Invadatori, teroriști, hoți de locuri de muncă, paraziți… În viziunea xenofobilor, imigranții îmbracă mereu rolurile cele mai înfricoșătoare. Dar cum să schimbi povestea imigrației, ștergând minciunile și prezentând faptele?
Este ceea ce au încercat să facă și Radicalii Italieni, printr-un raport plin de date care demonstrează că imigrația face bine Italiei și conține și diferite propuneri pentru a o gestiona mai bine. Pornind de la o idee a Emmei Bonino (foto2), a apărut un ghid care demontează opt dintre cele mai rele prejudecăți care caracterizează conversațiile de bar, paginile ziarelor și declarațiile anumitor politicieni.
”Tot ceea ce știi despre imigranți este fals” este titlul acestui ”mic manual pentru o poveste (în sfârșit) adevărată privind imigrația”.
„Suntem în fața unei invazii!”
FALS. În Uniunea Europeană, la peste 500 de milioane de rezidenți de toate vârstele (510 milioane) în 2015, numai un procent de 7% este format din imigranți (35 de milioane). Cota de străini variază în mod notabil în rândul țărilor europene (10% în Spania, 9% în Germania, 8% în Regatul Unit și Italia, 7% în Franța). Este curios, însă, că țările cele mai ostile primirii imigranților sunt acelea care au mai puțini: Croația, Slovacia și Ungaria, care au circa 1%.
În toată UE, față de 2008, numărul permiselor de ședere acordate unor cetățeni extracomunitari s-a diminuat cu 8%: în Italia se înregistrează o reducere netă de la circa 512.000 de intrări în 2007 la 248.000 în 2014 (-51,8%). În aceeași perioadă se înregistrează o creștere semnificativă numai în Germania și Franța.
„Nu sunt locuri de muncă nici pentru italieni”
FALS. Pentru a menține în mod substanțial nealterată populația italiană de 15-64 de ani în viitorul deceniu, având în vedere că între 2015 și 2025 italienii se vor diminua cu 1,8 milioane, este necesară o creștere a numărului imigranților cu circa 1,6 milioane de persoane: este vorba de o necesitate indispensabilă pentru a se compensa reducerea populației italiene la vârsta muncii cauzată de diminuarea nașterilor, pentru a proteja actuala forță de muncă, pentru a garanta actuala capacitate productivă a țării și pentru a face sustenabil sistemul de protecție socială.
„Ne fură locurile de muncă!”
FALS. În Italia imigranții au contrabalansat aproape întotdeauna flexiunea numărului de italieni, și modesta creștere totală a populației în ultimii zece ani (+4%) a fost posibilă aproape în exclusivitate datorită creșterii numărului lor.
Imigranților le sunt rezervate numai muncile necalificate, în mare parte refuzate de italieni: străinii nu reduc gradul de ocupare al italienilor, ci ocupă în mod progresiv locuri de muncă mai puțin calificate abandonate de autohtoni, în special în serviciile pentru persoană, în construcții și agricultură: sectoare în care munca este cu precădere manuală, mai grea, cu remunerări modeste și contracte instabile.
Din date mai actualizate din 2015, de fapt, reiese că peste o treime dintre imigranți desfășoară munci necalificate (36% față de 9% în cazul italienilor), aproape 60% efectuează munci mediu calificate (57% față de 53%) și numai 7% efectuează profesii înalt calificate (față de 37% în cazul italienilor). Cota imigranților ocupați este mai mare decât cea a italienilor, însă salariile lor sunt inferioare celor ale nativilor și descresc în timp: 48% sunt sub risc de sărăcie.
”Ne iau din resursele de protecție socială”
FALS. Costurile totale ale imigrației, beneficii și sector al protecției sociale, reprezintă mai puțin de 2% din cheltuiala publică.
