Menu
in

Experiența lunilor de foc într-un consulat din Italia: ”Am descoperit realitatea din spatele ghișeului”

Era o zi călduroasă de vară când am ajuns în fața Consulatului Român din Bologna. Aveam inima cât un purice, încercasem să ajung la timp și mă trezisem devreme pentru a ajunge la ora stabilită. Dorința mea avea să se transforme în realitate: un stage în cadrul consulatului.

Nu știu ce poate înseamna pentru tine, ca cititor, însă pentru un absolvent al facultății de științe politice/relații internaționale o asemenea ocazie nu se întâmplă în fiecare zi. Fiecare dintre noi cunoaște la un moment dat un om care se poate transforma în mentor.

În vara anului 2016 mentorul meu avea un nume și un titlu: consulul Eugen Șerbănescu. În prima fază eram îngrozită de noua experiență: a trebuit să mă mut în Bologna pentru perioada de vară – când orașul era pustiu – și fiind obișnuită cu Florența, inițial am crezut că sunt pe altă planetă.

Știam că voi învața multe lucruri, însă nu mă așteptăm ca la finalul celor trei luni să plec cu părere de rău pentru că mi-aș fi dorit să pot rămâne în continuare. În acele luni am realizat că în viață mereu este ceva de învățat, mi-am îmbunătățit lexicul în ceea ce privește domeniul relațiilor internaționale și limbajul specific consular, am intrat în contact cu petenții – primul termen învățat – am învățat unele proceduri și am descoperit ce înseamnă munca într-un consulat, evident stând pe lângă cei pricepuți.

Aș putea spune că eram ochii din umbră. În cele trei luni mentorul meu împreună cu ceilalți consuli și funcționari mi-au explicat fiecare dubiu sau curiozitate și m-au motivat: am depășit frica și am descoperit realitatea din spatele ghișeului. Adevărul este că totul pare ușor atunci când ajungi, iei un număr de ordin și îți aștepți rândul.

Ne simțim îndreptățiți și considerăm că totul ni se cuvine atunci când pretindem un serviciu. Corect, însă lăsați-mă să vă spun că depinde de atitudinea noastră. Am văzut oameni care se adresau cu zâmbetul de buze, mulțumind. Oameni care nu știau ce înseamnă linie de așteptare, oameni care își descărcau frustrările indiferent de cine se află în față.

Hai să nu uităm că în spatele unui ghișeu se află un om și că lucrurile nu sunt chiar atât de simple. Cum spuneam mai devreme, am picat tocmai într-o perioada aglomerată: vara. Să nu ne păcălim, majoritatea așteptau pe ultima sută de metri pentru a-și rezolva cu documentele și asta duce la niște stări de nervi incredibile.

Unii vedeau dimineață pentru a pleca în România după ce rezolvau treaba, urlând și strigând că este lume și se mișcă greu. Deși se explică cu calm – apropo, în acele trei luni am văzut doar explicații oferite cu calm, muncă și agitație. În acele trei luni de vara chiar am simțit că sunt luni de foc. Este ușor să trântești o cerere și să-i lași pe ceilalți să-ți rezolve problema, dar măcar dacă ai face-o cu un ton plăcut și modest.

După cum se știe, unii nu reușesc să-și controleze glasul. Hai să vă spun ceva: am stat acolo în fiecare zi și am văzut cum funcționarii și consulii se implicau în fiecare problemă, căutau soluții și explicau orice fel de dubiu sau incertitudine. Din prima zi am înțeles că acel team este demn de tot respectul.

Am trecut de la a fi un eventual petent la intern și asta m-a făcut să apreciez cu adevărat munca din cadrul unui consulat. Cum vă spuneam mai sus, în vara anului 2016 dl. Consul Eugen Șerbănescu mi-a fost mentor. M-a învățat ce înseamnă diplomația, cum să mă adresez, mi-a explicat noțiuni istorice și m-a îndrumat în perioada în care urma să transmit editurii manuscrisul romanului meu, “Eu sunt femeie”.

De ce vă spun asta? Pentru că atunci când am început experiența la consulat, credeam că voi da de un team încremenit, știind pe de rost conceptul de neîncredere în tineri. Întotdeauna am visat să lucrez în relațiile bilaterale Italia-România. Mă temeam că nu voi putea arată ceea ce pot, însă dl. Consul m-a susținut și m-a făcut să-mi descopăr capacitățile.

Toată experiență m-a surprins plăcut și a rămas în sufletul meu! De ce spun asta? Pentru că asta înseamnă mentor și mă bucur că am avut ocazia de a petrece acele trei luni într-un team atât de frumos! Mulțumesc tuturor pentru că mi-au explicat tot ce nu știam — nu scriu aici numele, dar va recunoașteți voi – m-au motivat și mi-au transmit din cunoștințele lor.

Mulțumesc domnului Consul Eugen Șerbănescu pentru susținere și încredere: credeți-mă, este atât de important să avem în viață noastră oameni informați și autentici de la care avem ce învața. Să întâlnești un om cu pasiune pentru propria muncă și să-ti transmită din propriile cunoștințe… asta înseamnă mai mult decât ai putea crede.

Maria Cristiana Tudose

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]
Exit mobile version