in

Camelia și-a regăsit frații și surorile. Articolul din Gazeta Românească a făcut o familie fericită

Camelia, adoptată de la un orfelinat din România în 1990, şi-a regăsit familia, cu ajutorul Gazetei Româneşti. Şase fraţi împrăştiaţi de soartă în lume sunt acum împreună, vorbesc la telefon, se vor vedea, plâng de fericire… Adrian, Gabriel, Camelia, Afrodita, Ana Maria şi Irina. Toţi Schäffer. Adrian e la Galaţi, Gabriel e la Paris, Afrodita la Terni, Ana Maria în Vancouver şi Irina în Germania.

Camelia este la Menfi, în Sicilia şi ea este cea care a făcut un apel, prin intermediul Gazetei Româneşti, pentru a-şi găsi familia. Ieri am publicat materialul pe site. Astăzi, în mod incredibil, familia este unită.

Adoptată de o familie din Sicilia în 1990: ”Ajutaţi-mă să îmi cunosc părinţii”

Sofia Camelia Schäffer s-a născut în România în 5 mai 1980. A fost adoptată de o familie extraordinară italiană din Menfi, Sicilia în 1990.

A plecat din orfelinatul din Lugoj la 9 ani. Îşi amintea doar că avea două surori mai mici. A uitat limba română în Italia. După aderarea României la UE a avut ocazia să întâlnească români veniţi la muncă şi a întrebat timid dacă ar putea fi ajutată să îşi regăsească familia deoarece nu ştia să scrie româneşte. Românii după ce îi citeau numele de familie îi spuneau că s-ar putea să fie de origine germană.

S-a uitat pe hartă să vadă unde este acest oraş Lugoj. S-a interesat ce ar trebui să facă pentru a afla mai multe dar un avocat i-a spus că este destul de costisitor. A scris la celebra emisiune italiană „C’è posta per te”, asemănătoare celei din România „Surprize, surprize”. Niciun răspuns. Apoi în numai două zile, deznodământul fericit.

Am primit la redacţie mai multe mailuri.

“Am fost anunțată de cineva de articolul d-voastră pe reţelele de socializare. Vrem să anunțăm că suntem familia ei. A ramas ultima negăsită din familie. O căutam de mai bine de 5 ani. Vrem să dăm de ea, am încercat prin toate metodele, dar fiind o adopție privată, nu am mai găsit nimic în legătură cu adopţia ei. Aţi rămas unica șansă!”

Şi apoi alte mailuri, de la alţi membri ai familiei şi de la cunoscuţi, dar şi de la un ziar din Lugoj, care conţineau elemente esenţiale pentru recunoaştere.

Am stat de vorbă, la cald, cu o parte din membrii familiei reunite şi fericite.

Sora din Italia

Camelia a aflat astăzi că are o soră chiar în Italia, în apropiere de Roma. Afrodita este sora mai mică a Cameliei şi a fost adoptată de o familie de italieni din Terni, la vârsta de 13 ani. A stat patru ani la Casa de Copiii din sectorul 1 Bucureşti, patru ani după ce Camelia fusese deja adoptată. Este căsătorită cu un român din Iaşi şi are un băieţel, Matteo. De mai multi ani a încercat să îşi regăsească sora, Camelia de care îşi aduce perfect aminte. Afrodita şi soţul ei, cum au văzut anunţul au trimis imediat un e-mail la ziar.

Emoţiile erau puternice şi bucuria imensă! Noi am căutat-o pe Camelia fără prea mult noroc peste tot, şi în România şi în Italia. Fratele nostru Gabriel a reuşit să ne reunească şi cu sora Ana Maria care a fost adoptată pe când avea 3 ani în îndepărtata Canada. Anul viitor am dori să ne vedem cu toţii în România, Ana Maria doreşte să îşi cunoască ţara de origine şi cel mai important pe noi! Vara viitoare ne vom vedea cu toţii. Pe Camelia sper să o revad mai repede, având în vedere că amândouă trăim în Italia. Va mulţumim mult pentru că aţi făcut posibilă această regăsire.”

Amintiri

Fratele Gabriel are 37 de ani si trăieşte la Paris. A aflat de anunţul Cameliei din ziarul Gazeta Românească spre seară, de la sora Irina, mezina familiei care trăieşte în Germania şi nu a mai avut somn. Anunţul fusese preluat şi de un ziar din Lugoj.

„Am retrăit toate momentele importante ale copilăriei. Adrian este fratele cel mai mare, acum are 38 de ani şi trăieşte în România, la Galaţi, este căsătorit şi are un copil. Noi doi ştim cele mai multe despre familia noastră.

