Stimate domnule avocat Dallara, cu siguranță ați citit despre cazul patronului italian de local care a ucis un român ce a încercat să fure din restaurantul său. Apreciez întotdeauna articolele dvs. din Gazeta Românească și astfel aș dori să vă cer părerea profesională privind legitima apărare în propria casă dintr-un punct de vedere exclusiv juridic, deoarece privind acest caz am citit prea multe comentarii bazate pe poziții politice opuse, privind diferența de naționalitate între agresat și agresor, privind emotivitatea momentului…
Nu sunt un expert în Drept și din acest motiv aș dori să înțeleg de la un jurist ce este just și ce nu e potrivit legii. Pe scurt, în aceste cazuri unde se află cu exactitate granița dintre dreptul de apărare a propriei proprietăți și reacțiile gen Vestul Sălbatic? Vă mulțumesc anticipat pentru răspuns. Vasile.
Citește despre caz:
Spargere într-un bar de lângă Lodi, român ucis de proprietar: «Lupta cu hoțul a fost dură»
Stimate domnule Vasile, legitima apărare este o așa-numită cauză de justificare, adică o situație în prezența căreia un fapt care în mod normal ar fi infracțiune nu este fiindcă legea permite acel fapt în anumite condiții (exemplu: Tizio lovește cu pumnul brațul lui Caio în timp ce acesta încearcă să-i smulgă geanta. În mod normal lovirea cu pumnul ar constitui cel puțin infracțiunea de lovire, însă nu în acest caz, pentru că Tizio s-a apărat în mod legitim de tentativa de furt comisă de Caio).
Legitima apărare este reglementată în aspectele sale esențiale de un singur articol al codului penal, art. 52, pe care îl voi reproduce textual la finalul acestei scrieri. Potrivit acestei norme, legitima apărare gravitează în jurul agresiunii injuste și a reacției juste. În timp ce agresiunea injustă trebuie să fie constituită din pericolul actual al unui atac sau agresiuni care, dacă nu este neutralizată cu rapiditate, ar avea drept consecință lezarea dreptului, reacția justă trebuie să derive din necesitatea de apărare, din inevitabilitatea pericolului și din proporția dintre apărare și atac.
Așadar, care sunt în mod concret elementele necesare pentru ca apărarea de o agresiune să fie considerată legitimă? Să le vedem sintetic, începând de la agresiune:
1) agresiunea trebuie să fie injustă, adică exercitată ilegal (exemplu: dacă Tizio, dat în urmărire pentru că trebuie să ispășească zece ani de închisoare, este recunoscut pe stradă de poliție și e urmărit, nu poate invoca legitima apărare pentru că s-a opus lovind agenții care pentru a-l aresta l-au ajuns din urmă, l-au îmbrâncit și blocat cu forța);
2) agresiunea trebuie să fie referitoare la un drept, al agresatului sau al altora, personal sau patrimonial (exemplu: există legitimă apărare chiar și numai pentru apărarea bunurilor personale, chiar dacă aparțin altora, precum cazul în care Tizio îl împinge cu violență afară din grădina sa pe vecinul beat care sparge cu o bâtă ghivecele din proprietatea soției lui Tizio);
3) agresiunea trebuie să reprezinte un pericol actual, nu trecut (exemplu: nu este legitimă apărare comportamentul lui Tizio care îl lovește în mod repetat pe Caio – care încercase să-l agreseze cu o bâtă – după ce acesta din urmă a fost dezarmat și este ținut de doi amici ai lui Tizio), și nici măcar viitor (exemplu: nu este legitimă apărare dacă Tizio îl lovește cu mașina pe Caio pentru că acesta din urmă l-a amenințat cu moartea). Însă pericolul poate fi iminent, adică, dacă nu este combătut, s-ar transforma cu siguranță și imediat într-o vătămare (exemplu: Caio, psihopat, se duce acasă la Tizia pentru a o viola, când ea opune rezistență bărbatul se duce într-o altă încăpere pentru a lua o funie cu care să o lege și să-și continue violul; în acel moment Tizia îl lovește cu violență în cap cu un bibelou: este legitimă apărare), sau persistent, adică vătămarea este în curs dar printr-o reacție ar putea fi evitate efecte suplimentare (exemplu: e legitimă apărare dacă Tizio, sechestrat de Caio, pentru a fugi îl bate și leagă pe sechestrator suprinzându-l în timp ce doarme).
Pe scurt despre reacția legitimă:
1) trebuie să fie necesară apărarea (exemplu: nu este legitimă apărare dacă Tizio este amenințat și îmbrâncit de Caio la marginea propriei grădini împrejmuite cu un zid înalt și în loc să-l dea pur și simplu afară pe Caio închizându-i poarta în față, îl lovește de mai multe ori cu o șurubelniță pe care o are în mână);
2) agresatul nu se poate apăra în manieră mai puțin gravă pentru agresor (exemplu: e legitimă apărare dacă Caio, bărbat de o sută de kilograme, o blochează la pământ pe Tizia, de cincizeci de kilograme, și e pe cale să o violeze, motiv pentru care tânăra ia o piatră și îl lovește în cap pe Caio);
3) trebuie să existe proporționalitate între apărare și atac (exemplu: nu este legitimă apărare dacă Tizia, agresată la restaurant de Caia cu palme și îmbrânceli, ia un cuțit de pe masă și îl înfige în gâtul bărbatului).
