Elena Căruntu, o româncă din judetul Vâlcea și-a descoperit pasiunea pentru poezie în Italia. Acum a publicat primul său volum de poezii, intitulat „Gânduri”, la o editură din Vâlcea.
Elena plecat din țară fără să se gândească că departe de casă va scrie o carte de poezii și își va găsi liniștea sufletească. Italia a devenit nu doar a doua casă, ci și țara în care „a găsit timp și pentru ea”. „Mă simt uneori singură și parcă mi-ar fi mai bine în satul meu de munte, în rest pot spune că sunt o persoană fericită”, ne-a declarat ea când ne-a arătat cartea sa cu poezii și am întrebat-o ce și-ar dori mai mult.
Are 51 de ani și este originară din județul Vâlcea, „de lângă renumita localitate Horezu”. Părinții au fost ciobani, oameni muncitori, iar Elena e foarte mândră de familia ei. «Multora le-ar fi greu să spună, dar asta nu e o rușine pentru mine. Părinții mei au fost niște oameni deosebit de muncitori, respectați de toată lumea.»
În țară a lucrat în diferite locuri, niciunul însă nu i-a adus vreo satisfacție. «Trebuia să muncesc, dar nimic nu făceam cu drag», ne-a spus Elena.
A ales calea străinătății, în anul 2006 fiind adusă de o prietenă în Italia. «Am ajuns în Italia, într-o localitate mică, de lângă Aquila, acolo unde a fost cutremurul. Eu am plecat după un an, la Jesi, în regiunea Marche, acolo unde m-am și stabilit și nu am prins nenorocirea din anul 2009.»
De când a ajuns în Italia, Elena s-a simțit respectată de cei pentru care a lucrat și nu a avut probleme de integrare. «Eu mereu am fost respectată, pentru că mi-am făcut munca așa cum trebuie, am fost cinstită și conform unui principiul de-al meu, dacă respecți vei fi respectat. Am auzit și citit tot felul de întâmplări, cu românce venite la muncă în Italia, care au trecut prin tot felul de grozăvii. Eu am fost poate norocoasă, nu am avut parte de angajatori răi.»
În ultimii trei ani Elena a lucrat la o familie „de intelectuali”, persoane care i-au deschis „apetitul” pentru lectură și poezie. «Două persoane extraordinare pentru care am toată recunoștința. M-au învățat să vorbesc bine limba italiană și m-au încurajat foarte mult când au înțeles că îmi place poezia, că scriu poezii. Pentru ei a fost un lucru deosebit când le-am spus că în această vară am reușit să adun poeziile mele într-un volum și să-l public. Oricum, pot să spun că datorită Italiei mi-am descoperit pasiunea pentru poezie.»
Despre poeziile sale, Elena ne-a spus că le scrie când „îi vine inspirația”. «Merg pe stradă, privesc plantele, o floare, un chip uman și îmi vine câte o idee, câte o rimă. Atunci simt că am ceva de spus. Mă opresc, îmi notez ideea sau când ajung acasă pun pe hârtie. Scriu poeziile cu mare pasiune și poate de aceea, zic eu, reușesc să transmit anumite trăiri cititorilor mei”
Am scris versuri de dragoste, despre natură, despre amintirile mele sau despre anumite evenimente. Poeziile mele au titluri precum „Crăciunul”, „Valea copilăriei”, „Trădarea”, „Lacrimă de dor”, „Recunoștință”, etc., iar volumul l-am intitulat „Gânduri”.»
Chiar dacă în Italia se simte bine și are timp și pentru pasiunile sale, Elena e sigură că se va întoarce acasă, în România. «Eu mă simt legată de locurile mele natale. Eu vin dintr-o zonă de munte, deosebit de frumoasă, cu păduri și natură incontaminată. Acolo vreau să mă reîntorc.» Elena mai are un „of”. «Mi-e ciudă când văd ca poporul român se destramă, că oamenii devin tot mai răi, dispar respectul și valorile. Iar asta datorită politicii ultimilor ani.”
„Oare cum am putea să-i facem pe politicienii români să se gândească la popor, la noi, ăștia care am fost nevoiți să plecăm prin lume. Ar trebui să se gândească la cum să ne aducă acasă pe toți, să refacem acea Românie rotundă, pentru care s-au jertfit strămoșii noștri.»
Andi Rădiu
