Subiectul votului din diaspora încă nu a fost lămurit. Procurorii de la DNA caută vinovaţi penali, în timp ce vinovaţii „morali” au fost indicaţi, imediat după alegeri, de preşedintele ales, Klaus Iohannis, care a cerut schimbarea ambasadorilor din ţările unde românii au fost umiliţi la cozi.
I-am adresat câteva întrebări pe această temă doamnei Ambasador de la Roma, Dana Constantinescu, care a fost în centrul unor polemici referitoare la responsabilităţile pentru problemele de la vot. Aflăm de la doamna ambasador că vina trebuie căutată la MAE, nu la ambasade.
În legătură cu solicitarea făcută autorităţilor italiene de păstrare a ordinii la secţiile de vot, consemnul a fost ca „acestea să dea dovadă de maximă reţinere în gestionarea eventualelor incidente.”
În fine, primim confirmarea că neinvitarea Gazetei Româneşti la recepţia de 1 Decembrie organizată de Ambasadă a fost într-adevăr cauzată de delictul de opinie: materialele publicate de noi (multe dintre ele critice la adresa Ambasadei), prin conţinutul lor, ar fi „îndemnat şi chiar au alimentat fracturarea comunităţii româneşti„, consideră doamna Ambasador.
Doamnă Ambasador Dana Constantinescu, la cele două tururi de scrutin de la alegerile prezidenţiale din noiembrie, mii de români nu au putut vota la secţiile din diaspora. Care au fost măsurile dispuse de Ambasada de la Roma pentru facilitarea, pe cât posibil, a votului?
«Pe de o parte parte, îi avem pe românii care s-au prezentat la secţiile de votare şi care nu au putut vota din cauza supraaglomerării acestora. Avem, pe de altă parte, foarte mulţi români care nu au putut vota din cauza faptului că secţiile de votare se aflau prea departe de reşedinţa lor. Ambele situaţii mi se par la fel de grave. Demersurile Ambasadei au vizat ambele categorii de probleme. A fost solicitat un număr mai mare de secţii, pentru o mai bună acoperire geografică.
După cum ştiţi, această optică nu a fost însuşită de conducerea ministerului. În absenţa unei soluţii aşteptate pe acest aspect, eforturile au fost concentrate pe fluidizarea votului. Aici trebuie spus că MAE a sprijinit eforturile Ambasadei, prin alocarea de resurse şi trimiterea de personal suplimentar. Aşa cum aţi spus şi dvs., pe cât posibil, pentru că aceste eforturi nu puteau suplini absenţa unei decizii în legătură cu suplimentarea secţiilor.»
Aţi afirmat că aţi cerut mai multe secţii de votare de la Ministerul de Externe. Credeţi că dacă, în loc de 51, s-ar fi aprobat toate cele 66 de secţii cerute, nu ar mai fi fost probleme?
«În mod cert, aceste probleme ar fi fost incomparabil mai mici, în sensul în care probabil toţi alegătorii care s-au prezentat la secţiile de vot ar fi reuşit să voteze. Vă dau numai exemplul Romei, unde neaprobarea înfinţării unei secţii de vot în Ambasadă, care a existat la scrutinurile anterioare, a însemnat că cei circa 3.000 de alegători care ar fi putut să voteze aici s-au distribuit către celelalte secţii din capitală. Uitându-ne pe cifrele prezenţei la vot în Roma, putem constata că o secţie în cadrul Ambasadei ar fi putut prelua integral fluxul excedentar de alegători de la celelalte secţii. Renunţarea, din partea conducerii MAE la această secţie de vot, a fost o situaţie neobişnuită şi nejustificată comparativ cu practica în materie.»
S-a simţit, de exemplu, lipsa unor toalete dispuse în proximitatea secţiilor aglomerate, a unor voluntari care să distribuie informaţii, dar şi apă sau umbrele, având în vedere timpul schimbător. Nu vă reproşaţi nimic în legătură cu organizarea?
«Pentru turul II am încheiat un contract cu o firmă care a instalat toalete ecologice lângă secţiile care nu dispuneau de acces facil la grupuri sanitare. Ne-am asigurat de prezenţa în zonă a unor automate sau distribuitori de apă şi hrană. Am primit personal de suport din ţară, care, neputând să înlocuiască membrii secţiilor de votare desemnaţi de partide, au fost folosiţi în exteriorul secţiei de votare tocmai pentru a distribui informaţii şi acele declaraţii pe propria răspundere. Referitor la distribuţia unui număr suficient de umbrele pentru miile de oameni care au fost nevoiţi să aştepte în ploaie, acesta poate fi inclus în categoria auto-reproşurilor pe care ni le facem.»