Revenind la așa-numita apărare domiciliară sau ”în propria casă” (introdusă în codul penal în 2006), aspectul care o diferențiază de cea obișnuită ține tocmai – și numai – de cerința de proporționalitate între atac și apărare. În acest caz codul indică când există proporționalitate, mai exact când sunt prezente următoarele condiții:
1) faptul trebuie să aibă loc în interiorul locuinței, în alt loc privat de domiciliu sau în dependințe ale acestora, precum garajul, holul clădirii, palier sau locuri similare, sau în interiorul locurilor unde este exercitată o activitate comercială, profesională sau de afaceri (exemplu: nu este legitimă apărare dacă Tizio îl urmărește pe stradă și îl împușcă pe Caio care fuge dezarmat după ce încercase cu puțin timp să intre în casa sa pentru a fura);
2) agresatul trebuie să fie prezent în mod legitim în locul în care se desfășoară faptul (exemplu: nu este legitimă apărare dacă Tizio, intrat pe timpul nopții pentru a fura dintr-un magazin de bijuterii, îl găsește acolo deja prezent pe Caio, un alt hoț, care imediat îl agresează pe Tizio, care se apără cu un pistol deținut în mod legal împușcându-l pe Caio);
3) trebuie să fie violare de domiciliu, așadar, agresorul trebuie să fie prezent în mod abuziv în unul dintre acele locuri (exemplu: nu este legitimă apărare dacă Tizio, proprietar al unei vile, își surprinde majordomul furând din aceasta, încercând chiar să-l agreseze pentru a fugi cu prada, și îl împușcă);
4) agresatul poate utiliza o armă deținută în mod legal sau un alt mijloc adecvat (exemplu: nu este legitimă apărare dacă Tizio trage cu un pistol deținut ilegal în hoțul Caio care este pe cale să-l agreseze pentru a putea fugi cu o geantă plină cu bani după un furt din locuința sa);
5) scopul trebuie să fie acela de a apăra:
a) propria integritate sau cea a altora (exemplu: este legitimă apărare dacă Tizio, revenind acasă, îl găsește pe Caio care îi bate la sânge pe fiul pentru a-l face să-i dezvăluie codul seifului și astfel îl lovește pe Caio cu o bâtă de baseball);
b) sau bunurile proprii sau ale altora, în acest ultim caz însă din partea agresorului nu trebuie să existe renunțare și trebuie să existe pericol de agresiune (exemplu: este legitimă apărare dacă Tizia întorcându-se acasă îl împușcă pe hoțul Caio care încearcă să-i forțeze seiful cu o rangă și imediat ce o vede o amenință și se îndreaptă către ea având în mână unealta din fier).
Trebuie reamintit faptul că în legitima apărare poate exista exces din culpă (articolul 55 din codul penal): cel care excede din culpă în punerea în act a unei apărări răspunde de infracțiunea din culpă, dacă este prevăzută de lege, și nu de infracțiunea voluntară, care ar fi pedepsită mai grav (exemplu: dacă Tizio îl ucide cu o lovitură de karate, dată din greșeală în gât în loc de piept, pe tânărul Caio care încerca să-i fure portofelul, va răspunde de omor din culpă).
ARTICOLUL NR. 52 DIN CODUL PENAL
Legitima apărare
Nu se pedepsește cel care a comis faptul, fiind constrâns la acesta de necesitatea de a apăra un drept propriu sau al altcuiva în fața pericolului actual al unui atac injust, cu condiția ca apărarea să fie proporțională atacului.
În cazurile prevăzute de articolul 614, alineatele 1 și 2 [adică în cazurile de violare de domiciliu – n.r. ], există raportul de proporție prevăzut de primul alineat al prezentului articol dacă cineva prezent în mod legitim într-unul dintre locurile indicate folosește o armă deținută legal sau alt mijloc adecvat pentru a apăra:
- a) integritatea proprie sau a altcuiva;
- b) bunurile proprii sau ale altcuiva, când nu există renunțare și există pericol de agresiune.
Dispoziția prevăzută de al doilea alineat se aplică și în cazul în care faptul s-a produs în interiorul oricărui alt loc în care se exercită o activitate comercială, profesională sau de afaceri.
Gabriele Dallara este avocat pledant în fața Curții de Casație cu cabinet în La Spezia și de mulți ani asistă cetățeni și asociații românești din întreaga Italie. A fost profesor cu contract de Drept Sanitar și Dreptul Muncii la Universitatea din Genova și de Drept Procesual Penal la Școala de Specializare pentru Profesiuni Juridice a Universității din Pisa. Pentru a primi răspuns la o chestiune juridică, puteți trimite întrebările Dvs. redacției ziarului Gazeta Românească.
