in

După 9 ani de voluntariat în Italia, s-a decis să candideze la București, pentru un post de consilier: ”Putem să recăpătăm încrederea cetățenilor”

Lucian Ștefan Judele, 34 de ani, este un român care s-a hotărât ca după ani buni petrecuți în Italia, să se întoarcă în România și să candideze pentru un post de consilier la o primărie din București. ”Numai luându-ne responsabilități, lucrând pentru un ideal, putem avea rezultate, putem să recăpătăm încrederea cetățenilor și putem face din România un loc în care să nu fim doar în goana pentru a supraviețui zilei de mâine”, spune el.

A acceptat să publicăm un text despre intențiile lui și despre activitatea pe care a avut-o în ultimii ani. Povestea sa scrisă ne-a fost trimisă de Doina Butnaru, președinta asociației ”Coccinella Viola”.

Iată textul integral:

”Timp de 8 ani am trăit, am muncit și am făcut voluntariat departe de România. Au fost ani în care abia reușeam să am câteva zile pentru mine, în care să mă odihnesc sau să stau cu cei dragi mie. Îmi împărțeam timpul între a îngriji pacienții, voluntariat și construcția de comunități.

În 2009 am decis să mă alătur familiei mele în Italia unde am început să lucrez ca asistent medical în clinici de recuperare. A fost un an important pentru cariera mea, având ocazia să îl am ca mentor pe Roger Jesus Chavez, un profesionist desăvârșit și un om de o conduită excepțională care a învățat multe din cele ce mi le-a împărtășit de la un discipol al lui Albert Einstein. Roger este omul care mi-a împărtășit multe din tainele îngrijirii oamenilor.

Cu învățămintele de la Roger, cunoștințele din școală și experiența acumulată în clinicile de recuperare superiorii mei mi-au propus să preiau conducerea și dezvoltarea departamentului de asistență socială la domiciliu, reușind cu ajutorul colegilor și cu finanțările de la ASL să extindem proiectul în Como, Monza, Milano, ajungând să acoperim aproape întreaga Lombardia.

M-ai întrebat de timpul liber, da, îl petreceam la muncă J Sunt un om pentru care nu poate să treacă ziua fără să facă ceva și atunci orele pe care nu le petreceam la serviciu le dedicăm activităților de implicare în viața socială a comunității, mi-am dorit să îi aduc mai aproape pe românii din Como, să fim o comunitate în adevăratul sens al cuvântului. Este un proiect drag mie care încă dăinuie și mai mult atunci am reușit să integrăm alături de noi și alte comunități cum este cea siriană.

Iar cu o asociație din Italia am reușit să dezvoltăm proiecte prin care foștii toxico-dependenți veneau în perioada de recuperare în România și făceau voluntariat pentru a dezvolta categoriile de persoane defavorizate, rromi și persoane fără adăpost.

Pentru mine voluntariatul este un mod de viață, este o trăsătură de familie. Bunicul meu, apicultor fiind, vindea mierea și ajuta copiii din familiile defavorizate să nu abandoneze școala. Mama la fel, este cel mai altruist om pe care l-am cunoscut pentru ea nu există oameni buni și oameni răi, există oameni. Așa s-a născut dragostea pentru oameni și dorința de a face voluntariat.

Cum am ajuns din nou în România?

La primul apel aș spune că „obligat” de familie, după o lungă perioadă în care nu avusesem concediu toți mi-au spus că e timpul să îmi iau o pauză și am decis să petrec vacanța în România.

Toate bune și relaxante până când într-o drumeție pe munte am avut un accident care a avut urmări neplăcute, gleznă luxată și leziune de menisc intern. Vă vine sau nu să credeți expresia break a leg are totuși un sâmbure de adevăr referitor la noroc, datorită accidentului România a redevenit casa mea. În timpul recuperării fiind nevoit să stau mult în casă am petrecut ore în fața televizorului și un interviu acordat de Vlad Voiculescu mi-a făcut să-mi încolțească în minte ideea de a mă întoarce în țară și de pune umărul la construcția unei societăți bazate pe profesionalism, așa cum văzusem că se întâmpla în Italia.

De la un gând avut în convalescență și până la decizia finală nu a durat mult, odată recuperat m-am întors în Italia, mi-am făcut bagajele și după 10 zile reîncepeam o nouă viață în România.

De atunci am trăit experiența de antreprenor în HoReCa unde m-am izbit de realitatea cruntă: lipsa forței de muncă, neseriozitate – și acum mă urmărește o situație pe care am întâmpinat-o, într-o bună zi după ce cu o seară înainte le plătisem salariile și un bonus, m-am trezit fără niciun angajat serviciu, a fost un moment de neputință, dar care m-a motivat să merg mai departe convins totuși potențialul de a reuși și în România, onest, chiar dacă nu avem momentan forță de muncă calificată, autoritățile te „omoară” cu numeroasele controale care nu sunt făcute pentru a îmbunătăți un serviciu, ci doar pentru a intimida prin amenințarea cu amenzi, închiderea businessului, toate pentru a te obliga sub presiune să întinzi plicul. Suntem într-un cerc vicios, dar din care se poate ieși, avem nevoie de răbdare și de schimbarea mentalității, iar asta se poate accelera odată cu schimbarea clasei politice care să urmărească progresul și nu creșterea conturilor clientelei politice. 

