În miezul lunii august 2020 am fost căutată de profesorul universitar Allessandro Hoffmann. Găsise anumite articole publicate în Gazeta Românească și dorea să afle cum am reușit să le „descopăr” și ce informații noi putea folosi în munca sa de documentare.
Alessandro Hoffmann, născut și crescut la Palermo, cu o bogată activitate științifică și jurnalistică, a încercat să-și refacă arborele genealogic. Timp de decenii a adunat informații referitoare la familia sa, găsindu-și rădăcinile în Gussing, Germania începând cu anul 1823.
Urmașii familiei de evrei germani se întind pe două secole, între Germania și Italia, cu pierderi semnificative la Auschwitz și Buchenwald, apoi o viață liberă în America sau Israel. Bunicul lui Allessandro, Alexander, a fost descris în volumul „Storia di una famiglia ebrea a Palermo”, apărut in 2019, la editura Carlo Saladino.
Imaginea bunicului rămasă nepotului este un mix: om laic, interesat de democrația creștină, care nu era interesat de viitor ci de prezent, zgârcit în conversații dar atent la citirea știrilor din ziarele naționale cu două creioane colorate, iubitor de cafea englezească, liber și necondiționat de gândirea altora.
Soția sa Olga, precum și unicul lor copil, Giusto, tatăl lui Alessandro, au fost sursele esențiale cu privire la bunicul său, adăugându-se documentele găsite în diferite arhive naționale.
Perioada fascistă este tratată delicat, iar documentele găsite reconstruiesc subiectul unei alte cărți, abia ieșită de la tipar, „Gli amici di Moise -Cento e più storie di ebrei di Sicilia”, editura Kalos, care se ocupă de evreii aflați la studii în Sicilia, de cei care se aflau stabiliți cu afaceri sau profesioniști, în perioada 1937/1942.
Care este scopul lansării acestei carți, „Prietenii lui Moise – 100 de istorii ale evreilor din Sicilia” și de ce ați ales acest titlu? Moise din Vrancea este cea mai importantă figură?
«Cartea are un scop educativ. Am suferit ca în infern din 2015 când m-am apucat de scris prima dată despre familia mea, am scris și căutat cu disperare amici, neamuri, arhivele Prefecturilor din Palermo, Catania și Messina, arhivele Poliției Statului, Arhivele Naționale, Arhivele Vaticanului, pentru a alcătui un tablou complet.
Titlul este ideal, Prietenii lui Moise, punct de referință pentru evreii din Sicilia, personaj central al cărții fiind asemenea lui Moise un îndrumător, o călăuză.
Moise Schachter, născut în România în 27 august 1903, era fiul rabinului Isac din Odobești; o familie compusă din nouă copii. Trei dintre ei, vor veni în Sicilia.
Moise făcuse trei ani de Medicină la București, între 1923-1926, când Guvernul italian a oferit burse de studiu studenților evrei, așa încât din 16 noiembrie este inscris la Universitatea din Palermo, iar în 1934 devine medic pediatru, dar va practica puțin, fiind un bun om de afaceri și exportator.
În 1933 se căsătorește cu Giovanna Re, italiana, catolică, și au doi copii. Schachter este unul din cei 59 de evrei străini domiciliați în Palermo, dintre cei 129 rezidenți în Sicilia, dintre cei 6.250 rezidenți în Italia.
În 1940 sunt reținuți și închiși în diferite locații italiene, conform legilor și directivelor apărute. Legea stabilea că evreii români, unguri, față de cei germani, cehi, slovaci sau polonezi, trebuiau îndepărtați de pe teritoriul Regatului Italiei.
Legation Royale de Roumanie la Roma a ajutat mult studenții români sau evrei, printr-o vie corespondență cu prefecturile italiene, i-a protejat la Roma cât a putut.
Deja din 1937, cu apariția legilor rasiale, Moise era considerat ”periculos”, Prefectura din Palermo semnalase Ministerului de Interne că Moise a primit o vedere ilustrată prin poștă din România, scrisă în limba română și ebraică, dar că nu au personal specializat să o traducă.
Zece zile mai târziu, tot Prefectura din Palermo trimite la Roma o altă ilustrată primită din Polonia, scrisă în ebraică. Se specifică același destinatar, faptul că i-a fost consemnată; dar Prefectura nu o poate descifra.
Biroul de Siguranță Publică nu are traducători in aceste limbi și o trimite „la Napoli”, la faimosul Institut Oriental. Răspunsul este o deziluzie: documentul este scris în idish, adică un dialect german vorbit de evrei, și profesorii de acolo nu sunt în măsură să-l traducă.
Prefectura Palermo cere ajutor Chesturii din Roma, care “descurajată“ nu are posibilitatea să o traducă sau să o dea spre traducere, fiind o misivă secretă! După aproape patru luni, Oficiul Străini al Prefecturii Milano va traduce vederea ilustrată. Tatăl lui Moise se găsea la Dorohoi la fiii săi și-i trimitea salutări fiului Iosif, fratele lui Moise, aflat la studii la Palermo.
A doua ilustrată era scrisă de o persoană cultă adresată lui Iosif, în care îl anunța de două conferințe cu temă sionistă și reflecțiile asupra prezentului și viitorul poporului ebraic în Europa.
Iosif, în patru ani de “concentrare” forțată a avut un singur gând: cum să își obțină diploma de licență, adică să își dea examenul final.
Pentru simplul fapt că figurai în acte străin, evreu pe deasupra, chiar dacă erai botezat catolic cu adevărat sau cu un certificat fals, chiar dacă erai profesor universitar, medic, afacerist, cu cetățenie italiană, nevastă italiană, copiii italieni, toți cei cu vârsta între 18 și 70 de ani au fost închiși, deportați, arestați; unii au scăpat, au fost ajutați de localnici sau de Biserica Catolică. Mulți nu au dorit niciodată să povestească această perioadă; rămâneau îngândurați și tăcuți.
L-am ales pe Moise deoarece era un om de mare cultură, cunoscător de ebraism și emblematic, diferit față de majoritatea celorlalți fiindcă a rămas în Sicilia, până la sfârșitul vieții. A ajutat toți disperații.»
Alți evrei din România sau români ați găsit în documentele cercetate? Au rămas în Italia sau s-au întors în România?
«La studii veneau mulți din Est, în principal la Facultățile de Medicină din Padova, Bologna și Bari, circa 600 pe an. Alții veneau la Politehnica din Torino sau Milano. La Palermo, între 1932/1937 fuseseră circa 70. Nu exista nici un fel de viață religioasă evreiască, nu exista rabin, nu exista nimic. Chiar circula o glumă, erau evrei necircumciși, că nu era nimeni capabil de operație. Studiul putea exista individual dar solitar, considerându-se avântul fasciștilor.
Menase Lucacer venea de la Iasi și se afla în Italia din 1923. Mare medic, excepțională figură a emigrat în America, deși avusese o carieră universitară. Milva Milman venea de la Briceni, iar alții din București sau Iași: Emiliu Albu, Toma Calarasu, Ion Neculau, Nicolae Ionita, Isidor Penzer, Giorgio Hendea, Corneliu Panoviciu Leonte, Georghi Kostoff, Caterina Kurucz, etc.
O parte și-au dat examentul de licență la Bari, fiindcă era interzis să susții examenul în facultatea unde ai făcut cursurile, pentru a evita corupția sau recomandările.
Alții s-au transferat în alte state pentru a-și finaliza studiile. Au rămas puțini în Sicilia, mare parte plecând în America și Israel, poate și în România. Poate într-o carte viitoare despre românii din Sicilia!»
Crina Suceveanu