Au lucrat luni de zile la construcţia unei şcoli publice din Zugliano (provincia Vicenza), dar nu şi-au mai primit salariile de la firma care a obţinut contractul. Din 26 noiembrie 2012, 25 de muncitori români au decis să protesteze pe şantier. În plus, mulţi dintre muncitori nu au contract de muncă.
Logic era ca primăria din Zugliano, care finanţează lucrările, să oprească plăţile către antreprenorul general, firma Cosmo Haus, condusă de Gianpaolo Nizzoli, şi să plătească muncitorii. Nu s-a întâmplat aşa ceva, iar acum sindicatul local Fillea-Cgil a dat în judecată atât firma, cât şi primăria.
Sindicaliştii Danilio Andriollo şi Antonio Toniollo au declarat, pentru "Il Giornale di Vicenza", că au mandatat avocaţii sindicatului să demareze o procedură juridică împotriva firmei Cosmo Haus din Reggio Emilia şi a Administraţiei locale din Zugliano.
"Întrucât calea urmată până acum nu a produs rezultatele sperate – a spus Danilio Andriollo – justiţia a devenit acum unica soluţie posibilă. Se părea, de fapt, că povestea se putea încheia în mod pozitiv prin hotărârea consiliului, însă din partea Primăriei din Zugliano au apărut apoi îndoieli de ordin tehnico-juridic, după părerea noastră nu întru totul justificate".
"Nici în urma celor două întâlniri de la Prefectură şi a muncii pozitive efectuate de vice-prefect, nu am reuşit să obţinem de la instituţia publică plata lucrătorilor".
"Un lucru care contrastează – continuă Andriolli – este că Primăria i-a dat lui Nizzoli peste 2 milioane de euro fără probleme şi în schimb întâlneşte mii de dificultăţi pentru a le da acestor lucrători ceea ce le revine: 20.000 de euro. Sigur, în final lucrătorii vor avea ceea ce li se cuvine, dar nu atât de repede cum ne aşteptam şi cum trebuia să se întâmple conform acordurilor".
Cei doi sindicalişti, Andriollo şi Toniollo, ţin apoi să sublinieze că toate persoanele care lucrează pe şantiere ar trebuie să fie recunoascătoare muncitorilor români care prin lupta lor au făcut să iasă la iveală pe şantierul şcolii, însă putea să fie în orice altă parte a Italiei, o situaţie cu adevărat precară din punctul de vedere al respectării normelor de muncă şi siguranţă.
"Sperăm – continuă Antonio Toniollo – ca Inspectoratul de Muncă şi magistratura să meargă până la capătul chestiunii". Răspunsul sec al primarului din Zugliano: "Noi suntem o instituţie publică şi astfel avem o normativă de respectat care cere anumiţi paşi pe care nu-i putem neglija", a declarat primarul Romano Leonardi.
"Există o procedură care nu trebuie neglijată – încheie primarul – şi înainte de a da banii trebuie să avem o întreagă serie de documente şi trebuie să facem verificări. Noi vrem să operăm în deplină legalitate, acesta este lucrul principal. Dacă sindicaliştii şi muncitorii se gândesc că drumul just de urmat este acela de a da în judecată Primăria, să o facă, apoi vom vedea cui va da dreptate magistratura".
Disperare
Muncitorii români sunt în situaţii limită. "Nu vom înceta să protestăm până când nu ne vom primi retribuţiile", a declarat Marcel Imbrea, de 38 de ani. "Sunt în Italia din 2008, locuiesc la Padova cu familia mea, soţia şi doi copii, şi fiindcă Cosmo Haus este în întârziere cu plăţile, de trei luni nu am putut plăti chiria şi astfel am primit acum ordin de evacuare. De la o zi la alta, eu şi familia mea putem ajunge pe stradă. Am şi un împrumut la bancă pe care trebuie în mod absolut să-l plătesc şi nu ştiu cum să fac".
Are împrumutul blocat de mai mult timp şi Constantin Ciprian Maraţiu, de 31 de ani. "Trăiesc în Italia din 2002 şi la Padova am lăsat o soţie cu doi copii, cel mai mic de numai o lună. Imaginaţi-vă cât de mult am mevoie de aceşti bani care îmi revin de drept. Eu am început să lucrez pe acest şantier pe 2 august şi pentru prima lună salariul mi-a fost plătit, apoi nu am mai văzut nimic. Nici nu am văzut sau semnat vreun tip de contract.".
Spune că nu a văzut niciodată un contract şi Agafiţei Vasile, de 49 de ani, în Italia din 2007. A lucrat pentru Cosmo Haus din iulie şi pentru două luni totul a mers bine, dar apoi s-a trezit fără salariu şi acasă are o soţie şi patru copii, dintre care unul cu infirmitate, de întreţinut.
Aceeaşi poveste şi pentru Constantin Ţară-Lungă, de 32 de ani, de doi ani în Italia cu soţia în timp ce fiica se află în România la bunici.
"Din fericire soţia mea face curat la spital şi astfel are un loc de muncă, altfel am fi în cel mai mare dezastru. Asta nu face, însă, ca din cauza restanţelor mele să am un împrumut îngheţat. Apoi sunt facturile ce trebuie plătite, cumpărături de făcut, grădiniţa copilului, bona în timp ce lucrează soţia. Cum să plătesc aceste lucruri?".
