Imigranţii sunt pentru Italia o resursă în vremuri de criză: reprezintă 9,8% dintre angajaţi (peste 2 milioane), declară venituri de 41,6 miliarde de euro şi plătesc impozit pe venit (Imposta sul reddito delle persone fisiche – Irpef) de 6,2% de miliarde.
Cifrele apar în Raportul Anual privind Economia Imigraţiei al Fundaţiei Leone Moressa, prezentat pe 11 octombrie la Venezia, în cadrul conferinţei “Imigraţia în vreme de criză”.
În Italia sunt înregistraţi în total 3,4 milioane de contribuabili născuţi în străinătate (date din 2010), care declară aproape 42 de miliarde de euro: tradus în termeni relativi, este vorba de 8,2% din toţi contribuabilii şi de 5,3% din venitul total declarat în Italia.
Străinii declară în medie 12.481 de euro (cu 7.000 mai puţin faţă de italieni) şi este vorba aproape în mod exclusiv de venituri obţinute din munca subordonată. În 2010 cei născuţi în străinătate au plătit Irpef în valoare de 6,2 miliarde de euro (echivalentul a 4,1% din întregul Irpef plătit la nivel naţional) care înseamnă 2.956 de euro fiecare.
Un angajat străin câştigă pe lună (date trimestrul patru 2011) o sumă netă de 973 de eu ro, cu peste 300 de euro mai puţin faţă de cole gul italian. Are mai multe posibilităţi să du că ac a să o retribuţie mai mare imigrantul care lu crează în sectorul transporturilor (1.257 de eu ro pe lună) faţă de cel care lucrează în sectorul serviciilor dedicate persoanei (717 de euro pe lună), în care sunt angajate cu precădere femei.
“În ciuda perioadei de criză – a afirmat di rectorul Oficiului de Coordonare pentru Zona Mediteraneană a OIM, Josè Angel Oropeza – nimeni nu poate nega contribuţia pe care au adus-o şi o aduc Italiei şi dezvoltării ţării”. Cu toate acestea, străinii reprezintă şi partea de populaţie care a suferit cel mai mult efectele negative ale crizei.
Rata de şomaj în rândul străinilor a trecut de la 8,5% în 2008 la 12,1% în 2011. Străinii demonstrează ni ve luri de sărăcie mai ridicatei. 42,2% dintre familiile străine trăiesc sub pragul sărăciei (date 2010), faţă de 12,6% în cazul familiilor italiene. Venitul nu le permite să economisească nici 600 de euro pe an, din moment ce consumul este aproape la egalitate cu veniturile familiale. Venituri care provin în proporţie de 90% din muncă subordonată şi care sunt destinate, printre altele, plăţii chiriei, din moment ce numai 13,8% dintre familiile străine sunt proprietare ale locuinţei de rezidenţă.
Familiile străine declară dificultăţi financiare mai mari decât cele italiene: 21,6% spun că ajung cu dificultate la sfârşit de lună (faţă de 14,5% dintre cele italiene), 23,4% au fost restanţiere la plata facturilor (vs 8,2%), 60,1% nu sunt în măsură să susţină o cheltuială neprevăzută de 700 de euro (vs 31,4%) şi 53,6% nu-şi pot permite un concediu de o săptămână (vs 39,2%).
