in

Lucia şi Adina, proprietarele unei cofetării româneşti: „E nevoie de târguri de profil”

Românii cărora le plac dulciurile şi prăjiturile româneşti şi care locuiesc în regiunea Marche au posibilitatea din octombrie anul trecut să le şi cumpere. La Porto Sant-Elpidio, situată lângă Ancona, pe malul Adriaticii, două românce au deschis cofetăria “Amandina”. Acolo se poate găsi toată gama de prăjituri româneşti, dar nu lipsesc nici produsele italiene. Calitatea şi preţurile produselor sunt punctele forte.

Lucia Cândea, 44 ani şi Adina Pădurean, 40 de ani, originare din Orăştie, judeţul Hunedoara, sunt proprietarele “pasticeriei” Amandina, situată în localitatea marchigiană Porto Sant-Elpidio. Denumirea locaţiei vine de la o renumită prăjitură românească, cunoscută şi apreciată de cei care frecventau în România
cofetăriile.

“Ne gândisem iniţial să punem denumirea de “Cuib de viespi”, denumirea unui alt produs al nostru, dar nu ştiam cum va fi interpretat. Am ales “Amandina”, o prăjitură care ştim că este apreciată de mulţi conaţionali”, au precizat româncele.

Ambele sunt în Italia din 2005. La început au lucrat, ca majoritatea româncelor ajunse în Italia, la asistenţă bătrâni, apoi au încercat şi în alte locuri, la restaurante sau menajere. Din toate locurile prin care au lucrat, au încercat să găsească noutatea, să înţeleagă mentalitatea persoanelor cu care au intrat în contact şi să cunoască cât mai bine noua societate. “E adevărat că la început a trebuit să acceptăm tot felul de locuri de muncă dar am încercat să acumulăm experienţe noi, să înţelegem mentalitatea italienilor şi pe unde intram vedeam lucrurinoi, idei noi. Asta ne-a ajutat mult de-a lungul pe rioadei în Italia şi în prezent în activitatea noastră”, povesteşte Lucia.

“În România, e greu să faci afaceri”

În România au încercat alte afaceri, tot din acelaşi domeniu, dar situaţia economică nu le-a permis să-şi ducă la bun sfârşit proiectele. “Am încercat cu o mică firmă care producea, ambala şi distribuia sărăţele. Am avut pentru o bună perioadă această activitate, am angajat personal, dar situaţia din România te descurajează. Puneai suflet în ceea ce faci şi întâmpinai probleme legate de plăţi, de distribuţie şi nu în ultimul rând de seriozitatea oamenilor. Am închis activitatea şi am ales calea străinătăţii.”

Utilaje din România

Ideea deschiderii unei “pasticerii” le-a venit în urmă cu mai bine de doi ani. De-atunci au pregătit proiectul, au trecut prin calvarul documentelor şi a problemelor cu care se confruntă cineva la deschiderea unei activităţi. Cele mai mari au venit însă nu din Italia, ci din România, din partea firmei la care apelaseră pentru procurarea utilajelor.

“Am trecut fără probleme de pregătirea şi înfiinţarea firmei, de obţinearea autorizaţiilor, dar cele mai mari necazuri ni le-a făcut firma românească de unde am achiziţionat utilajele. Deşi am plătit anticipat o grămadă de bani, a trebuit să aşteptăm trei luni până le-au adus. Ne promiseseră promptitudine şi ne-a întârziat foarte mult. A trebuit să suportăm cheltuielile, fără să producem nimic. În final, deşi cu întârziere, am făcut inaugurarea în luna octombrie a anului trecut.”

Deşi deschis de puţin timp, ma – gazinul şi-a căpătat un bun renume şi în prezent, în afara românilor, sunt mulţi clienţi italieni care, “o dată intraţi, au venit şi a doua oară”, după cum spune Adina. “Românii au venit şi au apreciat produsele noastre. În perioada sărbătorilor am avut foarte multe comenzi de torturi şi prăjituri dar mai ales de cozonac, pe care îl producem aici la noi şi îl livrăm proaspăt. Nu lipsesc clasicele prăjituri româneşti, precum savarine, ecler, amandina, cremşnit, etc.  Italienii care au intrat o dată, au venit din nou şi asta ne bucură. Produsele pe care le folosim sunt de cea mai bună calitate, respectăm reţetele şi asta se vede în calitate.”

Produsele româneşti  “ar trebui promovate”

Româncele sunt convinse însă că fără o susţinere din partea autorităţilor e foarte greu să ai un succes deosebit şi sunt convinse că existenţa târgurilor, promovate de către România, chiar ar da un avânt producătorilor români. “E foarte adevărat că întâmpinăm probleme cu distribuţia produselor în localurile italiene. E nevoie de publicitate, de o prezentare a produselor româneşti în mod oficial, organizat. Să capete valoare prin prezenţa unor oficialităţ i, atât româneşti, cât şi italiene, pentru că produselor noastre
nu le lipseşte calitatea. Sunt în zonă producători români de mezeluri, de produse de panificaţie, există magazine româneşti, restaurante, etc.

Trebuie promovate în cadrul unor târguri de profil. Până la urmă noi încercăm să comercializăm produse româneşti, care sunt deosebite din punct de vedere calitativ şi asta e o carte de vizită pentru România. Sper ca ideea noastră să fie auzită de cineva.”

Româncele nu resping ideea înfiinţării de asociaţii româneşti, pentru unirea românilor, şi speră într-o mai bună colaborarea între magazinele şi restaurantele româneşti. Nu sunt străine nici de mediul asociaţionistic. De mai bine de doi ani activează ca mediatoare culturale.

“Suntem înscrise în ANOLF, o asociaţie italiană afiliată la Cisl. Am participat la câteva acţiuni organizate de ei, printre care acelea de mediator cultural. Facem tot posibilul să ne integrăm cât mai bine.”

Andi Rădiu

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Tortul Ioanei Vişan, decorat cu imaginea unui pantof roşu

Sănătate din flori cu petale colorate – terapia cu flori de Bach