La Torino, dar şi la Roma, poliţia a intervenit brutal contra alegătorilor care şi-au manifestat nemulţumirea. Nu ar fi fost utilă şi organizarea unui serviciu intern civil de ordine, cu persoane din comunitate?
«În toate secţiile unde se aştepta un număr foarte mare de alegători a existat personal de suport care a făcut tot ce a fost omeneşte posibil pentru a facilita procesul de votare şi cărora le mulţumim. Aceştia au încercat să comunice cu alegătorii şi, împreună cu membrii secţiilor de votare şi autorităţile italiene, să evite producerea de incidente. Evident că nemulţumirea alegătorilor nevoiţi să aştepte ore în şir la coadă a fost mare, dar în relaţia cu autorităţile italiene am subliniat permanent necesitatea ca acestea să dea dovadă de maximă reţinere în gestionarea eventualelor incidente.
În ceea ce priveşte organizarea unui serviciu intern civil de ordine, această măsură nu se putea lua deoarece persoane private nu pot fi implicate, cu concursul Ambasadei, în condiţii de risc; cine ar fi fost responsabil dacă acestea ar fi suferit agresiuni fizice?»
Este o coincidenţă că abia după ce preşedintele ales, Klaus Iohannis, i-a cerut preşedintelui Traian Băsescu schimbarea ambasadorilor din ţările unde românii au fost umiliţi la cozi, au apărut în presa informaţii despre cererea dvs. pentru mai multe secţii de votare?
«Având în vedere situaţia creată cu ocazia celui de-al doilea tur de scrutin, Ambasada a simţit nevoia publicării unor clarificări, pe pagina sa de FB, în logica respectului faţă de comunitatea românească şi a furnizării unui plus de informaţii în legătură cu competenţele instituţionale în organizarea alegerilor.
Am oferit explicaţii privind originea problemelor legate de procesul de vot care tocmai se încheiase. În cursul acestui proces şi ca urmare a unor decizii neinspirate luate la nivel central, mulţi membri ai personalului diplomatic au fost puşi în situaţia de a se teme pentru integritatea lor fizică şi au fost ulterior ţinta unor acuzaţii nedrepte. Însăşi relaţia Ambasadei cu comunitatea românească a fost afectată.
Cred că, în aceste condiţii, o reacţie publică era nu doar necesară, ci şi obligatorie, iar invocarea unei coincidenţe mi se pare cel puţin nefundamentată.»
După alegeri, câteva persoane din comunitate i-au cerut preşedintelui ales Klaus Iohannis demiterea dvs. În replică, alte persoane din comunitate v-au luat apărarea, atacându-i pe cei care au altă părere. Vreţi să credem că acţiunea apărătorilor dvs. a fost una spontană? Aveţi încredere în yes-mani?
«Împărţirea comunităţii româneşti între yes-mani şi no-mani este una care nu ştiu dacă vă aparţine, dar care vorbeşte de la sine despre modul în care anumite persoane se raportează la comunitate în ansamblul ei. Ni se spune indirect că unii români din Italia sunt mai puţin români decât alţii şi că mai au de lucrat la spontaneitate. Dacă Gazeta Românească doreşte să se adreseze, ca şi Ambasada, tuturor românilor din Italia, cred că asemenea clasificări nu îi sunt de folos.
În plus, consider ca întrebarea privind spontaneitatea reacţiei asociaţiilor care au respins solicitarea de demitere ar trebui adresată direct acestora. Întâmplător sau nu, numărul lor este de câteva ori mai mare decât al celor care s-au alăturat, la un moment dat, iniţiativei promovate de ziarul dumneavoastră.
Relaţia bună pe care Ambasada o are cu asociaţiile româneşti se bazează pe colaborarea intensă din ultimii ani, pe sprijinul pe care am încercat, în limitele competenţelor noastre, să îl acordăm comunităţii, pe contactele dese realizate în urma prezenţei mele şi a colegilor mei la zecile de evenimente organizate de acestea pe tot cuprinsul Italiei. Nu îmi dau seama cum asemenea reacţii de sprijin ar putea fi impuse românilor din Italia de misiunea noastră diplomatică.»
Există şi alte voci care cer schimbarea ambasadorilor. De exemplu „Reporter Virtual” a iniţiat o campanie intitulată „Ambasadorii Ruşinii”. Iniţiatorul campaniei, Răzvan Corneţeanu, a scris că a primit „mai multe apeluri de diferite nuanţe” de la prietenii dvs, pentru a opri campania. Cum comentaţi?
