Florin Sopcu s-a născut la Bucureşti şi are 28 de ani. Este unul dintre cele mai de succes modele masculine din România care lucrează mai mult în străinătate. În portofoliul său găsim o serie întreagă de prezentări pentru cei mai mari designeri din lume, dar şi nenumărate editoriale de modă în marile reviste de profil. Florin a prezentat până acum haine pentru Vivienne Westwood, Dolce & Gabbana, Salvatore Ferragamo, Neil Barret, Moschino, Moncler, Lanvin, trei sezoane pentru Louis Vuitton, Thom Browne, Paul Smith şi mulţi alţii. Aproximativ 9 ani din cariera sa de model i-a petrecut în Italia.
Florin, te rog să defineşti, din perspectiva bărbatului model, frumuseţea.
«Frumuseţea este percepută în diferite forme şi dimensiuni. Frumuseţea nu va pieri niciodată.»
Îi este mai uşor unei femei decât unui bărbat să reuşească în lumea modellingului?
«Evident, moda este o lume a femeilor, nu a bărbaţilor, din vechi strămoşi! Va rămâne întotdeauna aşa, deoarece moda la bărbaţi este banală; un bărbat cu cât este mai simplu şi natural, lejer, cu atât captează mai mult atenţia!»
Când ai avut primul contact cu prezentările internaţionale? 
«Prima prezentare internaţională a fost acum 10 ani, în Singapore; a fost superb şi mă bucur că am reuşit să duc proba la bun sfârşit fără să dezamăgesc pe cineva. Emoţiile curgeau, sentimentul pe care îl trăieşti atunci când eşti pe scenă te face să fii pueril toată viaţa! După experienţa de la Singapore am continuat la: Paris, Milano, Londra. La ora actuală sunt modelul masculin român cu cele mai multe prezentări internationale, ăsta este darul meu.»
Există o probă de foc pentru modele? Cum poţi ajunge cel mai uşor la succes?
«La bărbaţi nu, dar la femei sunt sigur că există! Succesul este o banalitate în această lume aşa zisă a modei, tot ce trebuie să faci este să înveţi şcoala vieţii pentru a putea ţine clienţii alături, fără compromisuri! Cei care fac compromisuri, au succes pe moment, dar dispar relativ repede de pe piaţă!»
Se ştie că există mari diferenţe între beneficiile rezultate dintr-o carieră de model la nivel naţional şi cea la nivel internaţional. De ce ai optat, totuşi, pentru Italia?
«Este o mare diferenţă între naţional şi internaţional. În România avem modele foarte bune, doar că nu sunt exploatate cum trebuie la nivel naţional. Din cauza unor agenţii fantomă care racolează tineri – graşi, slabi, scunzi, nu contează – imaginea românului este impregnată şi înţeleasă din ce se vede la TV. Italia este o piaţă de desfacere în lume cu foarte mulţi designeri faimoşi, deoarece au ştiut să îşi conserve acest lucru. Însă capitala modei nu este Milano, aşa cum spun toţi. Milano fără Duomo şi fără aceşti designeri ar fi fost un oraş banal al Italiei, în care lumea stă la terasă şi bea espresso, bombănind despre ultimele ştiri!» Cum ai fost tratat de către italieni? I-a influenţat în vreun fel faptul că eşti străin? Ai întâmpinat dificultăţi? «Am fost tratat foarte "latin"… ca şi sângele nostru. Diferenţa stă în stilul de lucru şi imaginea care îţi conferă un ambient plăcut, asta m-a ţinut lângă ei; şi poate faptul că mi-au oferit oportunităţi bunicele de a mă lansa ca model! Nu am întâmpinat dificultăţi absolut deloc, dar din păcate, din acţiunile altor români sau romi, care vor să îşi experimenteze aptitudinile de a face rău pot afecta un turist venit corect să viziteze Italia.»
În ce măsura te-a marcat experienţa internaţională şi cât de aproape te-a dus de centrul universului modei?
«Modellingul este o muncă tensionată, nu te lasă să dormi pe o ureche, şi descoperi întodeauna lucruri noi, ţări noi, civilizaţii diferite, persoane diferite cu concepte diferite. Totul este să nu cazi în gura modei total. Să devii obsedat de anumite branduri, să crezi că te fac mai diferit sau mai inteligent.»
Care sunt elementele definitorii pe care le-ai descoperit, în ceea ce priveşte munca de model, în funcţie de zonele geografice în care ai evoluat? «Pot spune clar că viziunea mea de viaţă este total schimbată, îţi găseşti ţelul în viaţă, pe care îl vei urma după ce vei termina această meserie, totul depinde de cum îţi creezi portiţele!»
S-a simţit criza în lumea modei?
«Criza în moda nu există! Moda va merge întotdeauna, întodeauna se va ivi o persoană care vrea să arate diferit, apelând la un brand anume, cu o specificaţie anume. Acum să nu uităm că trăim în secolul în care "haina face pe om, nu omul pe haină", dar totuşi se mai întâmplă şi invers.»
Care sunt pericolele cu care se poate confrunta un model într-o carieră internaţională? Cum le eviţi? «Cel mai mare pericol îl reprezintă drogurile, ideea de a te menţine bine slab, expunerea unor job-uri în frig sau undeva unde este foarte dificil. Trebuie să fii atent cu cine ieşi şi cu cine vorbeşti! Poti ajunge undeva unde nu te mai găseşte nimeni, din greşeală.»
Prevezi vreo schimbare majoră în industria modei din Italia?
«Întotdeauna vor exista schimbări, dar majore nu cred! Stilul de muncă a început să fie din ce în ce mai dificil pentru că nu se mai pune accent pe calitate, ci doar pe cantitate şi popularitate.»
Care a fost cel mai frumos momentpetrecut acolo şi de care îţi aminteşti cu drag?
«Cel mai frumos moment a fost atunci când am fost luat prin surprindere să deschid un show foarte mare, deoarece semănam cu Harry Potter… am avut emoţii incredibile!»
Care este părerea ta despre România şi oportunităţile de acolo?
«România este o ţară cu potenţial în toate domeniile, sper să se schimbe încetişor, trebuie să se dezvolte partea rurală, deoarece mor oameni zilnic. Să se plătească impozitele, iar statul să ajute tinerii; altfel, va rămâne Republica Socialistă România! Noi încă nu ne dăm seama, dar suntem comunişti cu tente fine de fascism.»
Îţi este frică de bătrâneţe?
«Nu pot nega acest lucru, este foarte greu să fii bătrân în România, pentru că nu poţi supravieţui până la o vârstă decentă! Lucrezi o viaţă întreagă şi când devii bătrân şi nu mai poţi face anumite lucruri, multe persoane încetează contactul cu tine! În România daca ai bani poţi să fii tânăr sau bătrân, tot vei avea amici foarte mulţi, dar când nu mai ai, eşti dat pe calea uitării într-o garsonieră mică.»
Ioana Mihalca
