Andi Rădiu
Nimeni nu s-ar fi gândit că problema plăcuțelor de înmatriculare va avea atât de mare interes în comunitatea românească din Italia. Au trecut valuri de probleme peste românii din Peninsulă: sclavie, lipsa reprezentativității, dezinformare, absența din politica locală, greutatea integrării, discriminare, asociaționism, etc. Niciuna dintre aceste probleme nu a aprins spiritele mai tare decât vânătoarea mașinilor înmatriculate în România. Nu am văzut doar spirite încinse și agitație, dar au ieșit la lumină și alte aspecte mai puțin văzute până atunci…
Avocații români din Italia ar fi trebuit să apară imediat și să aducă lumină în această problemă. Ce am găsit însă prin mediile virtuale au fost mai degrabă persoane care încercau să găsească posibilități de a înșela legea italiană, nu de a-i lămuri pe cei interesați. Să o spunem cinstit, românii cu mașini înmatriculate în România aveau nevoie de un singur sfat: nu circulați deocamdată cu mașinile până nu se clarifică situația. Au apărut tot felul de pseudofirme, pseudoavocați sau firme de așa-zise consultanțe care se ofereau să facă contracte care chipurile rezolvau problema… pe bani grei însă, pe comisioane piperate.
Au apărut și câțiva politicieni care au dat tot felul de comunicate și și-au arătat o așa-zisă solidaritate, taxată imediat de românii din Italia. Puțini sunt cei care se mai lasă prostiți de cuvinte viclene care apar doar în scop electoral. ”De vorbe aruncate în vânt ne-am săturat”, îi scria un român deputatului PMP Eugen Tomac, președinte de partid, care aflat la Roma la o șezătoare s-a gândit să facă un live și să-și arate îngrijorarea. Fără soluții însă, ceea ce înseamnă că totul a fost ceva de fațadă, ca o bocitoare la capul unui mort.
Europarlamentari, senatori sau deputați, au speculat momentul și au trimis comunicate. Dar, repet, fără soluții.
Soluția pe care o văd eu? O comisie, formată din membri ai guvernului, ministerului românilor de pretutindeni, parlamentari de diaspora, diplomați, care ar fi cerut oficial o întâlnire comună cu reprezentanți ai instituțiilor italiene, care să fi cerut o perioadă de tranziție pentru aplicarea legii, astfel încât să li se permită celor care au numere românești să plece în România fără teama unei amenzi. Comisie care, la finalul întâlnirii cu guvernul italian, ar fi explicat cât se poate de clar cum stă treaba. Niciunul nu s-a grăbit să formeze o asemenea comisie sau să propună întâlniri oficiale. Parlamentarii de diaspora iar s-au ascuns cu capul în nisip, ministra diasporei a plecat in vizită la Dubai, acolo unde e o comunitate ”enormă” de câteva sute de persoane și acelea sosite prin firme multinaționale, iar restul politicienilor au rămas să jongleze cu o moțiune de cenzură sortită eșecului chiar de la depunerea ei la Parlament.
Singurii care și-au făcut datoria au fost cei de la Ambasada de la Roma, care au emis comunicate, au dat lămuriri legate de lege și au organizat chiar o întâlnire cu membrii ai instituțiilor italiene care au venit să răspundă întrebărilor. Ambasadorul Bologan avusese chiar ideea de a se întâlni urgent cu membri din executivul italian care să lămurească situația.
Nu s-a mai organizat nicio întâlnire a ambasadorului pentru că, bănuim noi, degringolada este chiar în instituțiile italiene când e vorba de această lege. Un român a avut inspirația să dea telefon la carabinieri, poliție și ministerul transporturilor și a înregistrat convorbirile, putând cu toții să constatăm că nici măcar cei care ar trebui să aplice legea nu știau cum stă treaba.
Concluzia e cât se poate de clară: haos, acesta e cuvântul care domină în aceste zile, incertitudinea fiind plătită de nimeni alții decât de românii din Italia. Ei sunt singurii care plătesc amenzi și li se confiscă mașinile… și totul se întâmplă înainte de concediile de sărbători, când zeci de mii de familii ar fi plecat în țară.
