai spune profesoara de la Ladispoli.
Sprijinul instituţiilor
Angela Nicoară a început cursurile de limbă română la Ladispoli în anul şcolar 2004-2005, pe vremea când era mediator intercultural la Primul Cerc Didactic din Ladispoli. „Aveam o grupă mixtă de 10 copii de la clasa I-a până la a V-a. Cu câţiva dintre ei am rămas încă în relaţii de prietenie şi cu familiile lor şi ne vedem încă la serbările şcolare” mărturiseşte Angela Nicoară la finalul celui de-al şaptelea an consecutiv de curs gratuit de Limba, Cultura şi Civilizaţie Română finanţat de Ministerul Educaţiei Naţionale din România în colaborare cu Ministerul Instrucţiei Publice din Italia.
La Ladispoli, profesoara de limba română a avut la cursuri un număr de 241 de copii, iar la serbarea de sfârşit de an scolar din Ladispoli a înmânat 97 de adeverinţe şi diplome pentru elevii de şcoală primară şi gimnazială şi 144 de adeverinţe de frecvenţă transmise de Institutul Limbii Române din Bucureşti pentru copiii de grădiniţă.
„Reuşita programei şi adaptările aduse metodologiei cursului la realitatea din şcoala sunt datorate deschiderii demonstrate personal de directorul Institutului Corrado Melone din Ladispoli, profesorul Riccardo Agresti”, ţine să sublinieze profesoara de limbă română. Asta s-a văzut şi la serbare, la care directorul italian a asistat de la început până la sfârşit. „Da. Este comunitatea cea mai mare. Elevii români reprezintă 30% din totalul de elevi străini pe care îi avem în şcoli. A vorbi însă de copiii străini în această perioadă de globalizare nu este nimic ciudat” spune Riccardo Agresti. „Evenimentul de azi este foarte frumos şi este normal ca aceşti copii care au învăţat în plus să primească aceste atestate” completează directorul.
Mai aproape de ţară
La serbarea de final de an, cei mai emoţionaţi au fost desigur părinţii. „După părerea mea este foarte important să se facă aceste cursuri, deoarece suntem români” spune Costel Bărdaşu, a cărui fetiţă frecventează cursul de limbă română în al doilea an consecutiv. „Limba română se vorbeşte în special în casa noastră. Recunosc însă că este un mare păcat că la aceste cursuri nu vin foarte mulţi români, nu profită de această posibilitate care li se oferă” mai completează românul.
Florica Dragoş din Negreşti – Satu Mare, stabilită din 1999 în Italia a venit la serbare pentru băieţeul ei mai mic care tocmai a terminat clasa a II-a. „Este important şi pentru ei, şi pentru noi. Măcar trăim momentele româneşti la fel ca acasă, cum era pre vremuri. Cu atât rămânem şi noi” consideră femeia, care mai precizează că şi copilul mai mare, care acum are 18 ani, a urmat cursurile de limba şi literatura română cu aceeaşi profesoară.
Rafila Suciu din Reghin, judeţul Mures a venit la Primăria din Ladispoli, la serbare, cu nepoţelul ei, Lorenzo şi a recunoscut că este foarte emoţionată să vadă atât de mulţi copii îmbrăcaţi în costume populare. „Parcă mă simt mai aproape de ţară văzându-i în costumele naţionale şi simţim nostalgia de acasă”, mai spune cu lacrimi în ochi femeia.
C.V.
