Crin Antonescu, preşedintele PNL: “Plăteşti taxe în ţară, votezi!”

“Ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat.” Preşedintele PNL Crin Antonescu, în interviul acordat Gazetei Româneşti, anunţă în premieră o idee care va declanşa multe polemici. Cei din diasporă nu ar trebui să voteze, dacă nu contribuie cu ceva la Bugetul României. În interviu, Crin Antonescu atinge toate subiectele fierbinţi ale diasporei, de la votul prin corespondenţă până la fraudele electorale şi problema romilor. Iată un fragment din acest interviu.

Domnule preşedinte Crin Antonescu, mii de români continuă să plece, încurajaţi chiar de şeful statului. Până la urmă, ei trăiesc mai bine, iar în ţară sunt mai puţini şomeri. Este un fenomen pozitiv?



«Ca şef de stat, mi se pare o greşeală să încurajezi românii să plece. Misiunea unui şef de stat este să fie garantul funcţionării normale a instituţiilor, economiei şi societăţii, astfel încât cetăţenii tăi să rămână acasă. Însă eu nu judec niciun om care decide la un moment dat să muncească sau să trăiască în altă ţară.

E complicat de spus dacă migraţia este un fenomen pozitiv sau negativ. România pierde forţă de muncă, uneori de înaltă calificare, pentru că nu e în stare să o valorifice sau să-i asigure venituri pe măsură. Pe de altă parte există, fără îndoială, şi aspecte pozitive. Ele nu se comensurează în transferul de bani al românilor din afară spre ţară, transfer care a susţinut în bună măsură economia românească, ci şi într-un anumit transfer de mentalitate capitalistă modernă. În fond, suntem cetăţeni ai Europei şi avem dreptul la libera circulaţie, inclusiv a forţei de muncă.»

“Condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară”

Traian Băsescu a fost votat de majoritate în diasporă. Cum vă explicaţi, dincolo de suspiciunile de fraudă?

«Aici sunt două categorii de explicaţii. Prima aţi menţionat-o chiar dumneavoastră: o posibilă fraudă ce s-a exercitat de instituţii specializate în ceea ce priveşte administrarea voturilor din străinătate. Rămâne deja celebru cazul Ambasadei noastre din Paris, unde media dădea un vot la jumătate de minut, o poveste pe care n-o înghite niciun om normal la cap.

Discrepanţa mare dintre numărul voturilor exprimate în străinătate în 2009, în comparaţie cu alte cicluri electorale, trebuie să ne dea foarte serios de gândit. Mi-e greu să cred că în 2009 românii au devenit brusc mai entuziaşti în legătură cu procesul electoral din ţară, decât în 2008 sau 2004. Asta ca să mă exprim delicat. Pe de altă parte, în mod sigur a funcţionat destul de eficient şi tema anticomunistă, la care emigraţia sau cel puţin o parte a ei rămâne extrem de sensibilă. Faptul că PSD-ul şi Mircea Geoană erau asociaţi încă, în percepţia emigraţiei, cu comunismul a avut o anumită influenţă asupra voturilor din străinătate.»

PNL se opune proiectului votului prin corespondenţă. Contestaţi forma proiectului sau sistemul în sine? Care ar fi cea mai bună soluţie?

«E o discuţie destul de complicată. Dacă nu am avea precedentul lui 2009 şi dubii extrem de serioase privind corectitudinea cu care instituţiile statului dominate de PD ar gestiona un asemenea sistem, poate că nu ne-am opune de principiu votului prin corespondenţă. Atâta vreme însă cât statul PD-ist funcţionează aşa cum funcţionează, mi-e teamă că votul prin corespondenţă nu e decât unul dintre instrumentele prin care se pregăteşte fraudarea alegerilor viitoare în scopul perpetuării actualei puteri.

Sigur, o anumită discuţie pe tema votului celor din străinătate trebuie făcută, dar asta după ce România va redeveni o ţară normală. Pe de o parte, sunt de acord că trebuie să găsim forme prin care să simplificăm participarea emigraţiei la procesul electoral. Nu poţi să ceri unui român, oricât simţ civic ar avea, să se deplaseze 100, 200 km pentru a găsi cea mai apropiată ambasadă sau cel mai apropiat consulat, deci cea mai apropiată secţie de votare. Aici, votul prin corespondenţă sau chiar votul electronic pot fi formule, sub condiţia că ele vor fi administrate de instituţii cu adevărat imparţiale. Asta dacă vorbim despre metodă.

Dar trebuie să vorbim şi despre principiul reprezentării. Plec de la exemplul lui 2009, când alegerea lui Băsescu a fost decisă cu voturile celor din străinătate, dar consecinţele nu le suportă aceştia, ci românii din ţară. Ceea ce nu mi se pare corect. De aceea cred că trebuie să discutăm despre principiu. în timpul revoluţiei americane, cei din colonii spuneau “no taxation without representation”. Eu aş spune astăzi “no representation without taxation“. În fond, ca şi cetăţean, eşti “coacţionar” al statului. Nu poţi doar să decizi asupra administrării lui, dar să nu participi cu nimic.

Deci poate ne gândim la un sistem în care, pentru cei care nu trăiesc pe teritoriul României, condiţionăm dreptul la vot de plata a cel puţin unui impozit în ţară, că e teren, că e casă, că e alt tip de venit impozitat. Modele există. Poate ar trebui să fie şi un sistem de înregistrare electronică prealabilă a celor care intenţionează să-şi exercite dreptul la vot şi îndeplinesc această condiţie. Nu e opinia mea finală. îmi dau seama că e un subiect controversat şi că ideea ar putea naşte polemici. Dar cred că o dezbatere, atât asupra principiului, cât şi asupra metodei, merită făcută.»

Andi Rădiu

Citeşte şi

Crin Antonescu: Am introdus în mecanismele noastre de funcţionare Cluburile Liberale din diaspora