O nouă recunoaştere pentru Viorel Boldiş, Poetul Diasporei. Invitat la Chişinău la Festivalul de poezie Griogore Vieru, s-a întors în Italia cu un important premiu pentru sufletul său.
Un mare admirator al poetului dispărut, Viorel Boldiş ne explică sentimentele care l-au încercat primind acest premiu. În acelaşi timp Viorel Boldiş reaminteşte angajamentul său politic în slujba nu a vreunui partid, ci a patriei sale, România, în cadrul Grupului pentru România (GpR). Folosind cuvinte dure, arată că în emigraţia în masă a românilor o pierdere la fel de mare pentru ţară aşa cum a fost piederea Basarabiei. Vina nu mai este însă a istoriei…
Viorel Boldiş, săptămâna trecută, între 17 şi 22 mai, ai fost invitat la Festivalul Internaţional de poezie Grigore Vieru, care s-a desfăşurat între Iaşi şi Chişinău. Ştim că ai câştigat Premiul Grigore Vieru pentru poezie şi mai ştim că ţi-a ieşit de sub tipar o nouă carte. Deci, lăsând politica la o parte, Viorel Boldiş rămâne, înainte de toate, poet!
«A fi poet nu este o stare de fapt, este pur şi simplu o stare de a fi. Eşti sau nu eşti. A face politica, da, este o stare de fapt, stare pe care o poţi determina. Eşti, dacă vrei, nu eşti, dacă nu vrei.
A fost o săptămână intensă, aş putea spune că a fost un maraton cultural pe care l-am alergat cu sufletul la gură. Să câştig Premiul Grigore Vieru pentru poezie, a fost nu doar o onoare şi o bucurie pentru mine, ci şi o chestiune de suflet, Grigore Vieru fiind unul dintre cei mai dragi poeţi ai sufletului meu! M-am dus la Iaşi neştiind nimic de premiu. Eram deja fericit şi onorat pentru invitaţie, apoi era şi cartea care trebuia să-mi apară. Ce mai, a fost o săptămână extraordinară!»
Vorbeşte-ne puţin despre carte.
«Este un volum de poezii, ALB se numeşte, şi a apărut la Editura Princeps Multimedia din Iaşi. Cartea are 170 şi ceva de pagini, deci, este consistentă, şi, cel puţin din punct de vedere grafic, este frumoasă! Pentru asta trebuie să le mulţumesc editorilor, poetul Daniel Corbu şi Filomena Corbu, soţia lui! Daniel şi Filomena sunt, între altele, şi iniţiatorii Festivalului Grigore Vieru.»
Deci, în acest început de vară, ai toate motivele să fii un poet fericit! Ai postat pe Facebook o altă ştire, care, dincolo de lumescul ei, mi s-a părut extraordinară: ochelarii lui Grigore Vieru!
«Ah, da! Ochelarii lui Grigore Vieru au fost, adică sunt, cireaşă de pe tort!!! Eu, din păcate, nu l-am cunoscut personal pe Grigore Vieru. În acest an, în februarie, când se împlineau 7 ani de la tragicul “accident” (pun ghilimele la acest accident, deoarece pe mine nu m-a convins niciodată), am scris o poezie şi i-am dedicat-o. Fapt este că aceasta poezie a plăcut multora, dar i-a plăcut mai ales doamnei Raisa Vieru, soţia lui Grigore. Dânsa mi-a făcut cadou ochelarii lui Grigore, şi eu îi mulţumesc şi-i sărut mâinile de la distanţă!»
Apropo de Grigore Vieru şi de Basarabia. Nu de mult ai scris ceva legat chiar de Basarabia şi de Diaspora. Poţi să dezvolţi puţin acest subiect?
«Vedeţi, visul lui Grigore Vieru, şi nu doar al lui ci al unui întreg neam, a fost, şi mai este din păcate, unirea, revenirea de fapt a Basarabiei la sânul ţării mamă, adică România. Ei bine, nu doar că acest vis a rămas până acuma neîmplinit, dar România a mai pierdut între timp o altă Basarabie: Diaspora! Pentru că asta a devenit Diaspora, o altă Basarabie.
