Criza este atât de mare în Italia încât fenomenul emigrației italienilor începe să depășească, ca număr, exodul românilor. Din 2012 până în 2013 imigrația italiană oficială din Anglia a crescut cu 50%.
„Pigs here”, a titrat The Sun, tabloidul lui Rupert Murdoch, care se referă la acronimul țărilor cele mai vulnerabile ale UE (PIGS – Portugalia, Italia, Grecia, Spania). Acronim care înseamnă însă, în limba engleză, și „porci”!
În timp ce David Cameron se preocupă de o iminentă „invazie” din Europa de Est de bulgari și români, care de la 1 ianuarie 2014 vor putea circula, lucra și locui în mod liber în toată Europa, în ultimul an Marea Britanie a fost invadată, ca să spunem așa, de un număr tot mai mare de imigranți din Europa meridională: italieni, spanioli, portughezi, greci, adică de națiunile cele mai afectate de criza zonei euro.
Noi cifre publicate la Londra arată că numărul de National Insurance Numbers (NINo), practic un permis de lucru, acordat imigranților din Europa de Sud este într-o vertiginoasă creștere: pentru italieni a crescut de la 25.800 în 2012 la 39.400 în 2013, o creștere de 52%; pentru spanioli s-a trecut de la 35.000 la 49.000, o creștere de 40%; pentru portughezi de la 19.500 la 28.000, o creștere de 45%; pentru greci de la 7.000 la 9.300, o creștere de 31%.
Cererea de National Insurance este numai un simptom al dimensiunilor imigrației din Marea Britanie, pentru că numai emigranții care se stabilesc în această țară în mod permanent și oficial solicită NINo.
Dacă s-ar adăuga, în privința italienilor, de exemplu, pe toți cei care, în special tinerii, se duc să trăiască în Regatul Unit pentru șase luni sau un an, lucrând ca barmani, vânzători sau în alte munci ocazionale, unii la negru, numărul ar fi mult mai ridicat.
În orice caz, descoperirea că din 2012 până în 2013 imigrația italiană oficială din Anglia a crescut cu 50% dă o idee despre dificultatea crescândă de a găsi de lucru în Italia.
Marea Britanie, cu o piață a muncii mai flexibilă decât cea italiană, și cu o economie care și-a reluat creșterea după o lungă recesiune, la ritmul cel mai forte din întreaga UE, reprezintă în mod evident un potențial Eldorado pentru tinerii italieni fără un loc de muncă și pentru cei de vârsta lor din Europa de Sud.
Campanie electorală
Premierul David Cameron a anunțat măsuri contra noilor emigranți (a se citi români și bulgari) din 2014: nu vor avea acces în primul an la alocații sociale. De fapt, observă The Economist, anunțul lui Cameron nu servește la nimic: numai 2% dintre imigranții care au sosit în Marea Britanie din 2010 până astăzi au recurs la ajutoare de șomaj și la alte beneficii pentru locuință și indemnizații familiale.
Așadar, imaginea unei armate de bulgari și români care debarcă în Regatul Unit pentru a fi apoi șomeri pe cheltuiala statului este cu totul falsă: marea majoritate a imigranților din UE care vine la Londra, găsește de lucru și plătește taxele.
Și având în vedere că acum sunt mai mulți italeni decât români care merg la Londra, de ce Cameron tună și fulgeră împotriva românilor și bulgarilor? Pentru a câștiga consens în rândul electoratului cel mai xenofob, pentru a face pe plac tabloidelor de dreapta care de ani de zile duc o campanie feroce împotriva imigranților, adică pentru a obține voturi la alegerile europene din primăvara următoare și la cele politice din anul de după, contracarând amenințarea UKIP, partidul de dreapta anti-european, care împuținând susținerea pentru conservatori ar putea să contribuie la pierderea provocării la urne de către Cameron în avantajul laburiștilor.
Acest atac care ar putea să se întoarcă tocmai împotriva lui Cameron, pentru că face să se ridice nivelul de ostilitate față de Uniunea Europeană, în perspectiva referendumului din 2017, declarat de premier cu obiectivul de a menține Marea Britanie în Uniune, însă cu noi norme care să dea mai multă autonomie Londrei.
Cert este că promisiunea liderului conservator de a reduce imigrația la „câteva zeci de mii de persoane” pe an nu va fi ținută: în 2013 circa jumătate de milion de imigranți au sosit în Regatul Unit: 183.000 din țările europene ale UE, 242.000 de extracomunitari (printre aceștia, în primul rând sunt chinezii, 40.000 numai în ultimele 12 luni).
Val din Italia
Și revista „The Economist” a scris despre valul de imigranți italieni către Londra. Până de curând, imigranții din Italia erau puțini și prosperi, afirmă Beppe Severgnini, jurnalist italian stabilit la Londra.
Majoritatea veneau deja cu serviciu, în băncile și firmele de consultanță londoneze, iar alții veneau să studieze la cele mai prestigioase universități britanice. Potrivit recensământului din 2011, imigranții francezi, italieni și spanioli locuiau în mare parte în cele mai bogate cartiere ale Londrei.
Însă noul val este diferit. Sud-europenii se mută în Marea Britanie în parte datorită oportunităților pe care le oferă această țară, dar mai ales ca urmare a celor care nu li se oferă acasă.
Majoritatea nou-veniților încep de obicei cu slujbe prost plătite, în special în industria restaurantelor, și locuiesc în cele mai ieftine cartiere londoneze.
Cu toate acestea, britanicii nu observă sau nu par să fie deranjați de acest aflux, scrie The Economist. Acest lucru s-ar putea datora faptului că nou-veniții nu concurează vizibil cu britanicii pentru serviciile publice. Spre deosebire de polonezi și lituanieni, italienii și spaniolii nu își trimit copiii încă la școlile britanice.
