Romii care s-au stabilit în zona spitalului maggiore din Bologna au devenit atât de greu de controlat, încât autoritățile locale au decis să cheme armata în ajutor.
Primarul, de centru-stânga, spune că „nu trebuie să se identifice un grup social sau o etnie ca o problemă”, dar nici nu trebuie să se considere că pentru anumite grupuri de cetățeni „unicul lucru de făcut este să se urmărească logica ajutoarelor sociale și a intervenției sociale„, lucru care ar duce la un „rasism invers”. Cei care comit infracțiuni, a subliniat Merola, „sunt persoane individuale și acelea trebuie urmărite”.
„Dar cine sunt romii contra cărora primarul cheama armata? Cotidianul La Repubblica a făcut un reportaj în „jungla” din Prati di Caprara.
„Noi nu furăm”
Există și o icoană a Fecioarei Maria, bătută în cuie de un copac, alături de primele trei corturi care se întâlnesc în jungla din Prati di Caprara. Sate primitive, dacă drumurile ar fi din pământ roșu ar părea să fie în Africa.
32 de cerșetori din grupul “bărbile negre” expulzați din Mestre
În schimb este o rezervație a poporului rom, o mulțime de cărări, deșeuri și mizerie care asediază spitalul Maggiore, casele personalului din Armată, comercianții de pe via Emilia. Aceasta este zona foarte vastă, 27 de hectare, care va trebui să fie patrulată de camionetele militarilor.
L-am găsit numai pe Florian, sub ploaie lângă corturi. „Eu acum mă duc să iau autobuzul până la Imola, îi ajut pe cei care fac cumpărăturile să ducă plasele până la mașini”. La Imola? „Da, pentru că la Bologna toate locurile sunt ocupate. Am sosit aici de două săptămâni, în România mi-au spus că la Bologna e de lucru”.
500 de romi din Bacău au luat cu asalt orașul Goteborg. Suedezii vin în România să rezolve problema
Gardul, în curba care duce în spatele spitalului, a fost tăiat cu totul. Imediat ce se intră în junglă se văd cutii de polistiren goale, ambalaje sterile. „Dar noi nu furăm”, spune Florian. În spatele spitalului, pe lângă legumele destinate bătrânilor, în fața Maternității, este o altă gaură în gard și intră trei romi cu ceva cumpărături și o sticlă de vin alb deja desfăcută.
„Noi în câteva zile ne întoarcem în România. Aici sunt unii care vin și unii care se duc. Le vom duce familiilor noastre ceva bani, vor fi de-ajuns pentru a trăi o lună”.
Odată traversată strada, zona de frontieră este formată din sălile de așteptare și din coridoarele aseptice ale spitalului Maggiore, cu băile sale, cu distribuitoare de cafea și sucuri, cu căldura și un acoperiș pentru a te adăposti.
Romii ne ţin departe de Schengen. Franţa, decizie rasistă
„Vin la Urgență ca să doarmă – spune un infirmier – și deseori declară că se simt rău numai ca să rămână aici și noaptea”.
Ușa de acces la Maternitate este o altă intrare preferată: „Deranjează și noi personalul suntem la mijloc, pacienții ne ceartă. Dar cum putem face să-i respingem? Din când în când chemăm paza, dar nu e mereu în serviciu”.
Italia a cheltuit inutil 100 de milioane euro pentru taberele de romi
Problema patrulării din partea Armatei a fost ridicată recent într-o adunare aglomerată, un consiliu deschis în cartierul Prato, la finele lui septembrie.
Unul dintre liderii protestului este barmanul de la colțul străzii Cimabue, Antonio Calello: „Propunerea de intervenție a Armatei a fost avansată de câțiva militari care trăiesc în acele case de la marginea parcului. Ei sunt primii care suferă deranjul provocat de prezența romilor, care gătesc în aer liber și uneori au ars cauciucuri.
120 de romi și români „îndepărtați” din Udine
Aici suntem exasperați. Acest parc din fața barului a devenit un adăpost. Dorm pe bănci, mănâncă și lasă deșeuri pe jos, copiii nu se mai joacă. Si a crescut numărul de furturi”. Calello a prezentat o plângere la jumătatea lui iulie la comisariat. „Din octombrie până în iulie anul acesta a existat o escaladare, în august a fost chiar și o încăierare în stradă. Au început să se lovească cu sticle”.
Doamna Federica are un magazin de îmbrăcăminte pe via Saffi și spune că de la spitalul Maggiore ies mereu grupuri de nomazi care murdăresc și deranjează și că în cartier este dificil să fie ascultați.
La cerșit în centrul Romei cu copilul narcotizat
Președinta Cartierului Porto, Enrica Leti, însă, spune că a făcut presiuni de peste un an pentru ca administrația să înceapă să curețe zona, potrivit unui acord cu Primăria și să deschidă drumuri în măsură să faciliteze controalele: „Zona nu e a noastră, se poate ca până acum să nu se fi schimbat mult, însă ne-am ocupat. Cât despre furturi, nu cred că s-au amplificat”.