in

În cetatea ideală

Victor Druță

Mi-am imaginat că sunt atotputernic și m-am gândit cum aș crea o cetate ideală. Un oraș în care să domine Frumusețea și Virtutea, un oraș al Muncii și Creației, al Artei și Plăcerilor. Eu, Atotputernicul, aș fi ideatorul unui paradis terestru în care copiii mei, muritorii de rând, ar trăi după niște legi dictate de mine, lăsându-le totuși iluzia că le-au inventat ei.

Dar cum ar trebui să arate această Cetate Ideală, ce ar trebui să impun pentru ca ochii și inima mea să se bucure atunci când mă voi plimba, anonim și nerecunoscut de nimeni, pe străzile orașului meu? În primul rând, aș crea în laboratoarele mele secrete niște oameni perfecți din punct de vedere genetic – nalți, frumoși, sănătoși.

Nu va trebui doar să dau seamă nimănui pentru experimentele mele eugenetice. Dar, în infinita mea înțelepciune, cred că aș pricepe că frumusețea și sănătatea sunt percepute doar prin comparație, de aceea aș lăsa special ca printre venerele și adonișii de pe străzi să se amestece și femei mai urâțele, și bărbați mai piperniciți. În sufletul acestora din urmă aș sădi ambiții nemăsurate de mărire și bogăție.

I-aș programa pe toți spre pasiuni tari și exhibiții, le-aș face pe femei să umble în haine provocatoare, pe artistele de pe scene să-și dezgolească din greșeală un sân, iar pe bărbați să se laude prin forța, nebunia și inteligența lor. Pentru ca să cultiv însă un gust corect pentru frumusețe și libertate, le-aș pune pe unele femei să umble îmbrobodite cu văluri întunecate și îmbrăcate în saci negri.

Aș da tinerilor o doză majoră de nebunie, să se bată între ei pentru partenerele de dragoste, să se sărute provocator prin mijloacele de transport public…

continuă pe Blogazeta