Castane prăjite, camion-baruri, standuri cu îmbrăcăminte. Familia Tredicine este stăpâna pieţelor din Roma. Astăzi controlează cel puţin 300 de locuri din 1.300 în centrul istoric. O comoară dacă se are în vedere că Primăria Romei nu mai acordă licenţe. Revista L’Espresso a publicat o anchetă intitulată “Dinastia vânzătorilor ambulanţi”, despre familia care controlează comerţul ambulant din Roma şi care, mai nou, are un membru în consiliul lui Alemanno.
Nimeni altcineva nu are atât de multe permise şi licenţe în Roma. Numai în centrul istoric ocupă 42 din cele 68 de locuri disponibile pentru furgoanele care vând răcoritoare şi şerbeturi. Afacerea familiei Tredicine valorează 27 de milioane de euro, având în vedere nu – mai valoarea de piaţă a locurilor.
Însă Primăria nu mai eliberează licenţe de mai mulţi ani fiindcă sectorul este saturat. Cine le are, le ţine. Sau le vinde la preţuri foarte mari, 650.000 de euro una. Şi-au luat la Roma câte o licenţă, pe rând. Mai întâi toţi vănzătorii de castane prăjite, apoi camion-barurile, apoi standurile de îmbrăcăminte şi alte mărfuri. În cărţile poştale ale oraşului, de la Coloseum la Piazza di Spagna, există întotdeauna un chioşc de-al lor cu răcoritoare, o tarabă de-a lor cu suvenire. Dacă nu e Mario, e Alfiero. Dacă nu e Alfiero e Elio, sau Dino, sau Emilia, sau Dario. Mereu şi în orice caz unul din familia Tredicine, stăpâna deosebit de bogatului şi haoticului comerţ ambulant al Capitalei. Într-atât de puternică încât ceilalţi operatori coboară în mod automat vocea, înainte de a pronunţa acel nume. Sau îi alungă cu cuvinte jignitoare pe cei care pun prea multe întrebări. Cei din familia Tredicine ocupă sute de locuri, controlând preţurile de închiriere a licenţelor, fac parte din sindicate, au cine să- i protejeze în consiliul local. Dar cine sunt? Câte licenţe au? Şi de ce au devenit atât de puternici?
Imperiul castanelor
Donato, capul familiei, de 80 de ani, are un imperiu multimilionar. Şi cu toate acestea vinde castane prăjite. Până cu puţin timp în urmă îl puteai vedea pe via Frattina, pe la Trinità dei Monti, răsturnând castanele în sitele incandescente. “Ce să fac, e pasiunea mea…”, spunea. De altfel totul a început de aici, pe acel trotuar, acum şaizeci de ani. Pe 19 noiembrie 1959, Donato şi-a lăsat cei nouă fii la Schiavi, în Abruzzo, şi s-a transferat la Roma. Dimineaţa lucra pe un şantier la Eur, după-amiaza vindea castane pe străduţele din piazza di Spagna.
Lucrurile s-au schimbat când la începutul anilor ‘80 lui i s-au alăturat fiii Mario, Elio, Dino, Alfieri şi, mai târziu, Emilia. “Astăzi familia Tredicine controlează, direct sau prin intermediul rudelor şi familiilor “aliate”, cel puţin 300 de locuri – estimează Giovanni Tallone, preşedinte al Co. Ge. Se., cooperativa de servicii a Apvad, una dintre siglele sindicale ale comercianţilor ambulanţi – slujitorii lor sunt municipiile I, VI, IX şi XVII. Nimeni altcineva nu are atât de multe permise şi licenţe. În centrul istoric ocupă 42 dintre cele 68 de locuri disponibile pentru camioanele cu răcoritoare şi şerbeturi. Cu unul dintre acestea, în faţa Coloseumului, se încasează chiar şi 5.000 de euro pe zi”.
42 de licenţe sunt o comoară de 27 de milioane de euro, numai ţinând cont de valoarea de piaţă. Primăria nu mai eliberează licenţe fiindcă sectorul este saturat. Cine le are, şi le ţine. Sau le vinde cu 650.000 de euro fiecare. Cei din familia Tredicine sunt şi stăpânii comerţului cu castane prăjite în interiorul perimetrului de aur al Zidurilor Aureliane. “În fiecare an municipiul I acordă circa 80 de permise prin licitaţie publică – explică Tallone – care în mod punctual ajung aproape toate la ei. Cum se poate să nu ai dubii privind regularitatea acelei licitaţii?”
Centrul oraşului
Restul licenţelor familiei Tredicine, potrivit sindicalistului, sunt pentru “locuri fixe şi unice”, chioşcuri izolate cu fructe, flori, suveniruri, tricouri. Controlează circa 150 din totalul de 300. Sunt licenţe acordate de Primărie acum 70-80 de ani, şi de care fraţii au speculat de-a lungul timpului cumpărându-le de la alţii. Este un patrimoniu estimabil la circa 50 de milioane de euro. Şi se află în locurile de seamă ale oraşului.
