in

Menajeră la Roma, personaj inedit pe scenă: Chirița din Diaspora. ”Nu-mi plac oamenii care uită să vorbească românește”

În ediția „Weekend cu prieteni”, din 2 iulie,  Radio România Iași a avut un oaspete – surpriză, și anume, Chirița  din diaspora. Personajul este întruchipat de Elena Agapi, originară din Piatra Neamț și care de 12 ani locuiește în Italia. Lucrează ca menajeră, ”Pentru femeie, de la o vârstă e mai la îndemână”, spune ea în interviu.

Locuiește la Bracciano, în apropiere de Roma. ”Relieful îmi aduce aminte de casă…sau străzi care seamănă cu cele de acasă”, adaugă ea.

Prin reprezentațiile pe care le susține, aduce o imensă bucurie românilor stabiliți în capitala italiană, reușind să le potolească dorul de casă.

Chirița de Diaspora are o mare mâhnire: ”Nu-mi plac oamenii care uită să vorbească românește”.

Elena Agapi a povestit cum s-a născut această Chiriță modernă, care este mesajul monologurilor sale, ce înseamnă sa fii departe de locurile natale și cum poți păstra mereu în suflet legătura cu România. Iată câteva declarații ale Elenei Agapi,”Chirița  din diaspora”:

Ce simte un român plecat la muncă în străinătate când revine acasă?

Intoarcerea la rădăcinile tale, pur și simplu ceva emoționant, ceva ce te leagă…acasă te simți acasă…peste 80% din români (din diaspora, n.r.) fac vacanța acasă. Mi-a plăcut când am auzit că nu poți avea rădăcini și aripi în același timp, automat te tragi acolo unde ai familia, pentru că familia mea nu este acolo, la Roma.

Care a fost motivul plecării în Italia, la Roma și cum au trecut cei 12 ani de străinătate?

Pentru fiecare român plecat a fost să îți aranjezi situația financiară sau a copiilor. Fiecare pleacă pentru un an, doi și uite că te prid doisprezece ani în cazul meu, alții mai mult. Au trecut greu, după aia te obișnuiești. Întâi am plecat eu, apoi a venit și soțul meu, am lăsat copiii acasă. Când au terminat liceul i-am adus și pe ei.

Nu este însă o viață așa cum se crede. E ca într-unul din monologurile mele: ”unde toți o crede lesne, c-o fi traiul din poveste”. Am o viață normală, trudesc din greu, dar duc o viață decentă.

Copiii s-au integrat ușor?

Tineretul se integrează mereu ușor. Vorbesc ușor limba, ei se integrează mult mai ușor ca noi.

Cum este viața departe de casă

Orice pas pe care îl faci în compari cu ceea ce ai făcut aici, chiar și cumpărăturile, le compari cu cele de acasă.

Cum s-a născut acest personaj, Chirița din Diaspora?

Se organizează des sărbători comunitare: sărbătoarea iei, a drapelului. Am fost invitată și m-am prezentat cu un costum popular. Dar trebuia prezentat în rime… eu le-am prezentat cu accentul neaoș, moldovenesc iar publicul s-a îndrăgostit. Am fost invitată din nou și am readaptat anumite piese, texte.

Îndrăgesc mult operele lui Vasile Alecsandri și m-am gândit imediat la Chrița. Dar dacă aș fi interpretat din acest personaj aș fi fost pusă imediat în luminnă cu Draga Olteanu Matei sau Tamara Buciuceanu. Așa că am început să pun pe hârtie un monolog și mi-a ieșit o Chirița în Diaspora. Și a avut mare priză la public.

Unde susțineți spectacolele acestea?

Acolo unde au loc aceste adunări comunitare, la teatru…în general într-o sală de teatru. Am fost invitată și la Ambasada României la un eveniment. Dar frecventez lunar, de când publicul m-a încurajat, un cenaclu care promovează mult cultura noastră, cu invitați români de seamă din toată lumea, inclusiv din România, persoane importante. Eu le fac mereu câte o surpriză, cu un alt text, cu un alt monolog. E amprenta mea, e Chrița mea…

De unde talentul actoricesc?

De la tatăl meu…toți mi-au povestit că tatăl meu era mereu un personaj la diferite întâlniri.

Printre spectatori ați avut și italieni și ce reacții ați avut?

Mai sunt prieteni, invitați…monologurile mele sunt în română, dar pentru ei mai introduc și texte în limba italiană.

E singura Chirița din Diaspora?

Da, e singura. A apărut pur și simplu, împinsă de val și toată lumea o îmbrățișează…

Vă gândiți să creați și alte personaje?

Da, mă gândesc la personajele comice…

Toate aceste scenete au impact la public, sunt ?

Monologurile mele au un mesaj…ironizez pe cei care își uita limba. E imposibil să ai fițe când te intorci acasă și arăți cum știi tu să vorbești italiana. Nu poți nega ceea ce ești…

Pe viitor ce vă propuneți, rămâneți definitiv în Italia sau vă întoarceți în România, acasă?

Copiii decid viața. Dacă ei se stabilesc acolo sau nu. Noi trăim cu impresia că ne vom întoarce acasă. Cu pensia mică însă e greu să trăiești în Italia.