Ambasada României la Roma a transmis, după apariția articolului, un drept la replică. Potrivit biroului de presă al Ambasadei, autorul articolului a răspuns că replica va fi publicată în ziua următoare. Însă Il Giornale nu a mai publicat nimic, aruncând replica Ambasadei, foarte slăbuță dealtfel, la coșul de gunoi. „În cazul în care textul tot nu apare, vom face o semnalare la UNAR pentru a contesta textul și neacordarea dreptului la replică”, afirmă Ovidiu Pufu, șeful biroului de presă al Ambasadei.
„Il Giornale” declară război României: „Noi vă trimitem întreprinzători, voi ne trimiteţi criminali”
Iată care a fost reacția Ambasadei, după declarația de război din „Il Giornale”:
Stimate domnule Redactor-șef,
În baza relației foarte bune pe care am avut-o până acum cu publicația Dvs., am onoarea să vă informez că din partea reprezentanților comunității românești și din partea jurnaliștilor care au aderat la Carta di Roma ne-a fost semnalat un articol publicat în Il Giornale în care se riscă să se interpreteze câteva date statistice într-un fel care poate ascunde adevăratele dimensiuni ale relației dintre România și Italia și să prejudicieze imaginea cetățenilor români din Italia.
Ținând cont de afirmația Dvs. inițială potrivit căreia „majoritatea românilor sunt oameni cinstiți”, interpretarea izolată a datelor statistice potrivit cărora cetățenii români constituie a doua prezență carcerală printre străinii din Italia, este în mod clar combătută de faptul că românii sunt cea mai numeroasă comunitate de străini din Italia, lucru care indică o rată de criminalitate inferioară mediei printre străini și că la final ar trebui comparată cu statisticile generale ale societății italiene în acest domeniu.
Orice problemă ridicată de autoritățile italiene a găsit un răspuns rapid din partea autorităților române concretizat așa cum este indicat în articol într-o colaborare solidă între departamentele de poliție ale celor două țări. Pe lângă aceasta, în articol se precizează că există o prezență de firme italiene în România, omițând în același timp prezența a 44.800 de firme mici și mijlocii cu acționariat românesc în Italia și faptul că banii trimiși acasă de lucrătorii români nu depășesc volumul capitalului repatriat de firmele italiene prezente în România.
În același timp, nu ar trebui să uităm că majoritatea românilor prezenți în Italia lucrează în sectoarele de bază ale agriculturii, construcțiilor și asistenței familiale, care nu se suprapun tipologiei șomajului reclamat de economia italiană.»
Ambasada României
Atacul din 2006, replica lui Cristian Colțeanu
În data de 3 octombrie 2006, cotidianul „Il Tempo”, cu orientare de dreapta, a publicat un articol în care românii erau descriși ca „rasa cea mai violentă și periculoasă”. „E considerată rasa cea mai violentă, periculoasă, capabilă să ucidă pentru un pumn de mărunțiș”, se spunea la începutul articolului intitulat „Un’etnia sempre in cronaca nera”.
Folosind un limbaj incalificabil la adresa poporului român, autorul articolului, Augusto Paraboni, a enumerat câteva dintre „activitățile de bază” ale românilor veniți în Italia: „prostituție, jafuri, clonarea cărților de credit, imigrație clandestină„. Articolul este înțesat de aprecieri negative la adresa românilor din Italia: „nu se tem de nimic, disprețuiesc chiar și viața copiilor și a femeilor, acționează mereu în grup pentru a-și duce la bun sfârșit nenumăratele lor activități criminale„.
Despre români se scria, chiar în supratitlul materialului, că „dețin monopolul prostituției și al clonării de carduri”. Ministerul Afacerilor Externe a luat atunci cunoștință despre articolul din „Il Tempo” și, printr-un comunicat oficial, și-a manifestat „surprinderea privind virulența articolului„. A doua zi după publicarea articolului incriminat, „Il Tempo” a publicat replica ambasadorului României la Roma de la acea vreme, Cristian Colțeanu. Spre deosebire de replica moale din 2013, atunci ambasadorul României i-a apărat cu mult mai multă convingere pe români.