În Piazza di Spagna au un chioşc, două tarabe cu castane prăjite şi o florărie. Pe traversele foarte centralelor via del Corso şi via Nazionale au zeci de gherete unde o sticlă de apă costă doi euro şi jumătate şi o îngheţată trei. A lor este taraba cu fructe din faţa Terme di Diocleziano şi camioanele din faţa Bisericii San Pietro. Înregistrate pe numele soţiilor şi copiilor au camionaşe la Tridente, în piazza Venezia, la Bocca della Verità, în Campidoglio, la Coloseum. Peste tot. Apoi sunt concertele, târgurile, partidele. Odată cu sărbătoarea Epifaniei în piazza Navona o tarabă cu articole de Crăciun câştigă 50 – 60.000 de euro în două săptămâni. Suta de locuri disponibile este acordată pe baza unor criterii, printre care vechimea. În mod punctual majoritatea ajung la cei patru fraţi, datorită poziţiei lor dominante şi imensului lor parc de licenţe.
Condamnări şi achitări
Au şase firme, lucrează în centrul Romei, îşi au cartierul general la Colli Albani. Cel mai în vârstă dintre cei cinci fraţi Tredicine, Mario, în 1992 a fost condamnat pentru asociere în scopul comiterii de infracţiuni. Apoi a fost achitat în apel. Astăzi face parte din consiliul general al comercianţilor ambulanţi al Confcommercio. La Camera de Comerţ sunt înregistrate 6 firme individuale pe numele celor cinci fraţi.
Numai o mică parte din imperiul lor este gestionat în mod direct. Pentru restul au de foarte mult timp o colaborare cu comunitatea bengaleză romană. La început au pus zeci de extracomunitari din Bangladesh în spatele sitelor de prăjit castane, apoi i-au mutat la tarabe şi la supravegherea camioanelor-bar.
Astăzi le închiriază licenţele, ajungând să ceară 76.000 de euro avans şi 6-7 mii de euro pe lună pentru un loc fix în faţa gării Termini. Rămâne un mister cum bengalezii, care deseori subînchiriază unor terţi, reuşesc să facă rost de atât de mulţi bani.
“Dar dacă vrei un loc în centru trebuie să te adresezi familiei Tredicine, altfel eşti afară din joc”, spune Mouna Sedane, o vânzătoare ambulantă marocană de 34 de ani, dintre care jumătate petrecuţi în spatele unei tarabe. Pe 24 mai, Sedane i-a denunţat pe Mario şi pe Giordano Tredicine, acesta din urmă consilier local al Pdl, pentru presupuse “intimidări împotriva vânzătorilor ambulanţi, titulari sau nu de licenţă”.
După ce a suferit o nouă evacuare din piazza dei Cinquecento, Mouna a decis să vorbească, documentând un sistem în care la final se pare că ei câştigă întotdeauna. “Agenţii municipali susţineau că aici nu putea sta nimeni – povesteşte – şi cu toate acestea,acum este un chioşc fix de îmbrăcăminte al familiei Tredicine, în chiriat unui bengalez”.
Ce sprijin au în Campidoglio? Şi de ce asociaţiile de profil nu protestează? În istoria ascensiunii în afaceri a familiei Tredicine există un bărbat care contează mai mult decât alţii. Este Mario, de 62 de ani, cel mai în vârstă dintre cei patru fraţi. Datează din anii ’80 primele anchete în care a fost cercetat. În noiembrie 1987 a ajuns la închisoare, împreună cu Elio, Alfiero, Emilia şi doi agenţi municipali.
Condamnaţi în primă instanţă în 1992 pentru asociere în scopul comiterii de infracţiuni, achitaţi în apel. Între timp numărul denunţurilor creşte în acelaşi ritm cu numărul de licenţe pe care reuşeşte să le cumpere. “Dar chestiunea prea multelor licenţe în posesia lor nu e o problemă a noastră – spune astăzi Davide Bordoni, consilier pentru Comerţ din Roma – fiindcă sunt ani de zile de când Primăria nu le mai eliberează. Și le-au cumpărat regulamentar, aşa e piaţa”.
Ocupaţia care le-a reuşit cel mai mult, însă, este cea în cadrul sindicatelor. Astăzi Mario Tredici – ne face parte din consiliul general al Fiva, comercianţii ambulanţi de la Confcommercio. Fratele său Alfiero este preşedintele Apre Con esercenti la Roma.
Dino este în consiliul director al sindicatului naţional Fivag-Felsa-Cisl. Au pus un picior în aproape toate sindicatele, de la dreapta la stânga. Unii membri ai familiei aliate Molinaro fac parte din sindicatul Aiarc al comercianţilor prin rotaţie din Roma. Sindicatele sunt ale lor. Sunt ei, cei din familia Tredicine, cei care se întâlnesc în mod periodic cu comisia de Comerţ la Campidoglio pentru a decide staţionările, turele, intensificarea sau nu a controalelor agenţilor municipali. Şi în 2008 cercul s-a închis cu Giordano, vlăstarul intrat în politică, o capodoperă strategică. Cine are interesul sau forţa să li se opună?
(sursa: L’Espresso)