Peste 4 milioane de romani au luat drumul pribegiei, iar cauzele acestei emigrări în masă, că despre o emigrare în masă vorbim, se găsesc în dezastroasa, corupta, hoaţa, trădătoarea clasă politică din România.
Dacă între Basarabia şi România există un Prut de apă, între România şi Diaspora există un Prut al ruşinii. Basarabia este copilul smuls cu forţa de la sânul mamei, însă Diaspora este copilul abandonat pe străzi de însăşi mama lui.
Ştiu, sunt dure aceste cuvinte, dar acesta este purul adevăr. Uitaţi-vă cu câtă aroganta am fost trataţi în toţi aceşti ani de guvernanţii de la Bucureşti, fie ei dintr-o parte sau alta. Nici după ultimele alegeri prezidenţiale, când Diaspora a fost hotărâtoare în alegerea preşedintelui, nu s-a schimbat mare lucru.
Viorel Boldiș, apel către naționaliștii români: ”Să facem efortul de a vedea ce ne unește”
Suntem trataţi cu aceeaşi arogantă şi cu aceeaşi indiferenţă, ca să nu spun bătaie de joc. Grigore Vieru a dat speranţa neamului românesc cu podul lui de flori peste Prut. România şi Basarabia nu au ştiut să profite de acest pod, aşa că Prutul încă ne desparte. Ce pod ar trebui să construim Noi, cei din Diaspora, peste Prutul ruşinii care ne desparte de ţară mamă?
Podul meu de până acuma l-am făcut din poezii. Unii mai trec din când în când peste el, alţii mă acuză că sunt doar vorbe. Dar tare mult mi-ar place să fac un cap de pod în Parlamentul României!»
Şi dacă tot am ajuns la politică, poate ne spui ce ce mai întâmplă cu Grupul pentru România, organizaţia din care faci parte?
«Chiar în aceste zile, în cadrul GpR, se definitivează o alianţă de partide cu care să ne prezentăm la alegerile parlamentare din toamnă. Cât de curând va voi şti spune mai multe.»
Despre voi, cei de la GpR, se spune că sunteţi naţionalişti, xenofobi, legionari, prietenii lui Le Pen şi a lui Putin. Cum comentezi?
«Îţi mulţumesc că mi-ai pus această întrebare, îmi dai ocazia să mai spun o dată ceea ce am scris nu de mult:
Azi, dacă ai curajul să iei atitudine şi să spui că UE (Uniunea Europeană) aşa cum este construită în acest moment, nu serveşte popoarelor europene, ci mai degrabă marilor companii, multinaţionalelor şi băncilor, eşti catalogat ca fiind anti european, extremist.
Azi, dacă ai curajul să spui că NATO şi USA şi UE se fac vinovate de destabilizarea Orientului Mijlociu, de apariţia ISIS şi, în consecinţă, de invazia migranţilor care scapă de bombe şi moarte, eşti catalogat ca fiind filorus, putinist.
Azi, dacă ai curajul să iei atitudine împotriva celor care din 1990 încoace au devalizat şi înstrăinat capitalul României, ne-au distrus industria şi agricultura, au cedat suveranitatea României altora, eşti catalogat ca fiind nostalgic comunist, ceauşist, securist.
Azi, dacă ai curajul să iei atitudine împotriva celor care din 1990 încoace erodează zi după zi valorile spirituale şi culturale ale neamului românesc, ne distrug demnitatea, scot din programa şcolară istoria sau o mistifică, obligă 4 milioane de români să ia drumul pribegiei pentru a-şi căuta de muncă, eşti catalogat ca fiind naţionalist, legionar.
Azi, dacă-ţi iubeşti ţara şi neamul, dacă eşti patriot, eşti catalogat ca fiind anti european, filorus, nostalgic comunist, ceauşist, putinist, securist, legionar, extremist, naţionalist…
Dar eu nu sunt nimic din toate acestea, eu sunt doar filoromân.
Asta suntem NOI, cei de la GpR, filoromâni!»
G.R.
Viorel Boldiş, Poetul Diasporei, intră în politică: «Patriotismul m-a împins să iau această decizie»
