În Italia lucrează circa 380.000 de întreprinzători străini: procentul lor a crescut cu 16,5% între 2009 şi 2012, +4,4% numai în în ultimul an (sursa Censis). Noii italieni produc 11,2% din PIB-ul italian, echivalentul a 200 de miliarde de euro. Plătesc la Inps circa 10 miliarde de euro anual. Rulează bani, plătesc taxe, angajează (3 milioane de italieni lucrează pentru ei, sursa Unioncamere).
Il Sole 24 Ore a prezentat un caz emblemnatic: Radwan Khawatmi, sirian, de 60 de ani, de 43 în Italia. Societatea sa, Hirux International, produce electrocasnice şi le vinde în Orientul Mijlociu. În urmă cu trei ani a câştigat concesiunea mărcii franceze Thomson şi acum produce chiar şi televizoare şi produse de înaltă tehnologie. Competitorii săi sunt societăţi precum Samsung şi LG.
Are 500 de angajaţi (toţi managerii sunt italieni), o cifră de afaceri de 60 de milioane de euro. Când a venit la Napoli, la 17 ani, nu avea nimic. Voia să studieze. A cerut ajutor iezuiţilor, a frecventat Economia la Parma, a intrat la Indesit şi în 4 ani a ajuns la conducere. „Cunoşteam araba, engleza, franceza, însă am învăţat şi dialectul Parmei. Aveam simţul riscului, pe care italienii l-au pierdut, şi voiam să cresc. Ziua mea era de „48” de ore.
Criza din Italia afectează şi străinii: mai mulţi şomeri
Munceam mereu, noapte/zi/sărbători, eram flexibil, acceptam să fiu plătit şi cu 30% mai puţin. La 25 de ani mi-am deschis propria afacere. Am dus Made in Italy în ţările din Golf, livrându-le frigidere şi maşini de spălat demontate”, povesteşte Khawatmi.
„Iubesc Italia pentru că mi-a oferit o mare şansă. Însă şi astăzi există în ţara dumneavoastră spaţii pentru cei capabili. Doar cei care blufează nu reuşesc. Tinerilor le spun: nu emigraţi. Dacă sunteţi capabili să faceţi ceva în Germania sau la San Francisco, puteţi face şi în Italia”.
