“Lucrează aici, îi plătesc în România. Este trucul muncitorilor detașați. De fapt, este vorba de concurență neloială”, denunță firmele milaneze, scrie La Repubblica.
O firmă cu sediul legal în străinătate, să spunem România, câștigă un contract la Milano și își detașează acolo lucrătorii. Plata de bază, potrivit contractelor țărilor de proveniență, este în jur de 150 de euro pe lună. Plus 70 de euro pe zi pentru transferul la Milano.
Totul scutit de taxe. Și din acest motiv apar acele sume reduse la licitații, care taie picioarele majorității firmelor italiene. Pentru că un lucrător italian costă de trei ori mai mult: 4.500 de euro pe lună în medie, contribuții incluse.
Grevă la Alenia: „Ajunge cu românii. Nu știu să țină o bormașină în mână”
Vin în special din Europa muncitorii care bagă în criză sectorul milanez și lombard al construcțiilor și, mai în general și indirect, cel italian. Din România și Slovacia, cel mai mult. Și deseori rămân chiar și câțiva ani, când limita maximă ar fi de 180 de zile.
Problema e că detașarea plătită nu se poate considera salariu și astfel nu este supusă taxării. “Ies la iveală elemente care duc cu gândul la o distorsionare a liberei concurențe prin intermediul eludării contribuțiilor de protecție socială și fiscale”, denunță Assimpredil.
Au fost trimiși aici de firme (uneori deschise acolo tocmai de italieni vicleni) care exploatează posibilitățile largi și lipsa de control a detașărilor internaționale, un dispozitiv rod al liberei circulații a mărfurilor și persoanelor dar care, pentru constructorii locali, este “pur dumping”.
Ambasadorul României la Roma: Numărul celor care lucrează în condiţii legale în Italia a scăzut
“Concurență neloială”, după cum denunță Assimpredil: «Neputând să producă case și infrastructuri în străinătate pentru a le aduce apoi în Italia la prețuri nesustenabile, importă lucrătorii – denunță președintele Assimpredil, Claudio De Albertis.
Salutăm libera circulație a mărfurilor și persoanelor în UE, însă nu este acceptabil ca o firmă italiană cu lucrători înscriși în mod regular la Cassa edile să aibă costul muncii de două ori mai mare decât cel al unei firme care operează cu detașare internațională. Pretindem claritate și conștientizare a efectelor”.
In alte părți, precum Franța, există obligația înscrierii într-un registru pentru controlarea fenomenului. Aici, nu. Deja sunt în curs câteva procese împotriva acestor firme “străine”, nu este exclus să se ajungă să se recurgă la Bruxelles pentru oprirea fenomenului.»
Nu există încă o cifră precisă. Dar fenomenul – spun cei care cunosc sistemul – este în puternică creștere. Normativa europeană spune astfel: pentru lucrătorii detașați temporar într-o altă țară, angajatorii pot păstra contribuțiile de protecție socială din statul de origine, însă tratamentele retributive trebuie aliniate celor din locul de trimitere cu scopul de a evita tocmai fenomenele de dumping social.
Dar puțini controlează și normativa este incertă, denunță constructorii lombarzi pentru care fenomenul “dăunează lucrătorilor ocupați în Italia”.
