„Dialoguri esențiale din exil”- carte apărută de curând, semnată de Anca Stângaciu, conferențiar doctor abilitat la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, la Editura Polirom, prin contribuția Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc – pune la dispoziția cititorilor interesați un volum interesant istoric din prisma celor evadați din lagărul comunist abia instalat, întâmplări care au schimbat destine, într-un dialog percutant și veritabil.
Autoarea afirmă după șase ani de cercetări că „demersul apel de față vine ca o nevoie de redefinire identitară, dar și ca un gest de restitutio față de exilați, care au dat atât de mult forței de a fi demn în românism și despre care s-a vorbit încă insuficient sau, în unele cazuri, nedrept de puțin. Așa cum, la fel de potrivit, el constituie un prilej oferit exilaților de a rosti, adică de a spune ce au trăit și chiar de a apăra valori și principii, în numele unor realități sau convingeri puternice”.
În cele peste 400 de pagini puteți găsi interviuri fascinante cu Mihai Băbeanu, PS Episcopul Cristian Crișan, Nicholas Dima, Ion Dumitru, Pia Fărcășanu Bader, Alexandru Herlea, Mihai Neagu, Ingrid Popa Fotino, Dinu Zamfirescu și Livio Zanolini, români stabiliți în Franța, Germania, Italia sau Statele Unite. Interlocutorii scriitoarei sunt intelectuali afirmați în țările în care s-au stabilit, cu cariere impresionante, cu vârste venerabile. Vieți tumultuoase, însoțite de înfrângeri și victorii, de istorie trăită pe propria piele, de comparații înțelepte, unii intransigenți față de dictatură și comunism, alții gustând viața amară de refugiat în cea mai liberă țară din lume. Paradoxuri, idealuri, vise, asociații, biserici, întâlniri de taină, toate sunt relevante în descrierea deceniilor petrecute departe de țara mamă. Fiecare cititor poate trage concluzii personale cu o cheie potrivită a memoriei și remarca noi teme care pot fi dezvăluite din pasiune pentru acrivia informațiilor. Nu doar amintiri inedite sunt prezentate ci și sfaturi pentru prezentul și viitorul nostru ca neam.
Citez din carte un paragraf dedicat medicului Livio Zanolini:
“Valorile moral‑umane sunt fundamentale pentru un intelectual. Altfel eşti doar productiv, performant, sec, egoist. nu cred că trebuie să te gândeşti că eşti intelectual sau valoros, ci mai degrabă că trebuie să fii om, să fii cinstit cu tine însuți şi cu ceilalți, să fii bun în meseria ta, să ajuți când ți se cere, să ierți neajunsurile celorlalți. România şi Italia au avut mulți oameni de calitate în toate timpurile şi în toate locurile. un strop de umor şi de autoironie sunt calități minunate… nu ştiu cum ambele țări s‑au pricopsit cu conducători mai puțin valoroşi, sau, cum să spun, cu calități care n‑au prevalat în momentele cheie ale istoriei. Per total, grosso modo, fiecare om îşi reprezintă țara şi neamul, aşa că n‑am simțit niciodată povara purtării a două limbi care porneau din inimă şi din minte, am simțit un plus, gândindu‑mă la Balcani şi la țările mici care au supraviețuit în istorie pentru că au în genă rezistența şi blândețea”.
Fiecare interlocutor aduce lumină și nuanțe nebănuite: despre Radio Vocea Americii și Radio Europa Liberă , ascultate în mare taină de românii de acasă, aflăm de la Nicholas Dima care a lucrat peste 20 de ani la Vocea Americii că aceasta era “controlată de Departamentul de Stat, în timp ce Europa Liberă era controlată de CIA… în general, șefii de servicii și de divizii puteau bloca un material original, un reportaj sau un interviu, dacă li se părea cumva riscant.”
► Securitatea și exilul intelectualilor români în Italia. Între unitate și dezbinare
Exilul are multe fațete neexplorate, dar autoarea este o expertă în domeniu și o cunoscătoare a labirintului perioadei istorice post belice/ a emigrației legale sau ilegale pentru noua conducere a României din 1948, amintind în acest sens, cartea sa ”Securitatea și exilul intelectualilor români în Italia”, apărută la Editura Mega în 2019, premiată de Academia Română cu premiul „Nicolae Bălcescu”. Securitatea a întocmit dosare stufoase, timp de decenii, pentru fiecare persoană considerată potențial inamic al statului de drept, iar cei fugiți în străinătate plăteau scump această alegere riscantă: dacă reușeau să evadeze din țară nu se mai puteau întoarce niciodată; familiile lor rămase în țară erau supuse unor presiuni inimaginabile.
O recomandare de lectură pentru cei pasionați de istorie vie, memorialistică și diasporă. Prezentarea acestei cărți, de un real folos pentru diaspora românească, ar constitui un eveniment cu care Ambasada României s-ar putea mândri, în programul cultural programat din următoarele luni.
Crina Suceveanu