Suntem o naţie de clovni, asta e concluzia la care am ajuns după ani de studiu. Râdem şi ne batem joc de tot şi de toate, nimic nu e serios pentru noi. Fără nicio exagerare. Oriunde te-ai duce între graniţele României ai să vezi totul făcut în glumă, în bătaie de joc, în derâdere. Ca nişte bancuri fără sfârşit transpuse în realitate de un măscărici care vrea să facă lumea să râdă de năzbâtiile lui. Pune mâna un român pe un ciocan şi-o sapă şi va ieşi de pe urma lui un circ: Circus Valahus.
Vara asta am avut ocazia să mă plimb din nou prin ţară şi mi-am reînnoit părerile despre poporul din care fac şi eu parte. Spun asta pentru că nu mă dezic de tot spectacolul tragic-comic pe care îl pomenesc, şi eu sunt parte integrantă din reprezentaţia asta naţională, nici eu nu pot fi un tip serios, care face lucruri bune şi durabile şi cu simţ de răspundere. Fac aproape totul la panaramă şi asta fără să îmi dau seama pentru că mi-am însuşit spiritul românesc vrând-nevrând. Nu cred că poate exista cineva născut şi crescut în ţara asta care să fie altfel. Chiar şi cei mai vehemenţi critici care se dezic total de „mârlăniile”, „primitivismele” devenite deja tradiţionale, nu sunt altfel. După ce vor ieşi din postura de fiinţă superioară românismului, la primul colţ de stradă vor arunca hârtia de la pachetul de ţigări pe jos mai mult ca sigur, fără măcar să îşi dea seama, din reflex. |ştia suntem noi, suntem un soi de balcanici, dar combinat cu spiritul de la periferiile Mumbaiului.
De aceea mă enervează cei veniţi din aşa-zisa „Diasporă” care, între noi fie spus, nici măcar nu prea se încadrează în termenul pomenit ce se referă la inşi exilaţi din alte motive decât cele pur egoiste, de realizare profesională sau financiară. Din Diaspora adevărată fac parte exilaţii politici, autoexilaţii din motive ce ţin de factorul socio-cultural, nu cei care vor să facă un ban mai mult decât în ţară. Aceştia sunt doar români obişnuiţi plecaţi de bună voie să muncească în străinătate, aşa cum sunt moldoveni plecaţi să muncească în Bucureşti sau Constanţa. Ei nu sunt exilaţi, sunt doar duşi temporar din motive financiare şi care se retrag în fiecare concediu în ţară, poate chiar mai des, după cum doresc.
Aceşti români care muncesc în străinătate vin în ţară să protesteze împotriva guvernului care nu a fost ales de ei şi care, chipurile, nu îi reprezintă. Cu alte cuvinte, aceşti cetăţeni loiali ţării lor, trag o fugă din când în când în ţară ca să înjure conducătorii că nu-şi fac treaba, după care se întorc repede în ţările de unde veniseră ca să continuie ceea ce au întrerupt, adică munca în folosul altora. Ei nu îşi dau seama că tocmai acest gest este unul pur românesc, din acela pe care ei îl înjură. Pentru că, fratele meu, dacă vrei să se schimbe ceva în ţară, trebuia să rămâi aici, să protestezi zi de zi, să te baţi la sabie cu „mârlanii”, primitivii”, „ţopârlănii”, penalii care te-au supărat pentru că niciodată n-o va face altcineva pentru tine, iar aceia nu vor dispărea dacă tu pleci, ba din contra, se vor înmulţi pentru că vor scăpa de critici ca tine.
articolul continuă pe ziaruldeiasi.ro
Înscrie-te pe pagina noastră de Facebook: GAZETA ROMÂNEASCĂ
