in

Scandal în comunitatea românească de la Roma: Cristi Merchea, falsificator reciclat în director de ziar, ţinut în braţe de Ambasadă şi DRP

„Directorul unei cunoscute publicații românești din Italia, finanțată de DRRP, pusese pe picioare o întreagă rețea infracțională care se ocupa de falsificarea permiselor de ședere și a altor acte pentru străini.”, se spune în începutul articolului publicat de un tabloid românesc din Italia, „Blue Show TV” şi semnat de Silviu Damaschin, proprietarul publicaţiei şi preşedintele asociaţiei „Amici Stranieri”. Articolul, intitulat „EXCLUSIV! Mafiot român din Italia sponsorizat de Ministerul Românilor de Pretutindeni” vorbeşte despre Cristi Merchea, directorul unui ziar românesc cu frecvenţă neregulată apărut recent la Roma, Emigrantul.

Numele lui adevărat este Cristinel Merchea (foto). La începutul anului 2002, împreună cu alți doi români, Cristinel Merchea a fost arestat sub acuzațiile de constituire de grup infracţional, fals și uz de fals, precum și de tăinuire.

Cotidianul roman “Il Messaggero” a publicat, în 22 februarie 2002 un articol despre arestarea lui Merchea, alături de alţi doi români, Ion Ansuiri şi Ştefan Kandaluta. Materialul este ilustrat cu fotografia lui Merchea dus în cătuşe de doi poliţişti.

Potrivit articolului semnat de Silviu Damaschin, Cristinel Merchea în acea vreme „era un delicvent temut și cunoscut de lumea interlopă dar, după ce a stat o perioadă după gratii, s-a gândit să-și croiască o imagine de băiat bun. De câțiva ani o face pe sfântul, ba chiar și-a deschis un ziar românesc împreună cu alți români de ai noștri dar, cum el de meserie este escroc, nu a făcut altceva decât să se folosească de bieții oameni de bună credință și să-l ajute să lanseze acest ziar “Emigrantul”.”

Ei bine, acest ziar, abia lansat, a primit o finanțare de 20.000 de RON (aproximativ 5.000 de Euro) de la Ministerul Românilor de Pretutindeni.

Dar pentru obţinerea finanţării, se completează o declaraţie standard, pe propria răspundere, în care declari că nu ai fost condamnat pentru fals, uz de fals și multe altele. Cristinel Merchea a pus, imediat după apariţia articolului, pe pagina sa Facebook, un cazier în care nu are antecedente, fără să dea alte explicaţii despre urmările arestării din 2002.


Fotograf oficial al Ambasadei României


În acelaşi timp, Merchea s-a infiltrat adânc în structurile statului român din Italia, a devenit practic fotograful oficial al Ambasadei şi este foarte apropiat de Ambasadoare. În criza care a urmat alegerilor prezidenţiale din noiembrie, când mai multe persoane au îndrăznit să ceară demisia Ambasadoarei, cel mai straşnic apărător al acesteia era Cristinel Merchea, prim semnatarul Scrisorii de adulare a Ambasadoarei. Dealtfel, este nelipsit de la întâlnirile oficiale şi este tutuit părinteşte de doamna Ambasadoare, care îl cheamă pe numele mic, „Cristi”.

Cristinel Merchea, Ambasadoarea Constantinescu şi senatorul Antonio Razzi (Forza Italia)

Ne întrebăm dacă Ambasada este sat fără câini şi de ce mai sunt plătiţi o groază de personaje cu epoleţi. Există un Birou al ataşatului de afaceri interne, condus de un comisar, există şi un Birou al Ataşatului Apărării, condus de un colonel, care, între altele, ar trebui să păzească şi intrările la Ambasadă, contra infiltrărilor care prezintă risc. Ce fel de risc?

Iată ce scria în 22 februarie 2002 Il Messaggero, într-un moment în care exista o alarmă antiteroristă internaţională, similară cu cea de acum.


Articolul din Messaggero din 2002 (sursa blueshow.tv)


Chiar în acea perioadă fuseseră arestaţi la Roma, în zona de est, mai mulţi presupuşi terorişti marocani. În Italia puteau intra terorişti clandestini care aveau nevoie de acte. Unde puteau găsi aceste acte? La domnul Merchea şi compania, după cum explicau atunci participanţii la anchetă.

