in ,

Poveste de succes în diaspora, afaceri cu prăjituri și torturi: «Sunt făcute cu dragoste!»

O româncă și soțul ei olandez au pus pe picioare o mică afacere cu prăjituri în Olanda. Raluca Lawant Necșuleu, de 4 ani într-un orășel din nordul țării, a povestit pentru 24life.ro cum a ajuns să aibă succes cu prăjiturile produse sub marca „Tiffany`s Taarten”: «Sunt făcute cu dragoste!»

«În Olanda m-am mutat acum 4 ani, iar adaptarea  nu a fost tocmai cea mai ușoară, deși lucrasem si trăisem în SUA foarte mulți ani. Cel mai greu mi-a fost să învăț limba olandeză și să găsesc un job decent.», povestește Raluca.

Nu a găsit un job care să-i placă și la care să rămână. Cel mai mult îi plac mersul pe bicicletă , aerul curat, florile si lipsa birocrației.

«La aproximativ un an după ce m-am mutat aici mi-am dat seama că trebuie să mă reinventez, că nu mai vreau să am un job care să-mi ocupe tot timpul și eventual nici să nu-mi placă. Atunci mi-am pus întrebarea: ce aș face dacă banii nu ar fi o problemă? Care sunt talentele mele?… Și răspunsul a venit imediat: torturi.»

La început a făcut torturi pentru olandezi, apoi a trecut și la comunitatea românească. «Acum majoritatea clienților mei sunt români, iar amandinele sunt cele mai iubite prăjituri, urmate îndeaproape de savarine și lămâițe. Cheia succesului este să nu alergi după bani și să pui suflet în ceea ce faci. Eu cânt și dansez prin bucătărie, așa de mult îmi place ceea ce fac. Dragostea este de fapt ingredientul secret care dă gustul atât de bun deserturilor mele.»

Deocamdată, afacerea este încă la nivel de hobby: «Îmi organizez programul în așa fel încât să armonizez viața de familie. Partea cea mai frumoasă din ceea ce fac este atunci când oamenii îmi scriu sau mă sună să îmi spună cât de mult le-au plăcut torturile sau prăjiturile mele, atunci simt că ceea ce fac e bine și sunt pe drumul cel bun.

Aș vrea ca în curând să am un laborator echipat cu cea mai modernă aparatură, unde să-mi pot pune imaginația la treabă și să creez cele mai frumoase si gustoase deserturi .

Și îmi doresc să adopt un copil. Noi avem deja trei, dar ne dorim să și înfiem un copilaș și să-l ajutăm să pornească cu dreptul în viață. Avem amândoi multă dragoste de oferit.»

 

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 2 In medie: 4]

Il Messaggero, povestea lui Ionuț Gabriel Popa, reper pentru colegii români: Între șantier și terenul de fotbal

Povești de succes: A studiat la Milano și Cremona, acum interpretează la o vioară Stradivarius