«Compania în care mă aflam pe acea listă era una onorantă, cu oameni care au însemnat şi înseamnă ceva pentru diplomaţia română. Aceşti ambasadori au fost puşi într-o situaţie limită de decizii care nu le-au aparţinut şi care fac acum obiectul cercetării din partea organelor în drept. În ceea ce priveşte diferite iniţiative care au în vedere sancţionarea ambasadorilor, cred că ar trebui să nu facem confuzie între un demers jurnalistic onest şi încercările iniţiatorilor de a se autopromova pe baza acestui subiect.»
După ce a publicat diferite opinii critice la adresa dvs, publicaţia Gazeta Românească nu a fost invitată la Recepţia de Ziua Naţională. Sunteţi de acord că faptul poate fi interpretat ca o sancţiune? Este o practică diplomatică?
«În Italia există peste o sută de asociaţii ale românilor, există sute de firme ale unor români care angajează câteva mii de conaţionali, există mii de români care lucrează în domenii de vârf şi care fac cinste ţării lor. Toţi ar fi meritat invitaţi la recepţia de Ziua Naţională, dar nu am reuşit să avem alături de noi decât circa 150 dintre aceştia, într-un eveniment la care au participat şi membrii corpului diplomatic acreditat la Roma, precum şi autorităţi şi personalităţi din ţara gazdă.
Veţi fi de acord cu mine că, în aceste condiţii, o selecţie era şi este imperativă. În ceea ce priveşte eventuala prezenţa a publicaţiei Gazeta Românească la acest eveniment, această selecţie nu a fost ajutată de articolele publicate în mod constant după data de 17 noiembrie, unele dintre ele semnate chiar de redactorii publicaţiei, şi care prin conţinutul lor au îndemnat şi chiar au alimentat fracturarea comunităţii româneşti.»
Aţi fost prezentă la reuniunea aşa-numitului Partid Identitatea Românească, grup care nu se bucură de mare încredere din partea românilor din Italia. Statutul de ambasador vă permite implicarea în politică, chiar şi alături de un subiect nerelevant?
«Evident că statutul de ambasador presupune neimplicarea în politica partizană. În acelaşi timp, orice asociere a românilor din Italia în vederea creşterii implicării comunităţii româneşti în viaţa socială şi politică a statului de reşedinţă este, a priori, un lucru care trebuie încurajat şi care constituie, după cum bine ştiţi, una din priorităţile mandatului meu.
Pentru ca românii din Italia şi din alte state să poată deveni o voce ascultată în statul de reşedinţă o cale validă, şi surpriză, eficientă, este participarea la procesul politic. Vă reamintesc de exemplu, în linia unei informări oneste, că ambasadorul a fost alături de toţi candidaţii români, indiferent de culoarea lor politică şi partidul pe listele căruia au candidat în Regiunea Lazio la alegerile locale din mai 2014, prin prezenţa să efectivă cu ocazia întâlnirilor de lansare a candidaturilor.»
Dacă e să faceţi un bilanţ al lucrurilor pozitive din acest an realizate de dvs. ca Ambasador al României în Italia, care ar fi primele trei cele mai importante?
«A fost un an în care Italia a avut, timp de un semestru, preşedinţia Uniunii Europene, ceea ce a presupus un efort major din partea Ambasadei şi a consulatelor, în special a Consulatului General din Milano, în gestionarea participării României la zecile de întâlniri la nivel înalt organizate în Italia cu acest prilej.
Relaţia politică bilaterală a înregistrat o intensitate specială, cu numeroase contacte care au avut loc la Roma atât la nivel înalt cât şi la nivel tehnic. La nivel ministerial au avut loc reuniuni deosebit de utile pentru rezolvarea unor probleme concrete ale românilor din Italia (vizita ministrului justiţiei, a preşedintelui agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă) sau a unor aspecte de cooperare economică (vizita ministrului energiei, a ministrului economiei).
În ciuda contextului economic dificil, investiţiile italiene în România au crescut către pragul de 2 miliarde de euro, iar schimburile comerciale au atins nivelul de aproape 12 miliarde de euro. În toată această ecuaţie a raporturilor bilaterale, comunitatea românească a fost permanent pentru noi o prioritate. Unul din motivele de satisfacţie este şi faptul că am obţinut acordul MAE pentru mutarea secţiei consulare de la Roma din sediul impropriu în care funcţionează în prezent într-unul care să permită creşterea calităţii serviciilor consulare, mutare care sperăm să se materializeze în primăvara viitoare.
În plus, introducerea de la 1 noiembrie a unui nou sistem informatic de management al serviciilor consulare a condus la diminuarea semnificativă a timpilor de aşteptare în cazul publicului.»
Ce le uraţi românilor din Italia pentru noul an?
«Le urez sănătate, fericire şi să rămână români, indiferent unde s-ar afla. »
Sorin Cehan, Daniel Neamu
