Români în închisorile din Italia: ”Suntem nevinovaţi!”. Iată poveștile lor

Ne-au scris la redacţie mai mulţi români din diferite închisori. Toţi susţin că sunt nevinovaţi. Iată poveştile lor.

Alin Costel Manea

Ne scrie Alin Costel Manea, deţinut la Rebibbia de un an şi şase luni. A decis să scrie o scrisoare Gazetei după ce a citit articolul „Am fost condamnat pe nedrept”, publicat în numărul din decembrie al ziarului nostru, în care a fost descris cazul lui Ionuţ Cârcu.

„Vreau să aduc la cunoştinţa întregii comunităţi că în situaţia lui Ionuţ Cârcu se află un număr mare de conaţionali, care sunt acuzaţi sau condamnaţi pe nedrept„.

Alin nu doreşte să vorbească despre cazul său – şi el ca majoritatea celor care ne scriu afirmă că este nevinovat – ci să povestească despre „nedreptăţile şi injustiţiile” la care sunt supuşi unii români în închisoare, „doar pentru că avem naţionalitate română”.

„E suficient ca probă la un proces declaraţia unui poliţist sau a unui organ de ordine pentru ca acel cetăţean să fie privat de libertate în urma unui proces mascat”. O „nedreptate” care duce la acumularea unor sentimente de „frustrare” şi „neputinţă” care pot culmina cu tentativa de sinucidere.

Emil Răducan

Un alt deţinut ne-a trimis trei scrisori de la închisoarea Regina Coeli. Emil Răducan spune că are 50 de ani şi că a ajuns după gratii din cauza mărturiei false depusă de o conaţională. Pe un ton disperat, bărbatul originar din comuna Gruia, judeţul Mehedinţi, povesteşte că a venit în Italia, la Roma, să muncească.

A fost găzduit de doi conaţionali, în februarie 2011, într-o locuinţă improvizată „în Flaminio, sub pod lângă Lungotevere”. Una din persoanele cu care locuia era chiar soţia unui văr de-al lui: „Fănica B. are 27 de ani, de la 16 ani practică prostituţia, are doi copii, s-a despărţit datorită prostituţiei de verişorul meu pe nume Răducanu N.”

Emil Răducan povesteşte apoi că fosta cumnată şi un alt bărbat au constrâns o altă tânără româncă, Nicoleta C., să se prostitueze: „O trimitea în parc la Flaminio să facă prostituţia”.

După ce fata ţi-a dat seama că a fost ademenită de cei doi cu scopul de a o obliga să se prostitueze, a apelat la Emil Răducan, care s-a arătat dispus să o ajute să plece din adăpostul unde locuiau împreună cu ceilalţi doi conaţionali. „A hotărât şi a plecat cu mine pe via Caselina, unde locuiesc cel puţin 30 de oameni din aceiaşi comună de unde sunt şi eu”.

Cei doi au început să locuiască împreună, „în câmp”, pe Casilina: „Eu mergeam la cerşit la semafor, la construcţii sau la cules struguri, iar Nicoleta mergea şi aduna fier. I-am spus că nu o pun la stradă şi am grijă de ea”- scrie bărbatul.

Pănă pe 3 noiembrie, când, povesteşte Răducan, „Am venit la câmp şi nu am găsit-o şi m-am dus după ea la Flaminio, unde s-a întors la cei doi. Într-adevăr am bătut-o şi ea a început să zbere.” Ceilalţi doi români au chemat carabinierii, care l-au arestat pe Emil Răducan. „Nu ştiu limba italiană, la fel nici C. Nicoleta, în locul meu a dat declaraţie Fănica B., care a spus că eu o bat de o lună de zile pe C. Nicoleta şi că am pus-o să facă strada”.

Rugămintea lui Emil Răducan este ca cineva să-i contacteze pe părinţii Nicoletei şi să-i informeze unde se află fiica lor şi cu ce se ocupă. Ei, susţine românul din închisoare, cred că fata şi-a găsit de lucru cinstit, şi nici nu bănuiesc pe mâna cui a ajuns fiica lor „Să vedeţi şi voi ce se întâmplă când îşi trimiţi copiii după orice om”

Nicuşor Stan

Nicuşor Stan, născut la Brăila, pe 16 martie 1979, tatăl unui copil lăsat acasă cu mama sa, scrie de la un penitenciar din Sicilia despre „durerea pe care o are pe sufet”: „Pe 20 ianuarie 2011 am plecat de acasă din România în Italia ca să muncesc, nu să fac reate. Sunt însurat, cu un copil de 4 anişori care are probleme cu sănătatea”.

Bărbatul povesteşte că îşi găsise de lucru, dar nu a apucat să muncească „decât două zile”. Spune că a fost oprit de o patrulă de poliţişti la Roma, controlat, apoi arestat.

„Mi s-a adus la cunoştinţă că trebuie să mă aresteze. Pedeapsa mi se trage că am cumpărat o maşina de la o persoană care mai cumpărasem în 2008 înainte de sfintele Paşti, luasem salariul, am văzut maşina înmatriculată cu număr provizoriu de România, nu ştiam că e furată în Italia„.

După ce a fost arestat, povesteşte că a încercat să sune la persoana care îi vânduse maşina, dar a fost informat de anchetatori că responsabilitatea este a lui, fiind şoferul vehiculului.

Acum Nicuşor Stan spune că are de executat o pedeapsă de trei ani şi nouă luni. Se plânge că a plătit unui avocat italian 4.000 de euro, fără a fi apărat aşa cum îşi dorea: „Aş fi dispus să-mi dau un rinichi pentru a fi apărat de un avocat bun”, scrie el.

Acum, având posibilitatea de a lucra în afara penitenciarului, cere ca cineva să-l angajeze şi să-i ofere un loc unde poate dormi: „Prin lege pot ieşi pentru un post care poate cineva sa-mi facă un contract de muncă şi un loc unde să dorm; muncesc de când aveam 14 ani!”.

Marius Torok

Un alt român, care ne scrie din închisoarea Brucoli Augusta din Sicilia, este Marius Torok, aflat de 8 ani după gratii. Într-o italiană corectă, spune că a fost închis pe nedrept şi că este victima sistemului judiciar italian. „Am fost arestat pentru un delict pe care nu l-am săvârşit, am probe ca să- mi demonstrez nevinovăţia„, scrie Marius Torok, care se plânge apoi de situaţia în care se găsesc mulţi imigranţi, în special români.

„Nu am putut să mă apăr pentru că nu am bani să-mi plătesc un avocat bun. Credeam că legea este egală pentru toţi, dar mi-am dat seama pe propria mea piele că nu e aşa. 60% din cei din poliţia judiciară şi cei din magistratură sunt rasişti şi comit abuzuri faţă de străini”.

„Am avut parte de un proces nedrept, pentru că sunt român şi mi se refuzau toate probele prin care aş fi putut să-mi demonstrez nevinovăţia, dar nu am bani să-mi plătesc un avocat buni, iar avocaţii italieni iubesc mai mult banii decât adevărul”.

Torok spune că a scris mai multe scrisori prezentându-şi cazul „către trei guverne”, primind răspuns doar de la preşedinţii Ciampi şi Napolitano. De la autorităţile româneşti nu a primit răspuns. Va ajunge în instanţă la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, unde speră să obţină dreptate, pentru că în Italia „nimănui nu-i pasă că un nevinovat e de opt ani în închisoare”.

Ionuţ Cârcu: „Am fost condamnat pe nedrept”

Exclusiv GR/ Calvarul unui român nevinovat, condamnat în Sicilia la 336 de zile de detenţie: “Vreau dreptate!”