«Cum este posibil ca luni la rând să confunde o tumoare foarte gravă cu o patologie neurologică?». Este ceea ce se întreabă fiica şi surorile Mariei Ţuţuianu, de 43 de ani, moartă pe 11 iunie 2013 în Secţia de chirurgie generală de la Policlinico din Modena din cauza unui carcinom în partea terminală a intestinului (ileus) şi în peritoneu, după o lungă agonie şi nenumărate internări.
Patologia, spune familia, a fost descoperită cu numai câteva zile înainte de moartea femeii. Pentru a stabili dacă există vreo responsabilitate a medicilor, femeile s-au adresat unui avocat, care a depus o cerere la procuratură.
«Eu vreau să ştiu dacă, identificând imediat boala, mama mea ar fi avut şanse mai mari de supravieţuire şi, mai ales, dacă ar fi putut fi imediat supusă vreunei terapii, fără numeroasele şi inutilele tratamente care au constrâns-o la suferinţe incredibile», explică fiica de 21 de ani, Anca, pentru Il Resto del Carlino.
«A ajuns la finele bătăliei sale în stare de larvă», afirmă cu vocea sugrumată de plâns surorile femeii, Tiţa Paşnicu şi Jenica Caraghiulea. Reparcurgând tragica întâmplare, prin intermediul cuvintelor rudelor Mariei, dar şi citind expertiza medico-legală efectuată de expertul părţii Roberto Agosti, se observă că femeia de 43 de ani a fost internată în spitalul din Baggiovara în septembrie 2012, pentru puternice dureri la picioare.
«Imediat ne-au vorbit de probleme neurologice – mai explică fiica – cum ar fi mielita transversă hemoragică, sau vasculita. Nimeni nu a presupus că e o tumoare». În noiembrie, pacienta a fost transportată la Montecatone, după o primă internare, tot la Baggiovara, la medicină de reabilitare. «Încercau să-i reactiveze membrele inferioare – mai comentează Tiţa şi Jenica – în timp ce un cancer o devora».
În expertiză se precizează că, la finele lui 2013, «pacienta încă era evaluată drept „purtătoare a unei mieloradiculite hemoragice”, deşi existau simptomele tumorii, apărute pe timpul verificărilor. Pacienta a ajuns pe o masă de operaţie numai în mai 2013 şi în acea ocazie a ieşit la iveală situaţia deosebit de gravă.
Medicul legist confirmă că neoplazia s-a malignizat puternic, însă întreabă dacă diagnosticarea târzie a acesteia a prejudiciat prognosticul său, constrângând femeia la o «dureroasă serie de spitalizări şi terapii inutile dacă nu dăunătoare (cum este administrarea de imunosupresoare), care cu foarte mare probabilitate ar fi scurtat în mod drastic şansele sale de viaţă.
Direcţiunile spitalelor din Baggiovara şi Policlinico spun că acest caz este deosebit de complex. «Pe planul continuităţi şi calităţii asistenţei şi angajamentului considerăm că profesioniştii ambelor unităţi medicale au acţionat în mod corect, supunând doamna mai întâi la o serie, numeroasă şi muniţioasă, de examene de diagnosticare şi apoi la tratamentele considerate cele mai adecvate». Cercetările continuă.
