Ştefan Assael, fratele lui Virgil Cristian Pop, românul care a murit după ce a ţinut greva foamei în închisoarea din Lecce, a făcut un apel prin intermediul publicaţiei noastre, pentru a fi ajutat cu fonduri pentru repatrierea corpului fratelui său.
Virgil Cristian Pop (stânga) a câştigat un premiu în închisoare la Benevento
„Aştep Nulla Osta de la procuror, după care trebuie să mă gândesc la înmormântare. El nu avea alte rude, în afară de mine. Când a murit, avea 50 de kg, el care avea peste 85 înainte…”.
Ştefan a aflat despre moartea fratelui său de la o rudă din România: „M-a sunat să-mi spună că era numele lui peste tot, pe internet. După trei zile, a venit un carabinier la uşă, să mă întrebe în legătură cu autopsia. Aşa am aflat că a murit”.
Ştefan Assael, aflat în arest la domiciliu, anunţă că a dat în judecată statul italian şi va cere despăgubiri pentru moartea fratelui său, pe care o consideră absurdă. Este asistat de un avocat de la „Detenuto Ignoto”, care va reprezenta interesele familiei, ne-a mai spus Ştefan.
Greva setei
El a calculat că fratele său a stat în greva foamei 65 de zile: „În ultimele zile, a început şi greva setei. Nota tot, în scrisorile pe care mi le trimitea din închisoare. Nimănui nu i-a păsat de condiţiile în care era. Scria că bea cu linguriţa apă cu zahăr, din când în când, să se hidrateze. Eu vreau să i se facă dreptate după moarte, nu vreau bani. Pentru că nu l-a ascultat nimeni, nici măcar un preot nu i-au trimis. L-au internat în spital doar cu trei zile înainte să moară. Avea un chist pe stomac, voia la spital”.
"Ies din puşcărie: ori liber, ori mort"- spunea Virgil Pop
Ştefan Assael consideră că vinovaţi pentru moartea fratelui săi sunt cei din penitenciarul de la Lecce: „Ei erau responsabili, pentru că trebuiau să-şi dea seama că trebuie dus într-un spital, avea probleme, era în depresie".
Dacă ştia de intenţia fratelui său de a se lăsa să moară, nu se simte acum vinovat, pentru că nu a reuşit să-l convingă să renunţe la greva foamei: „Am sufletul împăcat, nu mă simt vinovat. Eu i-am spus: „Cristi, termină, ai două nepoţele afară care te aşteaptă, şi eu, fratele tău, am nevoie de tine". Îl înţeleg, nu mai putea. "Ies din puşcărie: ori liber, ori mort"- spunea. Se considera nevinovat, ispăşise pentru ceea ce făcuse. 18 ani pentru nişte furturi? Eu de celelalte acuzaţii nu am ştiut nimic, abia acum am aflat. Ca nevinovat, închisoarea e de 10 ori mai grea. Am cunoscut un italian în închisoare, i-au dat opt ani pentru omor! El era liniştit, ştia că plăteşte pentru ceea ce făcuse!”
Depresie
„Cristi nu a făcut niciodată rău la nimeni, era un om de pus în ramă. Nici nu trebuia să stea în puşcărie normală, ca ceilalţi. Avea probleme psihiatrice, locul lui era în spital”, susţine fratele său.
Assael ne povesteşte când au început problemele de sănătate ale lui Cristian: „ A intrat în depresie după moartea mamei, în 2003. Ţineau legătura mereu prin scrisori, a fost distrus după ce a murit. Nu o mai văzuse de 13 ani. De aceea a încercat să se sinucidă, când era la spitalul pentru deţinuţi. A încercat să se spânzure”.
Scrisorile
Tot ce i-a mai rămas de la fratele său sunt zecile de scrisori pe care le primea, dar nu apuca să le citească integral: „De la începutul anului, am primit 20 de scrisori. Nu apucam să citesc nici prima pagină, pentru că mă simţeam rău, era o durere enormă când citeam. Ultima era de pe 4 mai”.
Ultima oară când cei doi fraţi s-au văzut, a fost în 2006, o revedere ca în filme, după cum povesteşte Ştefan: „Eram în România, tocmai se născuse a doua mea fetiţă. Am primit un telefon de la Cristi, să vin imediat în Italia. Fugise din spitalul pentru deţinuţi. „Vino să mă vezi, că dacă nu mă vezi acum, nu o să mă mai vezi”. M-am urcat în maşină, şi am venit. Am stat trei zile împreună, apoi ne-a găsit poliţia. Eram noi doi în maşină, ne-au cerut actele la control, el nu avea documente. L-au luat de lângă mine, a fost dureros. Avea dreptate, aceea a fost ultima oară când ne-am văzut”.
Deşi au fost mult timp despărţiţi şi aveau doi taţi diferiţi, povesteşte Ştefan Assael, aveau o strânsă legătură. Erau ei doi şi mama lor, faţă de care au fost foarte ataşaţi, mai ales după ce ea a rămas singură şi bolnavă, să-i crească pe amândoi.
Povesteşte: „Mama era pensionată pe caz de boală. Avea probleme cu inima, dar era foarte deşteaptă… A scris şi o carte, publicată în limba germană, în Austria. „Ştefan, Gavroche al României”. Era vorba despre mine, despre viaţa noastră grea, despre Revoluţie. A avut două operaţii pe cord, Cristi mai fura, pentru a face rost de bani pentru ea. Mama ştia că el lucrează. A murit în 2003, la 51 de ani. O iubeam pe mama!”
Ştefan ne-a povestit că fratele lui a câştigat şi un premiu literar, pe când se afla în închisoare la Benevento (în imaginea de mai sus, Virgil Cristian Pop, cu medalia câştigată la concurs).
Nu sunt fonduri pentru asemenea situaţii
Ştefan Assael face un apel: „Nu am bani să-l înmormântez, să-l duc în România, lângă mama, unde şi-a dorit. Am vorbit cu consulul de la Catania ieri la telefon, mi-a spus că nu sunt fonduri pentru asemenea situaţii. Oricum, cred că ar trebui să plătească statul italian, era sub jurisdicţia lor. Mi-au spus cei de la Partidul Radical că mă ajută, dar nu ştiu dacă o vor face. Dacă cineva mă poate sfătui sau ajuta, îi rog să o facă!”
Miruna Căjvăneanu
Virgil Pop a fost bătut în închisoare, susţine fratele său
Parlamentari italieni cer explicaţii ministrului Justiţiei despre moartea deţinutului aflat în greva foamei
Cazul Pop: 15 medici cercetaţi pentru moartea românului
Autorităţile italiene nu au informat corect ambasada cu privire la cazul Pop
Cazul Pop / Consulul din Catania nu ştie limba italiană, spune Marga
Un nou caz Crulic/ Mort după 50 de zile de greva foamei în închisoare la Lecce
