Dan Merișca este un pictor român format la școala romană în Italia, în curentul renascentist (neorenascentist). S-a născut în 1973 la Arad, unde locuiește și pictează. Lucrările sale sunt deja răspândite pe mai toate continentele. În anul 1994 și-a întrerupt studiile în România (Timișoara) pentru o experiență artistică italiană unde a avut privilegiul de a-l cunoaște pe maestrul Giaccomo Profilli, pictor roman caravaggist, sub tutela căruia s-a format. După perioada de ucenicie, în 1998 s-a reîntors la Arad, unde continuă să picteze și să expună regulat atât în România cât și în Italia, în cadrul expozițiilor de grup și personale. Este recunoscător Italiei unde s-a putut afirma ca artist, unde i s-a născut primul copil din cei doi.
„Cred în lumină și în puterea luminii” – http://www.danmerisca.ro/
Cum ați ajuns să studiați la Roma în 1994?
«Eram student al Facultății de Chimie din Timișoara și familia a decis să plece în Italia. Eu împreună cu cei doi frați ai mei am plecat. Ajuns la Roma am vrut să mă înscriu la Sapienza. În acei ani erau foarte puțini români la studii în Italia. Cum diploma de bacalaureat trebuia tradusă și autentificată m-am dus la consulat unde am fost expediat rapid de un funcționar: „Ce studii îți trebuie? Du-te la muncă! De aici eliberăm doar hârtia să te întorci în România!”
M-am întors dezamăgit la secretariatul universității, le-am explicat și ei mi-au propus să mă înscriu la „cursul roman” al Universității de Arte frumoase, după un test practic cu un mare maestru. Cursul dura patru ani și la el majoritatea celor înscriși erau absolvenți ai Facultății de Arte. Maestrul m-a acceptat imediat pe un loc fără taxă. M-a pus pe picioare cu adevărat. A fost o imensă șansă. În timpul liber maestrul îmi dădea de lucru pentru bisericile sau muzeele Vaticanului astfel încât să mă pot întreține. La terminarea cursului roman am obținut dreptul de semnătură garantat de maestrul meu. Este esențial pentru un artist să crească alături de un mare maestru.»
Cum vi s-a părut, cum este sistemul de învătământ comparativ, cum sunt studenții italieni de la arte frumoase?
«În ceea ce privește studenția și formarea artistică romană, lucurile stau oarecum diferit față de experiența românească, colegii fiind foarte atenți și totodată buni profesioniști. În timpul studenției am expus periodic în centrele istorice și în diferite locații din Roma.»
Ce poate învața un artist român în Italia?
«Pentru un tânăr român este fundamental să aibă modele puternice. L-aș aminti aici pe maestrul Profilli. Mi-am propus încă din acea perioadă să mă edific artistic și unde o puteam face cel mai bine dacă nu în Italia, leagănul artei mondiale. Pentru mine, Italia a însemnat și înseamnă șansa de a te afirma și lansa în lumea artelor. Este fundamental pentru un artist să se inspire din izvoarele primordiale ale picturii, să vezi pictura la ea acasă, creată de marii artiști ai lumii, să pășești pe unde au pășit creatorii artelor frumoase, să creezi și tu la rândul tău trăind în aceleași locuri, dar într-o altă perioadă.»
Ce planuri de viitor aveți, ce expoziții ați avut, ce legături v-ați creat în anii de ședere din Italia?
«În Italia am avut o serie de expoziții, încă în perioada de formare, începând cu Roma, Tivoli, Torino, Avellino, Lucca, în regiunea Piemont etc. De altfel, am expus împreună cu grupul prezenteiștilor italieni la centrul din Roma al acestora, fiind apoi mandatat ca reprezentant al prezenteismului în România. Sunt invitat în numeroase regiuni din Italia să expun.»
Cu ce vă ocupați acum? Reușiți să trăiți din artă?
«În prezent sunt preocupat de problematica ecologică, organizând în acest sens mai multe expoziții prin care doresc să sensibilizez opinia publică în ideea conservării mediului înconjurător. Totodată, sunt implicat în terapia prin artă, interesându-mă să ofer reconfortarea cromatică și psihologică a pacienților din mai multe clinici de chirurgie din România și Italia, eu însumi fiind și medic dentist, cunoscând astfel foarte bine stresul și anxietatea pacienților. Preocuparea mea principală în acest moment constă în sensibilizarea oamenilor față de cultură, concepția mea fiind aceea că actul cultural trebuie privit ca un „bun comun”. În România, pictura mea se vinde foarte bine, e minunat. Meseria de dentist o practic în timpul liber, mai mult estetică dentară.»
Condiția artistului în societatea modernă este dificilă?
«Condiția artistului este oarecum diferit percepută, în funcție de zonă, context geografic și statut social. În timp ce în România doar o parte din cei care vizitează o expoziție văd în artist un talent și o valoare indispensabilă, în Italia lucrurile stau diferit. Artiștii sunt cei care dau tonul. Nu se întâmplă nimic serios și cu un anumit grad de complexitate fără o implicare directă a unui artist. în Italia arta face parte din freamătul cotidian.»
Ce așteptări aveți?
«Ca proiecte de viitor, îmi propun ca în perioada imediat următoare să realizez întâlniri cu cei din diaspora română din Italia atât pentru a împărtăși valorile culturii românești cu cetățenii Italiei, cât și pentru a-i încuraja pe tinerii români care se află acolo să perceapă Italia ca o șansă de afirmare. Cred că Italia poate reprezenta pentru orice tânăr o mare provocare, o experiență utilă vieții și un cadru prielnic afirmării oricărui artist talentat. Am constatat că prezența artistică românească în Italia nu se află la nivelul așteptărilor, deși există o curiozitate autentică a publicului italian pentru cultura română.
Majoritatea artiștilor români care au avut o prezență culturală în Italia s-au bucurat de o percepție foarte bună în peninsulă. Începând din toamna lui 2010, împreună cu Asociația de prietenie italo-română „Pro Benemerenti”, alături de prietenul meu istoricul Antoniu Martin, directorul de proiecte al acesteia, voi începe un demers de promovare a specificității românești prin intermediul artei italiene, proiect în care vom colabora atât cu asociații și fundații românești din Italia cât și cu instituții administrative locale și regionale din peninsulă. Consider că trebuie conferită continuitate manifestărilor culturale românești în Italia, iar pictura poate reprezenta un limbaj comun, accesibil, care să faciliteze cunoașterea reciprocă dintre cele două culturi: română și italiană.»
Crina Suceveanu
