2,7 milioane de lucrători extracomunitari şi neocomunitari erau în 2007 asiguraţi la Institutul Naţional de Asigurări Sociale (Inps), adică aproape 13% dintre toţi asiguraţii la Inps (21 milioane). Nouă din zece imigranţi sunt lucrători sobordonaţi şi doar unul din 10 desfăşoară o activitate autonomă. În Nordul Italiei majoritatea lucrătorilor imigranţi sunt angajaţi la firme, în Centru sunt mai mulţi lucrătorii domestici, iar în Sud se concentrează în special lucrătorii agricoli. Acestea sunt câteva dintre datele cuprinse într-un raport Inps – Caritas. prezentat pe 9 iunie la Roma.
Raportul analizează situaţia lucrătorilor imigranţi de origine necomunitară şi neocomunitari pe baza datelor din arhivele de asigurare socială gestionate de Inps. Raportul se ocupă şi de pensiile imigranţilor, care sunt în număr de 110.000, potrivit ultimelor date cunoscute.
Imigranţii, “canalizaţi” în sectoare inferioare
În 2025 vor fi 625.000 de pensionari imigranţi. Procentul rămâne în orice caz foarte mic faţă de italieni. Realizatorii studiului explică: "În timp ce italienii se îndreaptă către locurile de muncă cele mai calificate, imigranţii sunt canalizaţi către sectoarele deficitare din punct de vedere al forţei de muncă pentru a desfăşura acele meserii care sunt mai puţin atractive (agricultură, muncă domestică, construcţii…), atât în Nord cât şi în Sud." O tendinţă care a caracterizat iniţial multe ţări de imigraţie, dar care "în Italia rezultă a fi deosebit de accentuată şi cu o tendinţă marcată de cristalizare, motiv pentru care şi la distanţă în timp unui imigrant îi este dificil să scape de locurile de muncă marginale şi să-şi pună în valoare pregătirea anterioară sau experienţa acumulată".
Neocomunitarii, acelaşi tratament
Anul de referinţă al studiului este 2007, perioada care a precedat criza economică şi a locurilor de muncă, "un termen de comparaţie semnificativ pentru evaluarea impactului acesteia", explică autorii. Asiguraţii Inps de origine imigrată au fost incluşi în studiu pe baza a două criterii: ţara de naştere (dedusă din codul fiscal) şi plata a cel puţin unei asigurări sociale pe timpul anului. Mergând dincolo de o definiţie juridică – explică raportul – "sunt consideraţi imigranţi lucrătorii născuţi într-o ţară din afara celor 15 ţări vechi ale UE, incluzând imigranţii originari din noile 12 state membre, principalele protagoniste ale fluxurilor migratorii în Italia din ultimul deceniu".
Mai prost plătiţi
Imigranţii sunt în general încadraţi în firme pe locurile de muncă cele mai puţin calificate. Aproape 9 imigranţi ai unei firme din 10 sunt încadraţi ca muncitori necalificaţi (81,9%) sau ucenici (7,4%). În confirmarea faptului că şi în grupul muncitorilor, locurile de muncă ocupate de imigranţi sunt cele mai dezavantajoase – în termeni de sarcini, cât şi de expunere la discontinuitate în muncă – este faptul că muncitorii imigranţi încasează o retribuţie brută medie anuală redusă cu aproape un sfert (- 24,2%) faţă de totalul asiguraţilor cu aceeaşi calificare (11.271 euro faţă de 14.871, mai puţin cu 3.600 euro).
