Potrivit lui Ratzinger “dreptul persoanei de a emigra este înscris printre drepturile fundamentale ale omului”. Creştinii trebuie să fie “generoşi, primitori, solidari”, şi să nu uite că şi “Iisus a fost un refugiat”. “Cei care îşi abandonează propriile meleaguri o fac pentru că speră într-un viitor mai bun, dar o fac şi pentru că au încredere că Dumnezeu călăuzeşte paşii omului, precum Avram. Şi astfel imigranţii sunt purtători de credinţă şi speranţă”, spunea Benedict al XVI-lea în urmă cu o lună, la încheierea slujbei Angelus în piazza San Pietro.
Cu câteva zile înainte, cu ocazia predicii din noaptea de Crăciun, a pus “marea problemă morală a modului cum stau lucrurile la noi în ceea ce priveşte exilanţii, refugiaţii, imigranţ ii”, în timp ce “plini de noi înşine, nu lăsăm spaţiu altora”.
Pe timpul scurtului său pontificat, Joseph Ratzinger a vorbit foarte des despre imigraţie, îndemnând catolicii să fie primitori şi să respecte drepturile şi demnitatea celor care îşi părăsesc ţările pentru a fugi de războaie, persecuţii şi sărăcie, sau chiar şi numai în speranţa unei vieţi mai bune. A făcut acest lucru prin intervenţii “spontane” sau, în mod mult mai programat, în mesajele sale anuale cu ocazia Zilei Mondiale a Migrantului şi Refugiatului.
În ultimul mesaj, publicat în octombrie anul trecut, a subliniat printre alte lucruri că “fiecare stat are dreptul de a reglementa fluxurile migratorii şi de a pune în practică politici dictate de necesităţile generale ale binelui comun, dar întotdeauna asigurând respectarea demnităţii fiecărei persoane umane. Dreptul persoanei de a emigra este înscris printre drepturile fundamentale ale omului, fiecare având posibilitatea de a se stabili unde crede mai oportun pentru o mai bună realizare a abilităţilor, aspiraţiilor şi proiectelor sale”.
Într-o zi, vorbind tinerilor de la Azione Cattolica, Papa le-a cerut “să fie generoşi, primitori, solidari, şi în special comunicatori ai frumuseţii credinţei”. “Mulţi bărbaţi, femei şi tineri – a amintit – intră în contact cu lumea noastră, pe care o cunosc în mod superficial, orbiţi de imagini iluzorii, şi au nevoie să nu-şi piardă speranţa, să nu le fie încălcată demnitatea. Au nevoie de pâine, de muncă, de libertate, de justiţie, de pace, să le fie recunoscute drepturile inderogabile de fii ai lui Dumnezeu”.
Referitor la imigraţie, Ratzinger a avut mereu în vedere impactul distructiv pe care îl poate avea asupra familiilor şi a cerut norme care să le garanteze unitatea. “Trebuie să sperăm – a spus în urmă cu câţiva ani a- că nevoile celor care emigrează sunt luate în considerare de legislaţii care să faciliteze reîntregirea familială şi care să concilieze necesităţile legitime de siguranţă şi cele ale inviolabilului respect al persoanei”.
Benedict al XVI-lea i-a invitat pe toţi să vadă în migranţi chipul lui Cristos. “Iisus – a spus pe timpul unui voiaj apostolic în Africa – a vrut să ia chipul celor cărora le este foame şi sete, a străinilor, a celor dezbrăcaţi, bolnavi sau prizonieri, în concluzie a tuturor acelor persoane care suferă şi sunt puse deoparte; comportamentul pe care îl avem noi în privinţa lor va fi aşadar considerat precum comportamentul pe care îl avem faţă de însuşi Isus”. Papa a spus de mai multe ori că “şi părinţii lui Iisus au trebuit să fugă de pe propriile meleaguri pentru a se refugia în Egipt, pentru a salva viaţa copilului lor: Mesia, Fiul lui Dumnezeu, a fost un refugiat”.
Elvio Pasca
