24 aprilie – 2011
† SILUAN
Prin mila lui Dumnezeu, Episcopul de-Dumnezeu-păzitei
Episcopii Ortodoxe Române a Italiei,
Întregului cler, cinului monahal și tuturor credincioșilor români și de limbă românească drept-slăvitori care ascultă sau citesc această Scrisoare Pastorală,
Har vouă și pace de la Hristos Cel înviat din morți,
iar de la Noi, arhierești și părintești binecuvântări!
Preacuvioase / Preacucernice Părinte,
Preacuvioși Părinți/ Maici Stareți/e,
Iubiți Credincioși,
Hristos a înviat!
Dăm slavă Bunului și Preamilostivului Dumnezeu, Tatăl nostru cel iubitor de oameni cu iubire de mamă, că ne-a învrednicit, prin oblăduirea Sfântului și Mângâietorului Său Duh, să ajungem încă o dată la Slăvitul și Luminatul Praznic al Învierii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos!
În zilele pline de trudă, de griji, de gânduri de neliniște și de nesiguranță, pe care ne este dat să le trăim, perioada postului, Săptămâna Patimilor și, acum, praznicul Învierii, au darul de a ne atrage și de a ne îndrepta mintea și inima dinspre aceste griji spre Acela care ne spune atât de mângâietor și de încurajator în Evanghelie: ”Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți afla odihnă sufletelor voastre. Că jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară” (Mt. 11, 28-30).
Dacă lumea în care trăim nu mai știe parcă să se oprească din ”goana” în care se află ca pe un povârniș care numai spre ”fericire” și ”împlinire” nu pare să ducă, noi creștinii avem privilegiul și binecuvântarea de a ne îndrepta nădejdea de ”mai bine” spre Cel care vrea să împărtășească cu fiecare dintre noi odihna Sa, îndemnându-ne și așteptându-ne să Îl luăm în seamă…
Încă de la facerea lumii, Dumnezeu a rânduit, prin poruncă, o zi de ”odihnă” după ”truda” celor șase zile ale săptămânii (cf. Ieș. 20, 8), în amintirea ”odihnei Sale” după cele șase zile ale Facerii lumii (cf. Fac. 2, 2). Iar la sfârșitul lucrării Sale mântuitoare, după împlinirea propovăduirii și a vestirii Împărăției cerurilor, după pătimirea Sa cea de bună-voie, El Însuși S-a odihnit în inima pământului, în mormânt, punând început de Viață Nouă prin slăvita Sa Înviere din morți, așa cum am auzit cântându-se și la Canonul Sâmbetei celei Mari: ” Ziua a șaptea astăzi o ai sfințit, pe care ai binecuvântat-o mai înainte de încetarea lucrărilor; că le schimbi pre toate și noi le faci, odihnindu-te, Mântuitorul meu, și rezidindu-le” (Stihiră, Cantarea a IV-a).
Domnul Hristos Cel înviat Care este Învierea și Viața și Odihna, ni se face astăzi Odihnă, după ce El Însuși S-a odihnit în mormânt, pogorându-Se din nou până în iadul existenței și al vieții noastre pentru a ne aduce adevărată izbăvire și adevărată pace. Căci ne spune Scriptura că: ”Mai de preț este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă și de vânare de vânt” (Eclez. 4, 6) și ”Mai bună este o bucată de pâine uscată, în pace, decât o casă plină cu carne, dar cu vrajbă” (Pild. 17, 1).
Așadar, cei ce ”auziți astăzi glasul Lui, nu vă învârtoșați inimile voastre”! (cf. Evr. 4, 7). Pentru că aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa! (Ps. 117, 24)
Drept aceea, Sus să avem inimile! Să le avem către Domnul Hristos Cel înviat! Căci numai în El și cu El putem afla odihna și tihna sufletească de care avem atâta nevoie după truda și osteneala la care ne supune lumea aceasta și ”duhul” ei. Mai ales că ni se propun atâtea și atâtea feluri de a ne ”odihni” și care numai odihnă nu ne aduc… Să se cerceteze fiecare pe sine și să constate că toate cele pe care ni le pune înainte lumea nu ne îndulcesc decât foarte puțin și superficial, terminându-se la fel de repede ca și guma de mestecat… De aceea, astăzi avem prilejul să luăm aminte la Cel care ni S-a arătat pe Sine ca fiind Păstorul cel Bun (cf. In. 10, 11) și să-I urmăm cu încredere, căci ne spune prin psalmistul (Ps. 22, 1): Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. În loc cu verdeață, acolo m-a sălășluit, la apa odihnei m-a hrănit. Și tot el ne îndeamnă: Gustați și vedeți că bun este Domnul! (Ps. 33, 9)
Domnul nostru S-a întrupat ca să ne aducă Harul și Adevărul (cf. In. 1, 17), să ne aducă Cuvântului Lui care este Duh și este Viață (cf. In. 6, 63), știind că nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot Cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu (Mt. 4, 4). Dar nu a rămas doar la aceasta ci S-a dat pe Sine morții pentru viața lumii (cf. In. 6, 51) și S-a frânt pe Sine, făcându-Se nouă Pâinea Vieții, Pâinea Care S-a pogorât din cer și din Care, dacă mănâncă cineva NU MAI MOARE (cf. In. 6, 35, 48, 50, 58). Această Pâine Vie este însuși Trupul Domnului Hristos Cel mort pe Cruce și înviat din morți și însuși Cinstitul și Preacuratul Său Sânge. Pentru a ne face părtași la Viața cea fără de moarte pe care ne-o împărtășește Hristos Cel înviat, suntem chemați să luăm aminte și să ne facem ascultători cuvintelor Lui (In. 53-58):
Adevărat vă zic vouă, dacă nu veți mânca Trupul Fiului Omului și nu veți bea Sângele Lui, nu veți avea viață întru voi.
Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are Viață veșnică și Eu ÎL VOI ÎNVIA pe el în ziua cea de apoi. Căci Trupul Meu este ADEVĂRATĂ MÂNCARE și Sângele Meu, ADEVĂRATĂ BĂUTURĂ.
Cel ce mănâncă Trupul meu și bea Sângele meu rămâne întru Mine și Eu întru El. Precum M-a trimis pe Mine Tatăl Cel viu și Eu viez pentru Tatăl, și cel ce Mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine.
Aceasta este Pâinea Care S-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinții voștri mana și au murit. Cel ce mănâncă această Pâine, VA TRĂI ÎN VEAC.
Cel care ne spune aceste cuvinte, ne-a făgăduit să fie cu noi în toate zilele până la sfârșitul veacului (cf. Mt. 28, 20). Acela este și astăzi în mijlocul nostru! De aceea se cade să ne curățim simțirile și să vedem pre Hristos strălucind, cu neapropiata lumină a Învierii (Cântarea 1, Canonul Învierii), pentru că:
Paștile Cel sfințit astăzi nouă S-a arătat. Paștile Cel nou și sfânt, Paștile Cel tainic, Paștile Cel preacinstit, Paștile Hristos Izbăvitorul, Paștile Cel fără prihană, Paștile Cel mare, Paștile credincioșilor, Paștile Cel care a deschis nouă ușile Raiului, Paștile Cel ce sfințește pe toți credincioșii! (Stihirile Paștilor).
Pe Acesta sa-L primim cu toții în inimi și în case și să-L vestim tuturor acelora care nu Îl cunosc sau care s-au îndepărtat de El sau L-au uitat! Și celor ce ne iubesc și celor ce ne urăsc, celor de aproape și celor de departe, celor ce zac în patul suferințelor și celor care îi asistă și îi îngrijesc, celor din închisori și celor din familiile lor, celor săraci și pribegi și însingurați, celor încercați de vitregiile naturii și tuturor celor care nu se pot bucura împreună cu noi, căci pentru noi toți Hristos a înviat!
Lumina cea strălucitoare a Învierii se revarsă astăzi până întru cele mai de jos ale pământului la toți cei din veac adormiți, strămoși, părinți și frați ai noștri, maici și surori, pentru care Domnul Hristos Cel Înviat a sfărâmat încuietorile cele veșnice care țineau pe cei legați (Irmos, Cântarea a 6-a, Canonul Învierii) și a dezlegat durerile celor ferecați, dăruindu-le iertare și odihnă, căci și pentru ei Hristos a înviat!
De aceea cu toții să-I strigăm cu bucurie, rugându-L:
O, Paștile Cel mare și preasfințit, Hristoase, o, Înțelepciunea și Cuvântul lui Dumnezeu și Puterea! Dă-ne nouă mai deplin a ne împărtăși cu Tine, în ziua cea neînserată a Împărăției Tale!
Fie ca Luminosul Praznic al Învierii Domnului din acest an să reverse belșug de Har, de pace și de bucurie peste frățiile voastre și peste toți cei pe care îi purtați în inimi și îi pomeniți, făcându-vă tuturor parte de odihna cea care covârșește întreaga ființă și o împlinește!
Hristos a înviat!
Al vostru de tot binele cel spre mântuire doritor și,
înaintea lui Dumnezeu, cu stăruință rugător,
† EPISCOPUL SILUAN
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
Dată la Reședința noastră de la Roma, la Slăvitul și Luminatul Praznic al Învierii Domnului,
în ziua de 24 aprilie, la anul mântuirii 2011