Sorin Cehan
Românii, oameni de bine*
Cristian Colțeanu
În ediția de astăzi a cotidianului „Il Tempo”, publicație deosebit de apreciată pentru coerența și simțul echilibrului care caracterizează luările de poziție prezentate în paginile sale, am citit cu o foarte mare uimire articolul intitulat „O etnie totdeauna în „, semnat de Augusto Pariboni. Un articol care, încă din titlu, apare nu numai ofensator, ci cu totul rău-intenționat în a zugrăvi în negru nu o persoană, nu un grup, ci o întreagă comunitate, cea română, care trăiește și muncește în Italia.
Pornind de la episoade izolate, prin extrapolări cu totul disproporționate, autorul amestecă totul, ajungând să descrie întrega comunitate a românilor „italieni” drept o bandă de criminali, o bandă de gangsteri mafioți, vinovată de toate relele din Peninsulă. Astfel, autorul nu ezită să manipuleze statistici și date referitoare la fenomenul delicvenței în Italia. În vreme ce, cu o minimă curiozitate profesională, numai răsfoind „Notele privind securitatea in Italia”, publicate la 14 august 2006 de catre Ministerul de Interne italian, ar fi putut observa atât faptul că numărul cetațenilor români arestați pentru jafuri în vile este cu mult mai mic decât cel citat, cât și faptul că există o strânsă cooperare între organele specializate de poliție, română și italiană, pentru combaterea și reducerea fenomenului infracțional, „difuz” sau organizat, din cele două țări.
Desigur, „arta” jurnalistului poate fi si aceea a extragerii unor fragmente din context, ale manipulării după bunul plac, generalizând, pentru a crea o imagine apocaliptică, în cazul de față a unei cete de barbari moderni, care nu fac altceva decât să atenteze la viața cetățenilor pașnici. Aș dori să vă asigur, stimate domnule Director, că o atare imagine nu este numai parțială dar și total nedreaptă. Spun acest lucru în cunoștință de cauză, gândindu-mă la sutele de mii de români care și-au aflat un adăpost și un loc de muncă în Italia. Comunitatea română, care din punct de vedere numeric ocupă de-acum unul din primele locuri printre comunitățile străine din Italia, este o prezență deosebit de utilă pentru economia italiană.
Sunt foarte mulți românii bine integrați, care și-au câștigat stima și aprecierea populației locale din diferite părți ale Italiei. Printre acestia sunt numeroși profesori, medici, oameni de afaceri, ori zidari, îngrijitori, simpli lucrători, muncitori onești care au o viață liniștită, în bună înțelegere cu comunitățile care-i găzduiesc; tot așa, elevii români sunt la rândul lor deosebit de apreciați în școala italiană. Desigur, acest „munte” e mai puțin prezent în topul știrilor, deși casele, șoselele, podurile, și chiar o parte a bunăstării italiene de astăzi înglobează și o parte din viața acestor conaționali ai noștri.
Prin tabloul creionat, autorul a reușit numai să rănească un popor de muncitori cinstiți, harnic și foarte bun prieten al Italiei (de care, după cum bine știți, ne unesc stăvechi legături de limbă și cultură). și atunci, pentru ce o astfel de înverșunare? Cui îi foloseste?
Stimate domnule Director, departe de mine gândul de a vă face să credeți că unele din situațiile semnalate în articol ar fi fost cu totul inventate (chiar dacă avem mari îndoieli asupra unor cifre prezentate). Suntem conștienți de faptul că, asemenea oricărei „etnii”, și românii au „oile lor negre”. Aceast lucru nu înseamnă însă că trebuie să se condamne un popor în ansambul său. Apreciez că, în cazul de față, o abordare cel puțin mai nuanțată ar fi fost mai mult decât salutară.
Cu convingerea că prin această intervenție a mea am reușit să clarific, cel puțin în parte, adevarata stare a lucrurilor în ceea ce privește comunitatea română din Italia, și cu speranța că prestigiosul dumneavoastră ziar va avea ocazia să prezinte și fațetele pozitive, într-un număr considerabil mai mare, ale prezenței românești în Italia, precum și colaborarea profitabilă și prietenească dintre țările noastre, vă rog să primiți, stimate domnule Director, expresia considerației mele cele mai înalte.
Cristian Colțeanu, Ambasadorul României
*Materialul a fost publicat de cotidianul „Il Tempo” din 4 octombrie, în replică la articolul jignitor apărut în același cotidian pe 3 octombrie.