Mai mult, străini sunt în special contribuabili: în 2014 contribuțiile lor de protecție socială au atins cota de 11 miliarde, și se poate calcula că echivalează cu 640.000 de pensii italiene. Cu detaliul că sunt 100.000 de pensionari străini, în timp ce numărul total este de peste 16 milioane. În plus, sumele IRPEF totale plătite de imigranți (circa 9% dintre contribuabili) sunt echivalentul a aproape 7 miliarde. Aportul de muncă al străinilor este fundamental pentru crearea de valoare adăugată. Din 1998 până în 2007 PIB-ul total italian a crescut cu 14,4% în termeni reali, însă fără străini ar fi crescut cu numai 10,5%; în următorii șapte ani de criză (2008-2015) PIB-ul total a scăzut cu 7,3%, însă ar fi scăzut și mai mult, adică cu 10,3%, fără lucrătorii imigranți.
„Oricum refugiații sunt prea mulți, nu există suficient spațiu în Europa!”
FALS. Din totalul de 16 milioane, numai 1,3 milioane sunt găzduiți în cele 28 de țări ale Uniunii Europene (8,3%), printre care Italia (118.000, echivalentul a 0,7%). Țările care au găzduit numărul cel mai mare de refugiați în 2015 au fost Turcia (2,5 milioane), Pakistan (1,6 milioane), Libanul (1,1 milioane) și Iordania (664.000). Sosirile totale pe mare în Italia au fost 170.000 în 2014, 154.000 în 2015 și în 2016, până în septembrie, 121.000. Numărul lor, așadar, rămâne stabil.
„Îi găzduim în hoteluri…”
FALS. Centrele de primire extraordinară (CAS) sunt structuri temporare la care a recurs Ministerul de Interne, începând din 2014, având în considerare creșterea fluxului: prefecturile, împreună cu regiunile și instituțiile locale, caută locuri suplimentare de găzduire în fiecare teritoriu regional, și atunci când nu le găsesc se adresează și unor structuri hoteliere sau de altă natură.
„Le dăm 35 de euro pe zi ca să nu facă nimic!”
FALS. Dacă se analizează costul anual mediu pentru fiecare refugiat (2015), țara care cheltuiește mai mult este Olanda (24.000 de euro), urmată de Belgia (19.000), de Finlanda (14.000) și de Italia (13.000), în timp ce aceea care cheltuiește mai puțin este Regatul Unit (2.500 de euro). În Germania solicitanții de azil pot obține un loc de muncă și primi o sumă de circa 360 de euro lunar. În Regatul Unit primesc un ajutor de 160 de lire sterline lunar, cu sume suplimentare în caz de femei însărcinate sau cu copii minori.
În Italia în 2014, au fost cheltuiți în total pentru găzduire 630 de milioane de euro, în 2015 circa 1,1 miliarde. Costul mediu pentru găzduirea unui solicitant de azil sau refugiat este de 35 de euro pe zi (45 pentru minori) care nu ajung în buzunarul imigranților, ci sunt acordați instituțiilor care gestionează centrele, și servesc la acoperirea cheltuielilor de administrare și întreținere, dar și pentru plata salariilor operatorilor care lucrează acolo. Din suma totală numai 2,5 euro în medie, așa-numiții ”bani de buzunar”, sunt dați imigranților pentru micile cheltuieli zilnice ( de la reîncărcări telefonice la țigări).
„Teroriștii islamici exploatează fluxurile migratorii pentru a face atentate și a cuceri Europa!”
FALS. Limitând observația la terorismul islamist, primele 5 țări cu cota cea mai mare de morți sunt Afganistan (25%), Irak (24%), Nigeria (23%), Siria (12%), Niger (4%) și Somalia (3%). Victimele Europei Occidentale reprezintă o cotă reziduală, chiar mai mică de 1%.
Italia este meleag de imigrație cu mulți creștini ortodocși: peste 2 milioane de români, moldoveni, ucraineni și alte naționalități. Urmează circa 1.700.000 de persoane de origine musulmană (inclusiv clandestinii și minorii), mai puțin de o treime din totalul de peste 5 milioane de străini din Italia. În Europa numai 5,8% din populație este de religie islamică.”
Citiți și:
Italienii ar trebui să știe: Străinii le plătesc 640.000 de pensii
Italienii, popor de emigranți: aproape 5 milioane în străinătate
Jurnalist italian: ”Iată de ce fără imigranţi am fi pierduţi”
