Astăzi v-o prezint pe Otilia Ţigănaş, medic de familie cu experienţă şi dedicat profesiei cu adevărat, dar şi scriitoare de succes. Om cu adevărat deosebit, Otilia a publicat deja 2 cărţi şi acum o scrie pe a 3-a. Şi nu scrie oricum, aşa, ca să se laude că e scriitoare, ci aşa cum face ea totul: cu pasiune, cu suflet şi cu mare drag.
Este medic de familie la ţară, un medic adevărat, pentru care Jurământul lui Hipocrat nu reprezintă doar nişte simple vorbe, ci un legământ sfânt. Sfătuieşte oamenii din cele 6 sate ale ei, exact ca în povesti, dar sfătuieşte cu mare drag şi sute de români din diaspora. Fără să se supere că primeşte zilnic sute de întrebări, Dr. Otilia Ţigănaş are pentru toţi un sfat medical pertinent şi bine documentat, rezultatul anilor de studiu şi experienţă medicală.
Vă las să o descoperiţi şi apoi puteţi să-i puneţi singuri întrebări. Va răspunde…
Cine eşti, Otilia Ţigănaş?
«Sunt medic de familie, medic primar şi lucrez de două decenii în Hăşmaş, o comună cu şase sate din judeţul Arad. Partea mai interesantă a poveştii este că eu locuiesc aici în comună, nu fac naveta, deci mi-am mutat viaţa cu totul în sat, eu fiind în tinereţe, orăşean fanatic. Locuinţa medicului este în aceeaşi clădire cu cabinetul, în spate sunt locuinţa şi grădina şi pârâul şi muntele şi grătarul şi foişorul. În faţă este medicină. Multă. Dimineaţa mă echipez „de medic”, şi trec în faţă. La finalul programului mă mut în spate, şi îmi trag treningul sau şortul. Uneori, făcând seara un grătar cu Eugen, consortul meu, zice el „Doamne cât e de frumos!
Tu îţi dai seama că noi trăim zilnic într-un loc pentru care alţii dau bani să stea în concediu?»
Pare simplu aşa cum spui, chiar romantic, dar tu ai organizat acolo o mică policlinică, dotată cu aparatură, colaborezi cu specialişti, laboratoare, ştiu asta fiindcă eşti medicul de familie al familiei mele, asigurate şi în România.
«Oh da, nu voiam să mă laud tare. Am încercat să fac treabă bună în aceşti 20 de ani. Nu numai treabă, ci şi investiţie. Nu puţini români emigraţi, asiguraţi în respectiva ţară, sunt înscrişi şi la mine şi asiguraţi la Arad. Este poate şi pentru că eu îmi fac timp, zilnic, să ofer sfat medical, on line, acelora care îmi pun întrebări. Repet, sunt sfaturi, nu diagnostic. Câteodată, când eşti derutat, disperat, îţi pică tare bine o părere avizată, dată atunci, fix la momentul când tu ai nedumeriri. Îmi amintesc o fază simpatică.
Mă sună din Germania o pacientă. Sâmbătă seara. Îmi spune simptomele, pun întrebări şi îmi dau seama că-i musai să fie examinată clinic. O îndrum către medicul de acolo, spunând că poate fi grav, deci trebuie consult. Ea îmi răspunde senin „Ooh, dar nu-l pot deranja pe medicul de aici, la ora asta!”. Am începăut să râd, gândind că nici pe cei de aici nu-i poţi deranja la ora asta, dacă nu-s plătiţi să facă gardă la urgenţe.
Faptul că eu accept şi mă ofer, nu-i o regulă sau o obligaţie. Ideea este că eu mi-am asumat să răspund, să ajut, fiindcă ştiu multe şi mi se pare păcat să nu dau mai departe ceea ce ştiu. Şi fiindcă, nefăcând naveta, nemaiavând copii de crescut, nici nepoţi, nici bărbat să-mi facă probleme, m-am trezit cu foarte mult timp câştigat. Am câştigat timp: ore, zile, viaţă, pe care le puteam cheltui prin metrou, sau în tramvai, sau pe şosele. »
Câştigând timp, scrii. Şi scrii atât de bine, încât ai fost apreciată de critica de specialitate şi ai primit şi premii. Vorbeşte-ne despre carţile tale.
« Am publicat un volum de proză scurtă, o culegere de poveşti destul de serios încărcate cu umor, „Femeia cu şapte pălării”. Este o carte aflată la a doua ediţie, în aprilie 2015, al cărei manuscris a fost premiat internaţional la debut, în 2012. Am mai publicat un volum de poeme „Poezii vânate de fisc”, cu primul tiraj epuizat, mai am acasă un singur volum, asta într-o epocă în care nu se prea dă mare preţ pe poezie.
Poemele mele sunt o satiră a „limbajului de lemn” folosit la TV şi prin instituţii, ştii frazele acelea spuse complicat ca să pari mai interesant. Eu le-am transformat în şoapte erotice. În poezia mea scenele fierbinţi se petrec între mine şi inspectorul fiscal, erotismele apar în cabina de vot, amantul e ministrul sănătăţii… şi astfel fac cititorul să nu mai ştie dacă să râdă sau să plângă. Probabil de aceea cartea a avut succes! (Sexul vinde, haha!) Urmează să reeditez şi acest volum. »
Cum ai ajuns să oferi consiliere medicală online, pentru diaspora? Nevoia oamenilor de a comunica uman, informal, cu un medic, este uriaşă.
«Nu numai a „diasporenilor”. Iar netul ne dă posibilităţi enorme să ne apropiem, în timp real, chiar fiind geografic departe. Ştii bine cât de multe întrebări mi s-au pus în public şi în privat! Preocuparea să răspund la timp, în aceeaşi zi, nu a fost una uşoară, dar ştiu că omul bolnav are nevoie de mine… atunci când are nevoie de mine!!! Nu DUPĂ. Degeaba îi răspund a doua zi, dacă el deja a apucat să facă inutil coada la urgenţe, când eu îl puteam sfătui uşor ce să facă acasă. O altă nevoie mare a pacienţilor este ca, după un diagnostic pus corect, la spital de exemplu, când vine acasă, să-i explici pe limba lui care-i treaba. Această nevoie o regăsesc şi la hăşmăşenii mei care, sistematic, când vin de la spital, trec întâi pe la mine doar CA SĂ VORBIM! Să le spun ce au, ce-i de făcut, cât e de grav, etc.
Cu românii din diaspora mă lovesc de altă chestiune. Vin acasă de la medicul lor de familie, cel de acolo, apoi îmi scriu ca să le explic eu româneşte cum stă treaba. Eu răspund uşor, fiindcă am totodată experienţă practică mare, decenii, dar am şi „cuvintele la mine”, prin experienţa de jurnalist şi scriitor. Ştiu să explic simplu şi didactic, pe înțelesul tuturor. De aceea oamenii mă caută şi au încredere în mine. »
Gina Bradea
De același autor, blogul POFTA-BUNA
Mai citește și:
Roxana Mara Liche, cake-designer și realizator de emisiuni Tv în Italia. «Sunt tare mândră de ceea ce am realizat»
”Mulţi ani nu am vrut să plec din ţară. E greu să fii soţ şi tată la distanţă”
”Când fetiţa avea 1 an, am plecat şi eu în Italia. Când m-am dus să o iau, am găsit-o în sicriu…”
