in

Scrisori către părinții plecați la muncă în străinătate: «Îmi trimiteţi bani şi poze lunar, am de toate şi totuşi nu am nimic.»

Psihologi șocați de scrisorile unor copii către părinții lor plecați la muncă în străinătate. În cadrul proiectului „Mesaj către părintele meu“, organizat de autoritățile din Olt, sute de copii au fost îndemnaţi să se adreseze părinţilor plecaţi la muncă în străinătate prin scrisori sau desene.

În martie 2019, psihologii şcolari au analizat peste 600 de mesaje de la elevi cu vârste între 8 şi 18 ani, din judeţele Olt, Vrancea şi Hunedoara. „Am citit toate aceste lucrări cu lacrimile şiroind, şi nu vă mint. Am oftat tot timpul. Dar întrebarea este: «Ce facem mai departe?». Toate lucrările au o trăsătură comună, şi anume rugămintea adresată părinţilor de a reveni acasă. Toate se încheie aşa, toţi copiii îşi doresc să aibă părinţii lângă ei. Sunt foarte emoţionante “, a declarat, pentru Adevărul, psihologul şcolar Lucia Drăghiceanu, de la CJRAE Olt. Psihologii au fost șocați şocaţi de câtă suferinţă ascund în ei copiii cărora în aparenţă nu le lipseşte nimic.

„Copiii aceștia spun că urăsc avioanele, pentru că ele le duc părinţii departe. (…)“, a povestit Aurora Szocs, alt psiholog implicat în proiect.

Una dintre elevele de gimnaziu, în scrisoarea către „draga mea mamă şi dragul meu tată“, a scris că „fiecare secundă este ca o piatră ce mă apasă pe suflet când nu sunteţi cu mine. Am sufletul plin de tristeţe că m-aţi lăsat singură când am mai mare nevoie de voi în anii adolescenţei mele. Îmi trimiteţi bani şi poze lunar, am de toate şi totuşi nu am nimic. Banii nu pot umple golul din sufletul meu. (…) Ştiu că munciţi din greu pentru a-mi oferi totul, dar voi nu ştiţi cât de mult vă duc dorul“.

„Îmi vreau familia înapoi“, îşi intitulează mesajul o altă copilă care păşeşte spre adolescenţă şi care-i roagă pe toţi părinţii să se gândească de două ori înainte să plece. „De multe ori părinţii cred că nu conştientizăm foarte multe lucruri, dar noi simţim mult mai mult decât ceea ce lăsăm să se vadă. Când persoanele dragi sunt lângă noi e simplu, dar când sunt departe ne schimbăm părerea, ne doare, şi nu orice, ne doare sufletul şi ne sufocă dorul de ei“, scrie fata.

„Scrisoare ascunsă de părinţii mei“, este un alt mesaj aşternut pe coală de un copil care mărturiseşte că a trăit doar un an alături de părinţii plecaţi la muncă, an de care n-are cum să-şi amintească, fiind primul an de viaţă, de atunci fiind adus la bunici, în România. „Realizez că părinţii mei sunt foarte ocupaţi ca eu să nu duc lipsă de nimic“, spune copilul.

„Când a venit de Crăciun acasă i-am spus că într-o zi nu am putut merge la şcoală, pentru că am plâns mult şi mi-a fost rău“, scrie un alt băieţel.

Scrisorile adolescenţilor sunt revendicative, scrisorile celor mici sunt pline de vinovăţie, spun psihologii. Experţii sunt de părere că elevii cu vârste mai fragede simt că sunt cauza pentru care părinţii sunt plecaţi şi că se simt neputincioşi.

100.000 de copii cu părinți plecați în străinătate, care sunt efectele pe termen lung

Iohannis: «Numărul mare de copii cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate, de-a dreptul alarmant»