Cosimo şi Ioana, un cuplu mixt din Manfredonia (Puglia), sunt daţi ca exemplu de integrare de publicaţia „Lo Stato Quotidiano”. Dincolo de poveste, aflăm cum percepe un italian România. Ioana Bogdan, româncă de 30 de ani, şi partenerul său Cosimo Rinaldi, de 35 de ani, au împreună trei copii.
Ioana soseşte pentru prima dată în Italia în vara lui 2006, la 20 de ani, pentru a-şi vizita tatăl, aflat la San Giovanni Rotondo încă din 2000: „În România nu era de lucru şi salariul mediu echivala cu circa 200 de euro lunar, astfel tatăl meu şi la scurt timp şi mama mea, au decis să se mute în Italia, lăsându-mă pe mine şi pe cele două surori ale mele acasă la Baia Mare „.
„Până acum câţiva ani – continuă Ioana – toţi românii credeau că să vii în Italia înseamnă să găseşti un loc de muncă sigur şi să câştigi repede banii necesari pentru a te putea întoarce acasă şi a trăi o viaţă mai bună”.
Ioana s-a întors în fuecare an în Italia, până când în 2008 a găsit un loc de muncă stabil ca barman la Manfredonia.
Ioana nu s-ar fi gândit niciodată să rămână în Italia, se simţea singură, fără surori şi amici. Din fericire nu a suferit niciodată episoade de rasism explicit şi nu a fost niciodată acuzată că fură locurile de muncă italienilor: „Însă acum înţeleg că Italia nu mai este ţara perfectă pe care mi-o imaginam în România în primii ani 2000, şi aici a devenit foarte dificil să găseşti un loc de muncă şi îmi pare rău când aud că multe persoane preferă să angajeze români şi străini în locul italienilor, pentru că străinii costă mai puţin!”.
Viaţa Ioanei s-a schimbat când în 2010 în barul în care lucrează l-a cunoscut pe Cosimo, şi el barman: „Ne vedeam de mult timp dar a trecut ceva vreme înainte să începem să ne vorbim şi să ne întâlnim”. Acum Cosimo şi Ioana sunt părinţii a trei frumoşi copii, gemenele Maria şi Melissa de 2 ani şi Pietro născut în octombrie anul trecut.
„În aceste vremuri este foarte greu să creşti trei copii atât de mici numai cu un salariu”. Ioana a lăsat munca pentru a se dedica în totalitate rolului de mamă chiar dacă i-ar plăcea să se întoarcă la muncă în anii viitori.
Ce gândeşte Cosimo despre România, unde merge cu soţia cel puţin o dată pe an: „Ca italian îmi imaginam o ţară diferită, în care predomina sărăcia şi violenţa, în schimb e o ţară liniştită, unde oamenii lasă deschise uşile caselor şi maşinilor fără să le fie frică de furturi! Ceea ce m-a lăsat perplex este că mulţi români– continuă – cred că Italia şi legea sa „distruge” imigranţii români, permiţându-le să comită infracţiuni.
Legea română, începând de la simplele posturi de blocare, până la cele mai aspre pedepse cu detenţia, este mult mai severă decât cea italiană, românii ştiu acest lucru, şi unii dintre ei în Italia se simt liberi să comită rele, stimulaţi şi de faptul că sunt într-o ţară străină unde sunt mai dificil de recunoscut”.
