În Italia criza justifică – cel puţin în parte – munca la vârstă minoră. Un părinte din doi nu s-ar opune dacă propriul fiu de 16 ani ar vrea să abandoneze şcoala pentru a merge la muncă.
Sunt datele care reies dintr-o anchetă a Observatorului Naţional privind sănătatea copiilor şi adolescenţilor (Paidòss), potrivit căreia, din cauza dificultăţilor financiare, fenomenul interesează şi Italia şi nu doar ţările sărace.
Potrivit estimărilor Unicef, în Italia lucrează 260.000 de minori, şi 150 de milioane în întreaga lume, dintre care 115 milioane constrânşi să se supună unor pericole considerabile.
Şcoală sau muncă?
Epuizaţi de ani de dificultăţi financiare, părinţii italieni par să minimizeze gravitatea abandonului şcolar pentru căutarea unui loc de muncă, şi 54% cred că, măcar în parte, criza justifică acest lucru.
17% cunosc direct povestea unor copii sub 16 ani care lucrează, întrucât sunt fiii unor amici sau rude sau pentru că sunt amicii propriilor fii. În nordul Italiei procentul sare la 22-24%, semn că munca la vârstă minoră nu este răspândită numai la sud aşa cum mulţi cred.
Ancheta a fost efectuată de Datanalysis, intervievând 1.000 de mame şi taţi reprezentativi ai populaţiei generale italiene; obiectivul a fost să se facă lumină privind percepţia muncii la vârstă minoră din partea părinţilor de copii şi adolescenţi de mai puţin de 16 ani.
„Datele culese indică o îngrijorătoare indulgenţă a părinţilor italieni în privinţa muncii la vârstă minoră: 26%, cu vârfuri de 33% în sud, nu văd nimic rău în aceasta în timp ce 20% consideră că decizia trebuie să depindă de situaţia fiecăruia. De fapt, nu este condamnată fără doar şi poate aşa cum ne-am fi putut aştepta”, observă Giuseppe Mele, preşedinte Paidòss.
„Astfel, dacă pe deoparte peste 80% consideră că munca la vârstă minoră „fură” copiilor formarea şcolară, copilăria şi o creştere normală psiho-fizică – adaugă Mele – se descoperă că în fond se poate renunţa la toate acestea în faţa noilor necesităţi impuse de o criză economică fără sfârşit: dificultăţile financiare justifică recurgerea la muncă a unui copil sau adolescent pentru 54% dintre părinţi, care consideră tocmai criza drept cauză principală a abandonurilor şcolare în 35% dintre cazuri”.
„Dar ceea ce tulbură şi mai mult este că numai 43% dintre mame şi taţi ar constrânge să rămână la şcoală un fiu care intenţionează să o abandoneze pentru a lucra, împiedicând o alegere dăunătoare pentru viaţa sa: unu din patru ar accepta decizia deşi ar considera-o o eroare, unu din cinci consideră că este o dorinţă care în orice caz trebuie respectată. Nu este aşa: fiecare copil are dreptul să fie protejat de exploatarea economică, în orice formă a sa”.
„30% dintre părinţii italieni – observă Mele – cred că munca la vârstă minoră în Italia priveşte numai străinii, 55% o consideră o dramă a ţărilor subdezvoltate, 40% ignoră că există micuţi exploataţi şi între graniţele noastre. Această lipsă de conştientizare există şi pentru că deseori nu se cunosc miile de faţete ale muncii infantile: aceasta se are în vedere numai când este vorba de munca în fabrică sau de cerşit pe stradă, în realitate având mii de aspecte subtile”.
„Chiar şi ajutarea părinţilor în activitatea lor, într-un magazin sau întreprindere, este muncă care fură fiilor timpul care ar trebui consumat altfel; să fie constrânse să ajute la treburile casei sau la îngrijirea rudelor, aşa cum li se întâmplă multor fete chiar foarte mici, este muncă domestică care poate asuma aspectele exploatării”.
„Astăzi – încheie Mele – neajunsurile financiare par să îi împingă pe mulţi „să închidă ochii” în faţa copiilor şi adolescenţilor care încep să lucreze pentru a veni în ajutorul unui buget familial dezechilibrat, însă educaţia în copilărie nu poate fi înlocuită cu munca: muncile minorilor nu au niciodată „valoare”, nu învaţă nimic, nu vor fi utile nici măcar pentru construirea unui viitor în muncă”.
„Mai ales – încheie – să pui să lucreze un copil sau adolescent înseamnă să negi un drept al omului, dreptul la creştere personală, socială şi morală în linişte pe care fiecare trebuie să-l aibă”.
