La sfârşitul lunii trecute au avut loc în câteva localităţi din Italia, manifestaţii organizate de către românii din Italia, în semn de solidaritate cu protestatarii din România. La Piacenza a protestat un grup de aproximativ 50 de români, fiind susţinuţi de către sindicatul local UIL. Liderul şi organizatorul grupului de protestatari este Radu Nicolae, fost participant la mişcările anticomuniste de la Braşov din 1987, rezident în Italia din februarie 1990.
Radu Nicolae este originar din Braşov, are 56 de ani şi a venit în Italia în februarie 1990, imediat după Revoluţie. Deşi a fost participant activ la demonstraţiile anticomuniste din Braşov, acolo unde a fost şi rănit la picior, nu a deţinut niciodată vreun carnet de revoluţionar şi nu a avut parte de niciun avantaj material. A plecat din ţară pentru a se stabili în străinătate, pentru mult timp sau chiar definitiv.
"Am fost sigur că în România situaţia nu va reveni la normal pentru mult timp, mai mult decât o generaţie. Dovadă stă situaţia României de azi. Am ieşit în stradă cu curaj în 1987, chiar dacă majoritatea ne urmăreau de după perdea în loc să ni se alăture. Am fost rănit la picior şi nu am cerut niciodată vreun avantaj pentru că am protestat pentru un ideal, pentru viitorul ţării mele, nu pentru bani sau alte avantaje."
Omul sfinţeşte locul
Ajuns în Italia a lucrat pentru trei ani la negru, după care a obţinut permisul de muncă şi de rezidenţă. A locuit şi muncit pentru mai bine de 14 ani în Salerno, pentru ca apoi să se transfere la Piacenza.
Şi-a văzut mereu de muncă, a fost un om serios şi pentru aceste lucruri a fost mereu apreciat. Nu a avut probleme legate de rasism sau discriminare şi este convins că proverbul "omul sfinţeşte locul" se potriveşte perfect şi celor care au ales calea străinătăţii.
"Am obţinut o invitaţie din partea unui prieten, italian şi am plecat din România, convins că străinătatea îmi va da un viitor mai bun mie şi familiei. Am lucrat fără documente, la negru, pentru mai bine de trei ani, după care am obţinut permisul de muncă. La Salerno, în sudul Italiei, am muncit 14 ani, după care m-am transferat în nord, la Piacenza.
Munca în nordul Italiei: “Dacă le câştigi încrederea, eşti de-al lor”
Două zone diferite, cu concepţii diferite. M-am adaptat în ambele locuri, pentru că mi-am văzut de treabă şi nu am deranjat pe nimeni. Am trecut din sud, de la oameni calzi şi primitori, dar mereu neîncrezători, în nord, la oameni reci, dar care dacă le-ai câştigat încrederea, eşti de-al lor."
Angajează personal: “Îi vezi din prima dacă au chef sau nu de muncă”
Din punct de vedere profesional, românul se declară satisfăcut. A lucrat la linia feroviară de mare viteză şi ori de câte ori merge cu trenul ştie că a avut şi el o contribuţie acolo. "Nu am facultate, studii superioare, dar din punct de vedere profesional, mă simt împlinit. Am lucrat mecanic la o firmă care monta linia feroviară de mare viteză şi am satisfacţia că am avut şi eu o contribuţie acolo, la buna funcţionare, că am construit ceva."
În prezent lucrează la Piacenza, la o cooperativă care se ocupă de logistica şi distribuţia unui lanţ de magazine al unei firme importante din Italia. Printre multe responsabilităţi, o are şi pe aceea de angajare a personalului. Şi-a format ochiul şi nu dă greş când e vorba să angajeze persoane muncitoare şi pricepute. Din aproximativ 60 de angajaţi, circa 40 sunt români.
"Am experienţă de-acum la oameni. Îi vezi din prima dacă au sau nu chef de muncă, dacă vor să facă vechime sau sunt responsabili pentru familia lor sau pentru ei. Mi-au trecut sute de persoane la interviurile de angajare şi de puţine ori m-am înşelat. Nu întâmplător aproape 40 de angajaţi sunt români. Sunt oameni muncitori."
Relaţia cu sindicatele
Colaborarea cu sindicatul a considerat-o întotdeauna absolut necesară, dar e convins că relaţia trebuie să apară nu doar când ai nevoie sau te afli cu anumite drepturi încălcate, ci preventiv şi permanent.
"Relaţia cu sindicatele trebuie să fie permanentă şi obligatorie pentru un angajat, din orice sector. Dar nu trebuie să aştepţi să si probleme şi după aia să te înscrii. Eu am stabilit o relaţie foarte bună, în special cu sindicatul UIL, prin domnul Massimiliano Borotti, care e secretar general la Piacenza. Dumnealui a crezut în mine şi mi-a dat mereu încredere. Aşa am căpătat şi mai multă experinţă pe probleme de muncă."
Protestul de la Piacenza a fost organizat de către Radu Nicolae, dar a avut un mare ajutor din partea UIL pentru obţinerea autorizaţiei de manifestaţie. Românul se declară dezamăgit de atitudinea bisericii ortodoxe de la Piacenza şi de atitudinea unor români, care au renunţat la a protesta pentru pomana de la biserică.
Unii au preferat sarmalele
"M-au ajutat mult cei de la sindicat pentru autorizaţie, totul adecurs foarte bine. Ce m-a dezamăgit însă a fost atitudinea românilor de aici, care deşi au promis că vor veni, au preferat să se oprească la biserică şi să profite de sarmalele de acolo.
La început spuneam de cei care ne priveau pe noi, demonstranţii de la Braşov, de după perdele. Cam aşa s-a întâmplat şi acum, dar într-o altă formă, după sarmale. Figurat spus, prin intermediul publicaţiei dumneavoastră, le cer românilor să dea la o parte perdeaua şi să-şi ceară drepturile."
Clubul de la Piacenza
Radu Nicolae transmite mulţumiri tuturor celor care au participat la manifestaţie, dar în special a patru persoane, pe care le-a cunoscut în acea zi. "Eu le mulţumesc tuturor celor care m-au urmat. În ziua protestului am cunoscut patru persoane, care au venit la apelul meu făcut la televiziunea Romit tv. Cu ei şi cu prietenii vechi vrem să înfiinţăm o asociaţie românească, de tipul unui club al românilor, unde să ne întâlnim, să ne spunem problemele şi să facem lucruri concrete pentru comunitate. E vorba de Petrică Petre, Vasile Petre, Constantin Hadame şi Opincăi Cristian, care au venit cu familiile lor nu pentru că mă cunoşteau, ci pentru că au înţeles ideea pentru care suntem în stradă. Aceea că trebuie schimbată întreaga clasă politică, că suntem sătui de corupţia din ţară şi de lipsa de performanţe. "
Andi Rădiu
