Italia pe același loc la corupție cu România, conform clasamentului Transparency International. Ce spun întreprinzătorii români din Italia? Majoritatea spun că aici este important să te recomande cineva pentru o lucrare, iar intermediarii primesc întotdeauna ceva (un 5 sau 10%, un serviciu, o favoare).
Totuși, este o nedreptate petru Italia să fie considerată la fel de coruptă ca România. Am stat de vorbă cu mai mulți întreprinzători, care sub protectția anonimatului au acceptat să ne vorbească de experiențele lor directe.
C.M, întreprinzător în construcții din Milano, spune că în domeniul său, cuvântul „corupție” nu prea există, în accepțiunea obișnuită. «În general se merge pe recomandare, dar este normal să se meargă după recomandare, nu la modul clasic, nepotism sau altele, ci recomandare pentru calitate. Pentru lucrări publice, se cere 5 sau 10% comision. La privat însă merge recomandarea, și cine te recomandă primește ceva.
În schimb în România, unde cunosc foarte bine cum funcționează sistemul, se creează caietele de sarcini funcție de executantul care trebuie să câștige. În România, corupția în construcții este mult mai mare. E nedreaptă comparația. Și pentru Italia, că nu merită, și pentru România, că are trebui să fie mai la coada clasamentului.
Piața construcțiilor în România e mult mai coruptă decât apare, lumea nu știe ce se întâmplă, nimeni nu se laudă că a luat o lucrare cu șpagă, nimeni nu se laudă că a luat o lucrare dedicată. Există două lumi paralele în România. O piață mică, pe care firmele obișnuite se bat pe lucrări, si o piață separată, în care se împarte la masa tratativelor orice lucrare. Asta e masa, restul sunt oasele aruncate la câini pe jos.
Știu că guvernul României îi îndeamnă pe români să vină să investească acasă. Eu am văzut mulți care au plecat cu bani și cu planuri mari în România și au ajuns să nu mai aibă nici bani de avion de întors în Italia.»
Corupție, Italia și România pe același loc în clasamentul mondial
Fiecare cu partea lui
Un alt întreprinzător român în construcții din Milano, B.C., a plecat în România să-și deschidă o afacere. Spune că a plecat pentru că nu mai reușea să-și recupereze banii în Italia. «Am plecat din cauza crizei, ziua trebuia să muncesc, iar seara trebuia să bat la uși după bani, plângeam după banii mei. Încă am de luat bani de la câteva lucrări.
Ce poți să faci în Italia? Dacă nu te plătește, ai cinci ani să te judeci, după care judecătorul îți spune: cât ai de luat? 10.000 euro? Îți plătește în 10 ani, în rate lunare câte 100 de euro. Dar muncitorul îți cere salariul la sfârșitul lunii, nu după 10 ani.»
Despre corupție, spune că toată lumea o acceptă: «Există, da. Lucrarea costă o sumă de…, la care se dă la intermediari 5%, am dat și 8, și 10%, sau faci facturi mai mici, sau cel care ți-o dă îți spune să plătești doi oameni în plus… Se dă la ingineri, geometri, arhitecti. Vorbesc de privat. La privat există o piață neagră foarte mare. Nu comentează nimeni, altfel nu muncești.
Pentru a se scoate banii de mită, lucrările, chiar cele mari, făcute cu bani de la bancă, sunt supraevaluate. Vine expertul de la bancă și supraevaluează, ca să iasă și banii în plus față de costul lucrării.
După experții de la bancă, administratorii de condominii iau bani. Nicio lucrare nu se dă fără șpagă. Eu m-am întors în România, vreau să-mi fac o firmă, dar nu în construcții. Și aici este la fel ca în Italia, nu miști nimic până nu are fiecare partea lui.»
Corupție în întreprinderi mici și mijlocii din Italia. „Dacă denunți, nu mai lucrezi”
Mult mai fomiști
M.C., întreprinzător în construcții din Roma, consideră că în România corupția e mult mai mare și e la toate nivelurile. «Dacă aici iau o lucrare de 5000 de euro, nu-mi cere nimeni nimic la ăia 5000, însă în România, dacă fac o lucrare de 1000 de euro, dau șpagă ca să o iau. Acolo sunt mult mai fomiști.
Aici, la Roma, în sectorul meu, nu mi s-a întâmplat mie, dar știu că dacă îți dau arhitecții o lucrare, îți cer un 10%, deobicei pe măsură ce iei banii. Administratorii de condominii sunt periculoși, ei cer întotdeauna foarte mult.
În privința lucrărilor de stat, pe care eu nu vreau să le fac, situația e diferită, acolo pleacă „apaltul” (contractul – n.r.) direct la cei care lucrează cu statul și apoi se fac 10 subcontracte. Banii îi iau toți pe rând, fac schimb de facturi și la sfârșit, la baza piramidei, cel care muncește ia mai nimic.»
M.C. a lucrat și în România, unde, spune el, nu a avut probleme. «Cu cine lucrez eu, n-am proboeme. Nu mi-a cerut nimeni nimic, pentru că am lucrat direct cu oameni mari.»
A avut lucrări și la Londra, unde asemenea probleme nu există: «La Londra nu-i nicio problemă, nu cere nimeni nimic, banii se dau la săptămână, muncitorii sunt plătiți la timp.»
Clubul mafiei: ”ca să construiești, trebuie să fii de-al lor”
Mici favoruri
Un alt român din Roma, cu o mică firmă de reparații și intervenții, A.V., spune că nu i s-a întâmplat în Italia să dea bani pentru a obține o lucrare. A făcut însă mici servicii: «Dacă muncești cu privații, nu trebuie să dai bani. Dar dacă un portar îți dă o lucrare, îți cere o favoare în schimb, repară-mi o yală, o ușă… Favoruri mici, mici.»
În România este diferit. A.V. a încercat să muncească acasă, însă a cheltuit tot ce-a agonisit în Italia și a venit și cu datorii. «În România mi s-a întâmplat de mai multe ori. Trebuie să dai ca să muncești. Dar nici asta nu ajunge. Muncești numai dacă ești nepotul, cumătrul, cumnatul cuiva sau dacă cunoști pe cineva din primărie. În România se dă banul înainte ca să participi la o licitație, dar nici așa nu ai siguranța că îți iei banii. Fostul meu asociat a pățit-o. A muncit pentru primărie, a dat o șpagă ca să facă niște trotuare, și nu i-au mai dat banii pe lucrare. A rămas și fără banii de mită și fără banii munciți.»
Sorin Cehan
