in

Adam și Gabriela dorm într-o gară din Italia, nevoiți să cerșească: ”Ne vrem fiii aici, în Italia”

În fiecare noapte una dintre băncile din gara San Paolo din Biella este ocupată de un cuplu care, în jurul orei 22, întinde păturile şi aşteaptă zorii. Adam şi Gabriela sunt soţ şi soţie români, de 30 şi respectiv 36 de ani. La Bucureşti au lăsat patru copii: cel mai mic are 9 ani, cel mai mare 15. La Stampa povestește despre cele două persoane cărora destinul nu le-a surâs niciodată.

«Trăim în Italia de doi ani şi jumătate şi am sosit la Biella de aproape 3 săptămâni – povesteşte Adam. Ni s-a spus că în acest oraş persoanele sunt amabile şi că vom găsi un loc de muncă. Noi ne adaptăm să lucrăm orice: soţia mea poate face curat în locuinţe, eu pot găti, îngriji grădinile. Singurul lucru pe care îl vrem este să reuşim să câştigăm nişte bani pentru ca fiii noştri să poată veni la noi în Italia. Ne lipsesc foarte mult».

Însă acum Adam şi Gabriela umblă prin oraş cu o geantă mare din nailon. În interior sunt două pături, câteva tricouri de schimb donate de o biserică şi o sticlă de apă. În fiecare noapte cuplul este în căutarea unei bănci pe care să se poată odihni: «Începe să fie frig – adaugă femeia – sperăm că ne vor dărui ceva haine pentru a ne acoperi. Însă adevărata problemă e că dormitul pe stradă este foarte înfricoşător».

«Imediat ce am ajuns ne petreceam noaptea în faţa zonelor verzi de la Esselunga, însă apoi am fugit – mai spune Adam. Sunt prea întunecoase şi sunt multe persoane care ne-au speriat: africanii şi albanezii nu vor să stăm acolo şi apoi sunt şi mulţi drogaţi. Trăim din cerşit şi de două ori ne-au luat banii pe care ni i-au dat biellezii pe timpul zilei. În gară ne simţim puţin mai în siguranţă». Cu toate acestea, în oraş există un adăpost care nu a refuzat niciodată să ajute pe cineva: «Noi suntem căsătoriţi şi vrem să rămânem împreună, dar Caritas voia să-mi trimită soţia în cealaltă parte a oraşului. Ei îi este teamă – spune bărbatul. A trebuit să ne despărţim de copiii noştri. Eu şi Gabriela trebuie să rămânem împreună».

Din partea Caritas se pare că există tot sprijinul posibil pentru ca cei doi soţi să nu se despartă: «Este adevărat – spune referentul structurii, Daniele Albanese: adăpostul pentru bărbaţi este departe de cel pentru femei, însă în cazuri particulare precum acesta încercăm întotdeauna să protejăm familia. Probabil nu am înţeles: acum ne vom mobiliza pentru a găsi aceste persoane şi a le sprijini în cel mai bun mod».


Citiți și:

Pavia, chiriași români rău-platnici, au lăsat 3000 de euro datorii și au plecat cu mobila și cu cireșul din grădină

Povestea tristă a unei românce din Italia: Lioara, 28 de ani, ucisă pe un câmp din Boscomatico

Bologna, româncă de 31 de ani, ademeneşte un bătrân de 76 de ani pentru sex şi îl jefuieşte

 

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

Pește pane

Fiumicino, româncă atacată de vecinul italian cu sticle incendiare, rănită fetița de 3 ani a femeii