Greutățile din business nu m-au descurajat, deși nu este ușor, mi-am găsit totuși puterea de a merge mai departe din activitățile de binefacere, drumețiile făcute pe munte cu un partener de afaceri și oameni care veneau cu noi pentru a-și crește încrederea în propriile forțe și mai ales m-au motivat de sutele de mii de oameni care ieșeau la proteste și cărora mă alăturam și eu convins că România se face bine prin aceste acte de democrație și civism.

A urmat mai apoi, mai exact pe 15 decembrie un eMail primit de la Dacian Cioloș, premierul care a condus guvernul tehnocrat și un om cu structură de valori foarte puternică, prin care ni se aducea la cunoștință celor care făceam parte din Mișcarea Ro 100 că Partidul Libertate, Unitate și Solidaritate a luat ființă și că este pregătit să primească oamenii de bine și doritori de schimbare și implicare. Am completat adeziunea, am devenit membru PLUS, dar nu mă gândeam că povestea mea cu PLUS va continua așa cum este în rândurile ce urmează.

La sfârșitul lunii ianuarie planificasem un concediu cu familia în Turcia, am plecat cu toții cu mașina spre zări mai calde, numai bune pentru o săptămână de relaxar când nici ajunși bine acolo, am primit un telefon prin care mi s-a spus că s-a eliberat un loc la prima Convenție Națională PLUS și că voi fi delegat. Era vineri seara, iar evenimentul urma să aibă loc duminica. Sâmbătă dis-de-dimineață ne-am urcat toți în mașină și duminică eram pregătit să îmi ocup locul de delegat. 26 ianuarie va fi o zi pe care o voi ține minte mult timp de acum înainte, de fapt 26 are o semnificație deja în viața mea, va urma…

După convenție au venit tăvălug atâtea evenimente încât ne trebuie multe caractere și timp pentru a scrie articolul. Am intrat în politică într-un moment de încărcare electorală, 2019 alegeri europarlamentare și prezidențiale, 2020 alegeri locale și legislative. Asta înseamnă muncă, muncă, muncă.  Nu închei bine un proiect că deja l-ai început pe celălalt.

Pentru alegerile europarlamentare dacă mă întrebai unde sunt îți răspundeam că fac tot posibilul să nu-mi înghețe pasta în pix pentru a mai strânge o semnătură de susținere, uite aș cu perseverență am reușit să strâng cele mai multe semnături la nivel de sector. Semnătură cu semnătură, ziar cu ziar, acțiune cu acțiune Alianța USR PLUS a reușit să obțină un scor foarte bun la alegerile europarlamentare și uite așa a venit peste noi vara, moment de relaxare electorală, dar nu de vacanță, întrucât PLUS urma să se organizeze teritorial prin înființarea de comunități locale, birouri  județene. Și așa a apărut un nou 26 în viața mea, 26 iulie când după o campanie intensă, emoții în dezbatere și pe scena convenției de alegere a echipei care va conduce Filiala PLUS Sector 3, echipa formată din colegi extraordinari, muncitori, profesioniști și oameni care pun binele comun deasupra binelui lor și din mine a ieșit câștigătoare. 26 iulie este ziua în care m-am „căsătorit” cu PLUS, în care am fost votat Președintele PLUS Sector 3, de atunci ziua mea se împarte între PLUS și cu PLUS. Este un efort care îmi face plăcere, nu este deloc ușor, dar când știi că tu și o întreagă echipa de oameni cu plus pot să dărâme zidul de nu se poate, de ignoranță a unei clase politice corupte, găsești energia de merge mai departe cu perseverența unui alergător de cursă lungă și cu nebunia unui de curse extreme.

Pentru că schimbarea se face din interior, m-am decis să candidez și pentru un post de consilier în Primăria Sector  3. Știu că numai luându-ne responsabilități, lucrând pentru un ideal, putem avea rezultate, putem să recăpătăm încrederea cetățenilor și putem face din România un loc în care să nu fim doar în goana pentru a supraviețui zilei de mâine, ci în care să facem performanță, să fim bine și cu cât mai multe zâmbete pe buze, o țară în care să nu ne mai simțim singuri și neputincioși.

Cu această ocazie fac un apel către tinerii plecați din România să îi dea o șansă, să vină să construiască alături de noi. Avem o datorie morală față de străbunicii și bunicii noștri care au luptat în războaie, față de părinții noștri care acum 30 de ani erau în piețe jertfindu-și poate viața pentru libertatea pe care o avem azi. România are nevoie de oameni buni, capabili, oameni care să fie parte din soluție. Și chiar dacă azi e mai greu, mâine împreună vom reuși.”

Lucian Ștefan Judele

Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