Tatăl Mitu era marinar şi pleca pe mare. Schäffer Mitu era de naştere din Făget, dar locuia la Lugoj iar meseria de marinar a făcut-o la Galaţi. Mama nu se prea ocupa de casă şi de copii la Galaţi, nu o judecăm dar ne amintim că ne lăsa fără mâncare, nu ne îngrijea.”

Gabriel şi Adrian îşi aduc aminte de vremurile bune când tatăl îi ocrotea şi le aducea de pe vas tot felul de bunătăţi. Îşi aduc aminte de faptul că au dus-o foarte greu la Casa de Copii din Galaţi iar fetele au fost abandonate de mamă în Gara de Nord. Camelia, Afrodita şi Ana Maria au fost adoptate şi s-au pierdut între ele. Camelia a fost prima adoptată de o familie siciliană din Memfi, avea 9 ani în 1990 şi celelalte surori o strigau „mamă”. Afrodita a fost adoptată în 1994 de o familie din Terni care pierduseră în mod nefericit un copil.

Adopţii plătite

Afrodita mărturiseşte: „Ştiam de Camelia că era adoptată tot de o familie de italieni, am căutat-o mereu! Am căutat să mă interesez la Bucureşti la Casa de Copiii nr. 1, am fost personal să mă interesez dar mi s-a spus că adopţiile erau secrete, fuseseră plătite în acea perioadă. În 2014 am primit un telefon acasă şi la celălat capăt al firului era fratele meu, Gabriel. Mai întâi vorbise cu mama mea adoptivă care nu dorea să mă dea, ba încă îi spusese că nu are nici o Afrodita acasă.

Fratele meu a insistat, mi-a spus că telefonase la toate familiile italiene cu acel nume de familie pe care il obţinuse în România cu ajutorul unui prieten care lucra la poliţie, la evidenţa populaţiei. Aflase numele de familie al familiei care mă adoptase şi oraşul Terni. El lucrase o perioadă în Italia, pentru trei ani şi vorbea bine. Când am vorbit cu el m-am bucurat foarte tare. Mi-a spus de fratele Adrian că trăieşte la Galaţi, că are familie şi un copil, că nu au fost adoptaţi şi au trecut prin multe greutăţi.

Tata a murit prin 1993, dăduse în patima alcoolului spre sfârşitul vieţii; mama, după ce mai născuse o fată, Irina cu un alt tată, a avut probleme de sănătate şi a murit în 2007.”

Sora geamănă

Telefonul nu putea să fie suficient pentru a recupera anii pierduţi. Gabriel spune: „M-am urcat în maşină de la Paris şi m-am dus direct la Terni, 1500 de km. Am stat două săptămâni şi am povestit şi ne-am bucurat unul de altul. I-am spus şi despre sora mai mică, Ana Maria care fusese adoptată în Vancouver, Canada, la vârsta de 16 ani. Ana Maria pare sora geamănă a Cameliei, seamănă ca două picături de apă. M-am uitat pe anunţul din ziarul dumneavoastră cu lacrimi în ochi. Abia aştept să vorbesc cu ea, să o văd. În anunţ nu scrie că avea doi fraţi, dar îi are şi noi suntem bucuroşi că după 26 de ani avem vestea asta minunată! Eu am un magazin românesc la Paris şi sunt un bun tată. Nu vreau ca şi copiii noştri să sufere ca noi în orfelinate, să pătimească foamea sau să nu aibă un loc al lor, o casă, o siguranţă!”

“Sunt fericită”

Camelia îmi mărturiseşte: „Sunt atât de fericită că după atâţia ani şi atâtea speranţe îi voi auzi la telefon, ne vom vedea! Sângele apă nu se face! Părinţii mei adoptivi sunt alături de mine, soţul meu la fel! Sunt emoţionată de atâta fericire. Nu ştiu cum să vă mulţumesc. O să mă sune astăzi? Fratele meu de la Paris şi sora mea de la Terni? Cu Ana Maria cum să vorbesc în Canada, că nu ştiu engleza! Ştiam de fraţii mei, mai am amintiri pe care vreau să le am vii şi cu ajutorul lor voi reface viaţa din copilărie. Sunt bucuroasă că toţi sunt sănătoşi. Acum vom vorbi şi stabili cum să ne vedem. Vă mulţumim, nu avem cuvinte!”

Crina Suceveanu


 

Iată foto cu frații Cameliei:


 

Adoptată de o familie din Sicilia în 1990: ”Ajutaţi-mă să îmi cunosc părinţii”

Taranto, și-a persecutat și bătut iubita cu pumnii în mod repetat, român arestat

Tragedie feroviară în Italia: 11 morți și zeci de răniți. Presa italiană: a fost eroare umană