in

„M-am descurcat fără pile și fără mulți bani”, povestea de succes a unui italian mutat la Botoşani

A venit în România în 2009. Să îşi vadă tatăl, care la vremea respectivă locuia cu soţia româncă la Botoşani. I-a plăcut atât de mult în ţara noastră încât a decis să se mute. Şi-a deschis o afacere, un restaurant foarte popular în Botoşani, Facefood, şi a devenit foarte cunoscut şi apreciat printre tinerii botoşăneni. Este povestea lui Francesco Magaldi, un italian de 31 de ani, carea avea doar 19 ani atunci când a hotărât ca România să îi devină cămin, chiar dacă, între timp, tatăl său s-a întors în Italia.

Francesco Magaldi a acordat un interviu pentru Life.ro, în care a explicat conexiunea pe care a avut-o cu ţara noastră.


”Eu nu am venit în România să rămân, ci eram în vacanță, în vizită la tata, care se mutase aici prin 2007, iar firma lui, care activa în domeniul energiei eoliene, avea proiecte undeva între Oradea și Botoșani. Nu-l mai văzusem de multă vreme, după ce s-a despărțit de mama și am decis să-l vizitez în această țară despre care nu știam mai nimic. Dar când am ajuns aici am simțit o conexiune atât de puternică și cu oamenii, dar și cu locurile încât dacă mă întrebi ți-aș spune că eu de aici mă trag. Iar a mă stabili aici, în România, a devenit o opțiune atunci, când am cunoscut aceste locuri”.

Italian condamnat la 11 ani de închisoare în România. A violat ani la rând o fetiţă de 7 ani, totul cu acordul şi în prezenţa mamei copilei

Italianul a mărturisit că, venit prima oară la Botoșani, nu i-a plăcut mai nimic întrucât orașul nu era suficient de iluminat, iar străzile nu erau toate asfaltate, însă căldura oamenilor l-a făcut să pună accentul pe lucrurile mai importante: pe om, pe valori, pe ajutor și susținere.


În 2009, a revenit în România după ce a terminat liceul pentru a-și sprijini tatăl în afaceri.


”Îmi era foarte frică. Nu știam să vorbesc bine limba română, nu aveam prieteni, nu aveam pe nimeni aici. Întâmplarea a făcut să mă întâlnesc cu un taximetrist care mi-a povestit despre un italian din oraș, din Botoșani, care avea un restaurant. Iar italianul, care nu știa bine limba română, căuta pe cineva care să-l ajute. Eu, cum nu aveam altceva a face, de întors acasă nu voiam, așa că m-am angajat manager la restaurantul conaționalului meu. Câștigam 600 de lei pe lună. Jaf la drumul mare! (râde) Doar că locuiam la el, mâncam la restaurant și banii îmi rămâneau mie. Dar tot puțini bani erau. La ceva timp am și plecat de-acolo, nu tocmai în relații bune”.

Cum a ajuns saă conducă Facefood? Tânărul italian a povestit că a observat restaurantul deoarece trecea zilnic pe acolo când revenea de la serviciu.

”Într-o seară am intrat și am simțit o conexiune specială, ca atunci când am venit în România. Am trecut mai des, am cunoscut proprietarele; actuala mea asociată, Ruxandra, a devenit și iubita mea pentru o vreme și a avut un rol foarte important în viața mea și în dezvoltarea localului. Iar după o vreme am devenit partener în afacere al Ruxandrei, când Medeea, partenera ei de atunci, s-a retras (…) Deci venisem la momentul potrivit. Dar nu aveam niciun ban, nici măcar unde să dorm”.

Așa că s-a întors pentru două luni în Italia, însă nu a a reușit să se reacomodeze și mama sa văzându-l mereu abătut i-a împrumutat 8.000 de euro pentru a investi la Facefood. Astfel a începu o povestea care  se scrie şi astăzi.

„A început o nebunie cu program de 16 ore pe zi, dar pentru mine era obișnuință deja. Așa am învățat cum să fiu ospătar, bucătar, om de curățenie. Le-am făcut pe toate, evident. Am învățat să fiu mai bun, să învăț limba română, am început să învăț legislația, să negociez cu furnizorii. Ușor, ușor, lucrurile au început să meargă mai bine; mi-am luat un angajat, iar acum am ajuns la 17. Restaurantul a mers cu fiecare an mai bine”, povesteşte încrezător italianul.

”Cred că am o mare deschidere față de oameni, nu pun etichete, nu judec, nu mă interesează cine ce este, ci ce are de oferit ca om. Cred că tinerii care vin în restaurant văd în mine un om care a fost sincer (în Botoșani mai toată lumea îmi cunoaște povestea), care a început de la zero, care a dormit în biroul din restaurant vreme de doi ani, care s-a descurcat exact ca orice tânăr din oraș, fără pile, fără prea mulți bani”, crede FRancesco că a fost cheia succesului pentru el.

Interviul integral AICI

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 80 In medie: 4.3]

Gualtieri ales primar la Roma

Stânga a câștigat primăria Romei, fostul ministru al economiei Roberto Gualtieri, ales primar

Badante fără Green Pass, amendate cu 1.500 de euro și concediate