În noaptea de Înviere, papa Francisc a celebrat Vigilia Pascală (la Veglia di Pasqua) în bazilica San Pietro. Celebrarea, desfășurată la Altarul Catedrei, a cuprins ceremonia luminii, liturgia cuvântului, liturgia baptismală și liturgia euharistică. Prudența sanitară a dus la omiterea botezului unor adulți. La omilie, pontiful a pus accentul pe actualitatea îndemnului ”de a merge în Galileea” pe care apostolii îl primesc în zorii învierii lui Isus, transmite Radio Vatican.
Papa Francisc a prezentat la omilia Vigiliei Pascale îndemnul la speranță și încredere în puterea lui Dumnezeu. ”Împreună cu El”, a subliniat papa, ”viața se va schimba. Pentru că dincolo de toate înfrângerile, de rău și de violență, dincolo de orice suferință și dincolo de moarte, Cel înviat trăiește și conduce istoria”.
„În aceste luni întunecate de pandemie îl auzim pe Domnul Înviat care ne invită să reîncepem, să nu pierdem niciodată speranța”.
Pentru a doua oară Papa sărbătorește Vigilia Paștelui într-o Bazilică pe jumătate goală. „Francisc aprinde lumânarea și conduce procesiunea către altarul Caredralei, șchiopătând pentru sciatica care îl chinuie de ceva timp”, scrie Corriere della Sera.
Chiar și din ruinele inimii noastre, Dumnezeu poate construi o operă de artă
Și dacă anul trecut ne-a îndemnat să nu cedăm „resemnării” în „cea mai întunecată oră”, anul acesta Papa ne îndeamnă să privim înainte:
„Este posibil să reîncepem mereu, pentru că există o viață nouă pe care Dumnezeu este capabil să o repornească în noi dincolo de toate eșecurile noastre.
Chiar și din ruinele inimii noastre – fiecare dintre noi le cunoaște – Dumnezeu poate construi o operă de artă, chiar și din fragmentele ruinate ale umanității noastre Dumnezeu pregătește o nouă istorie.
El ne precede întotdeauna: în crucea suferinței, a dezolării și a morții, precum și în gloria unei vieți care renaște, a unei istorii care se schimbă, a unei speranțe care renaște”, a spus Papa.
Reflecția lui Francisc, în jurul relatării evanghelice a învierii, se concentrează pe cuvintele îngerului către femei, „pline de frică și uimire” în fața mormântului gol al lui Isus: „El vă precede în Galileea, acolo îl veți vedea „. Și „a merge în Galileea”, explică Papa, „înseamnă mai presus de toate să reîncepem”, să ne întoarcem „la locul unde pentru prima dată Domnul și-a căutat ucenicii și i-a chemat să-l urmeze, locul primei întâlniri și a primei iubiri”.
Dar înseamnă și „urmarea unor noi căi”, deplasarea „în direcția opusă mormântului”, privirea în față: „Mulți trăiesc „credința amintirilor”, ca și cum Isus ar fi fost o persoană din trecut, un prieten al tinereții acum departe, fapt care s-a întâmplat cu mult timp în urmă, când fiind copil, am participat la catehism. O credință formată din obiceiuri, din lucruri din trecut, din amintiri bune din copilărie, care nu mă mai atinge, nu mă mai provoacă.
Mergând în Galileea, în schimb, înseamnă să înveți că credința, pentru a fi vie, trebuie să revină pe drum”, fără a se teme„ de surprizele lui Dumnezeu ”.
«Isus nu este un personaj învechit. El este viu, aici și acum. Merge cu tine în fiecare zi, în situația pe care o trăiești, în încercarea prin care treci, în visele pe care le porți înăuntru. Deschide noi căi unde ți se pare că nu există, te împinge să mergi împotriva curentului. Chiar dacă totul ți se pare pierdut, deschide-te cu uimire față de noutatea sa: te va surprinde ».
În cele din urmă, a merge în Galileea înseamnă „a merge la granițe”, spre „cel mai îndepărtat loc”, pentru că „în acea regiune amestecată și pestriță trăiesc cei care sunt cei mai îndepărtați de puritatea rituală a Ierusalimului”. Cu toate acestea, „Isus și-a început misiunea de acolo, adresând anunțul celor care duc cu greu viața de zi cu zi, celor excluși, celor fragili, celor săraci”, consideră Francisc.
„Isus, Cel Înviat, ne iubește fără limite și ne vizitează toate situațiile de viață. El și-a sădit prezența în inima lumii și ne invită și pe noi să depășim barierele, să depășim prejudecățile, să ne apropiem de cei din jur în fiecare zi, să redescoperim harul vieții de zi cu zi. Cu el, viața se va schimba. Pentru că dincolo de toate înfrângerile, răul și violența, dincolo de orice suferință și moarte, Cel Înviat trăiește și conduce istoria ».
Ultimele cuvinte ale Papei ne îndeamnă să privim spre viitor cu speranță: «Soră, frate, dacă ai o noapte întunecată în inima ta în această noapte, o zi care încă nu s-a ivit, o lumină îngropată, un vis spulberat, du-te, deschide-ți inima cu uimire la vestirea Paștelui: „Nu te teme, El a înviat! Te așteaptă în Galileea”. Așteptările tale nu vor rămâne nesfârșite, lacrimile tale vor fi uscate, temerile tale vor fi depășite de speranță. Pentru că Domnul te precede, întotdeauna, pășește înaintea ta. Și, cu El, viața reîncepe mereu».
