O româncă escortă în Italia își povestește viața – Lucrătoarea sexuală româncă în vârstă de 27 de ani se prostituează în fiecare noapte între viale San Lazzaro și podul de cale ferată, la Vicenza.
O româncă își povestește viața de escortă în Italia
În cel mai frumos moment, cineva bate violent în ușă și o deschide, dând clic pe întrerupătorul care aprinde candelabru principal. Cameră mică de câțiva metri pătrați care era încălzită de lumini domoale apare în toată răceala. Dacă ar fi fost un client „normal”, nu ar fi fost un moment bun. În schimb, Argentina („Este numele meu, vrei să vezi documentul?”), o femeie româncă de 27 de ani, lucrătoare sexuală, începea să povestească ceva mai mult despre viața ei. Însă povestea, care nu fusese deja ușor de stimulat, a fost întreruptă iremediabil: una dintre cele două colege care împarte apartamentul cu ea la câțiva pași de pasajul Ferreto de Ferreti aveau nevoie să schimbe bani. Afacerile sunt afaceri și nu există loc pentru discreție, scrie Il Giornale di Vicenza. Un ziarist de la acest ziar s-a dat drept client și a aflat povestea româncei.
O româncă escortă în Italia își povestește viața – Noaptea în San Lazzaro
Este târziu în viale San Lazzaro. Sâmbăta este acum o amintire și duminica trebuie încă să vină. Trecerile și venirile mașinilor sunt însă mereu intense pentru că, pentru unii, seara nu s-a terminat. Iar pe marginea drumului, cel puțin douăzeci de fete, băieți și persoane transgender se arată timid.
Se formează grupuri mici, cineva frânează și contractează. Alții merg înainte, cineva riscă o coliziune din spate. Argentina este un drum singuratic. Ea este mai degrabă scundă decât înaltă, de corporatură medie. Nu iese în evidență în oferta. Se diferențiază prin faptul că, evident, își vinde corpul practic iluminat de luminile intermitente ale unei mașini de poliție care este oprită pentru a avea rol de descurajare. Ea nu ține cont de atenția poliției. Dar ține cont de cea a unui potențial client.
O româncă escortă în Italia – „Cincizeci de euro, te duc la mine acasă dar trebuie să parchezi aici pentru că drumul este închis”. Într-adevăr, nimeni nu se gândise că închiderea nocturnă a pasajului ar putea dăuna unor muncitori și în schimb sunt cei care sunt direct afectați, chiar dacă nu pare posibil să se cuantifice scăderea afacerilor.
Piața, din câte s-a putut vedea, rămâne înfloritoare. Trebuie să fi fost sâmbătă seara. În orice caz, după ce ai parcat mașina, nu fără o jenă de proporții elefantine, direcția este aceea a unei clădiri la o aruncătură de băț de pasajul superior. O călătorie de două minute care pare să dureze ore întregi. O străduță, printre altele, nepotrivit iluminată de zi.
Ușa este întredeschisă, apoi trei șiruri lungi de scări. Ajungi la destinație pe nerăsuflate. Odată înăuntru, totul durează o clipă: Argentina deschide calea și închide ușa unei camere în spatele tău. Îți face semn să te așezi pe pat și începe să se dezbrace.
Povestea tinerei de 27 de ani
«Sunt în Italia de o lună – spune ea demonstrând o italiană excelentă cu un accent foarte puternic – De ce fac treaba asta? Ce întrebare: pentru bani. Bineînțeles că nu îmi place și aș vrea să fac altceva. Locuiesc în București și bineînțeles că aș vrea să mă întorc în România unde am familia mea, fiul meu de un an și părinții mei. Dar nu sunt bani acolo și murim de foame. Altfel nu aș fi aici. Uite”.
Frosinone, a descoperit că soția se prostitua, a omorât-o la întoarcere în țară
Ea ia un smartphone cu un ecran mare și își deschide profilul TikTok. Numele din profil evident nu este Argentina, dar în videoclipuri ea este acolo.
În scurtele videoclipuri postate pe rețeaua de socializare, ține în brațe un copil: «Vedeți, uite ce frumos este. Numele ei este Janis”. Și tatăl, unde l-ai lăsat? — E mort, spune ea sec. Un răspuns greu, dar cu un grad indescifrabil de sinceritate.
În acel moment, dorința deja slabă de a spune povestea este întreruptă de colega care bate la ușă. Se deschid luminile și e timpul să plecăm. Tânăra se oferă să coboare. Un alt client urmează o altă colegă.
Argentina de îndată ce coboară salută o altă fată și își aprinde o țigară Kim: „Uite, dacă vrei, putem să ne întoarcem, dar să nu mai vorbim – spune ea zâmbind – Și oricum încep în fiecare seară la 20, mă găsești la barul din apropiere și apoi pe stradă”. Doi băieți plini de spirit ies din clădire. Zgomotul și luminile șantierului fac totul și mai suprareal: este noaptea târziu, dar parcă ar fi zi.