„Dacă un terorist doreşte să se strecoare şi să dispară, o poate face fără probleme. Găseşte chiar şi cine să-i facă documente false. Atât de bine realizate încât până şi unui ochi expert îi este greu să le recunoască”, a declarat un investigator referitor la aceasta anchetă.

Ce s-a întâmplat cu o zi înainte de publicarea articolului, pe 21 februarie 2002?

A fost destructurată de poliţia municipală o foarte bine aprovizionată „centrală” care fabrica documente false pentru imigranţi clandestini. Imprimeria principală la Borghesiana, „sucursale” la Torre şi San Cesareo. Practic se putea obţine orice şi organizaţia, potrivit investigatorilor, „era perfectă pentru oricine avea nevoie să intre în Italia cu o identitate falsă”.

Trei români au fost arestaţi, alţi şase denunţaţi. Aceleaşi acuzaţii pentru toţi: asociere în scopul comiterii de infracţiuni, contrafacere, falsificare şi tăinuire.

Agenţii Poliţiei municipale, coordonaţi de colonelul Antonio Di Maggio, şef al Grupului III, au sechestrat computere, scannere, aparate de fotografiat tradiţionale şi digitale: tot instrumentarul necesar pentru fabricarea documentelor, cu valoarea de „sute de mii de euro”, „semn că bandei nu-i lipseau mijloacele financiare”.

Pe via Casioli 110, la Torre Spaccata, a fost prins Ion Ansuiri, de 36 de ani; pe via Colle Gentile, la câţiva kilometri mai la est, pe Casilina, a fost reţinut Cristinel Merchea, de 32 de ani, în timp ce Ştefan Kandaluta, de 28, al treilea „creier” al bandei, a fost capturat pe via Badesi 16, San Cesareo, zonă din Zagarolo.

Arestarea lui Cristinel Merchea (sursa foto blueshow.tv)


În una dintre locuinţele-laborator, fiecare o gestiona pe a sa, au fost găsite plăci fotografice pentru producerea de permise de şedere cu o ştampilă a Chesturii din Napoli. Însă românii puteau să fabrice şi permise internaţionale, certificate de revizie pentru maşini, colante de asigurare, practic tot ceea ce voiau. La operaţiune au luat parte, în afara oamenilor de la secţia de poliţie judiciară a Grupului III, cei de la IX, XII şi de la detaşamentul de la Procuratură, conduşi de Procurorul Catello Pandolfi.

Arestările şi denunţurile confirmă că partea de est a oraşului oferă imigranţilor clandestini un habitat perfect.

„Este uşor să-ţi găseşti o ascunzătoare acolo – spune unul dintre participanţii la anchetă – şi apoi se poate trăi într-un anonimat perfect. Controalele sunt dificile şi puţine. Nu pentru că există rea-voinţă din partea forţelor de ordine. Ci, mai ales, din cauza conformării locurilor: sunt foarte multe case ocupate în mod abuziv, clădirile şi locuinţele uneori nici măcar nu au un număr, există complicitatea acelei părţi de cetăţeni italieni, poate foarte mică, care trăieşte la limita legalităţii.

Terenul, aşadar, este ideal. Dacă un terorist doreşte să se strecoare şi să dispară, o poate face fără probleme. Găseşte chiar şi cine să-i facă documente false. Atât de bine realizate încât până şi unui ochi expert îi este greu să le recunoască”.

Anchetele care au dus la arestări sunt legate de cele care pe 14 ianuarie s-au încheiat cu capturarea a trei marocani surprinşi cu uniforme false ale DIA (Direcţia Investigativă Antimafia),

„Am pus sub control – spun cei de la Grupul III – o întreagă serie de personaje legate de lumea contrafacerii şi la final am ajuns la imprimerii”. Permise precum cele fabricate de cei trei români au fost găsite în taberele de romi de pe via Salone şi via Candoni.

„Foloseau tehnologie de înaltă calitate – adaugă unul dintre investigatori – şi au falsificat mii şi mii de documente”, se mai spune în Messaggero.


 

Coadă la Consulat

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

PNL Italia, în apărarea unui jurnalist din Diaspora amenințat cu moartea: ”Je suis Dan Tanasă”

Italia și Spania cer crearea unui registru comun al pasagerilor companiilor aeriene