in

Constantin C. Manoliu, Partidul Diaspora Română: «Românii din străinătate trebuie să fie înainte de toate un factor de unitate şi nu de dezbinare»

Trăim fără îndoială într-o lume a manipulărilor de tot felul. Cu cât ne înmulţim mai mult pe această planetă, cu atât factorul de manipulare devine mai important. Organisme specializate au început să se constituie pentru a ne manipula în modul cel mai ştiinţific posibil. Fiecare mişcare a noastră este studiată cu o precizie matematică, pentru a ne determina s-o luăm într-o parte sau alta, crezând că o facem după propria noastră gândire. Marea manifestaţie din 10 august a fost şi ea în atenţia unor mari manipulatori. Fiecare dintre ei a căutat şi caută în continuare să ne convingă în funcţie de propriile sale interese.

În această privinţă, asistăm de câtva timp la o foarte amuzantă campanie de prestidigitaţie mediatică, pentru a se vopsi o cioară în aşa fel încât să pară porumbel. Respectiv, se fac nişte eforturi deosebit de abile pentru a se arăta că cei care au venit să manifesteze în ziua de 10 august în Piaţa Victoriei din Bucureşti nu au fost absolut deloc nişte oameni violenţi, ci nişte oameni cum nu se poate mai paşnici.

Această nouă versiune provoacă impresia jenantă a unei manipulări, pentru a ne face să credem ceva diferit faţă de ceea ce s-a prezentat la început.

De câteva luni se tot vorbeşte că pe 10 august vor veni de pretutindeni, pentru a manifesta în Bucureşti, peste un milion de diasporeni organizaţi într-un fel de supermineriadă occidentală pentrua a schimba, o dată pentru totdeauna, ordinea politică din România, fapt pe care unii dintre noi au început pe undeva să-l şi creadă ca posibil.

De foarte mult timp s-a dus, în toate locurile de influenţă din Occident, o acţiune de îndoctrinare a celor din Diaspora, pe baza unei ideologii care porneşte de la constatarea că metodele paşnice nu mai sunt eficiente şi că trebuiesc părăsite. Intelectuali foarte pricepuţi în arta condeiului au fost mobilizaţi în această privinţă, pentru a construi fraze incendiare cu scopul de a arăta că violenţa a rămas singura soluţie posibilă. Este cât se poate de clar că, cei care urmau să vină la Bucureşti pentru a protesta în 10 august, veneau cu gândul bine conturat de a transforma o manifestaţie cu aparenţe democratice, într-un fel de lovitură de stat radical antidemocratică.

S-a creat în acest sens o adevărată psihoză cu aşteptări cumplite. Cum este şi normal în contextul acestei psihoze, reprezentanţii puterii şi ordinii stabilite de alegeri au început terorizaţi să-şi organizeze propriile manipulări. Primii vizaţi în aşteptarea numărului ameninţător de un milion de manifestanţi au trebuit să fie, bineînţeles, cei care au îndatorirea de a apăra ordinea existentă, respectiv jandarmii. Aceşti jandarmi, ştiind că se află în mijlocul unor interese contradictorii şi că toate necazurile riscă să se spargă-n capul lor, au fost puşi, deci, în situaţia de a-şi face datoria după fişa postului.

Iată însă că în ziua fatidică de 10 august, la manifestaţie nu au venit decât foarte puţini din cei aşteptaţi și anunțați din Diaspora. Mulţi dintre ei, mai ales cei mai paşnici, nici nu au plecat sau s-au pierdut undeva pe drum, dându-şi seama probabil că sunt manipulaţi. Dezavantajul a fost prevăzut şi n-a fost prea mare. Au fost imediat înlocuiţi cu „diasporeni“ din ţară, mai bine pregătiţi să îndeplinească planul prevăzut în locul lor. Planul, clar ca lumina zilei, era acela de a prelua puterea, fără a ţine cont de niciun principiu paşnic. Cu aceste gânduri bine inoculate în mentalul lor de iscusiţii propagandiştii ai violenţei, au venit aşa-zişii oameni paşnici în Piaţa Victoriei, în seara care ar fi trebuit să fie decisivă, de 10 august 2018.

Aşa a început mare comedie în care au fost puşi să joace jandarmii noştri aflaţi între doua alternative; prima fiind aceea de a apăra statul de drept aşa cum doreau unii, iar cea de-a doua fiind aceea de a nu-l mai apăra, aşa cum ar fi dorit alţii. Din nefericire pentru ei, au trebuit să se supună manipulării celor de la putere. S-au pus, deci, vrând-nevrând, în situaţia de a înfrunta o mulţime care nu avea absolut deloc un carcater paşnic. Afirmaţia că numai câţiva din această mulţime erau extremişti şi că aceştia nu puteau da un carcater de agresivitate pentru rest, are un aspect hilar care contrazice flagrant cele mai elementare cunoştinţe în materie de psihologie a mulţimilor.

Este suficient un număr de numai 5% de agitatori, pentru a transforma fiecare membru al unei mulţimi pornite pe o anumită direcţie, într-un fel de miel turbat alături de ceilalţi. În Piaţa Victoriei, pe 10 august, au fost prezenţi peste 10% provocatori. Transformându-i pe toţi ceilalţi în autentici miei turbaţi, aceştia au smuls gardurile metalice care delimitau spaţiul de protecţie, l-au dezmembrat şi le-au transformat în arme letale. Au dislocat bordurile şi pietrele din caldarâm, pentru ca apoi să le lanseze ca pe nişte proiectile împotriva jandarmilor.

Această mulţime, despre care se pretinde acum că a fost paşnică, a fost solidară cu elementele cele mai perturbatoare, urmându-le întocmai și facilitândul-le acțiunile. Se poate da în această privinţă exemplul larg difuzat al tânărului ultras care prins de o echipă de jandarmi reuşeşte să scape şi după ce face un ocol, se întoarce ca un bumerang pentru a-i da o lovitură năprasnică de picior unui jandarm, trântindu-l la pământ cu un profesionalism desăvârşit, fără ca alţii să-l oprească. Nu mai dau exemplul jandarmeriţei, deoarece unii susţin că a fost o manipulare în care, personal, nu cred. S-ar putea da, însă, exemplul scandalagiilor de profesie care constituie galeriile de fotbal. Aceşti experţi în materie de violenţă au fost, probabil, foarte bine platiţi de cei care aveau interesul să excite manifestaţia până la paroxism. Nu există o altă motivare pentru prezenţa lor la această manifestaţie, cu care nu au nici în clin nici în mânecă.

După exemplul dinamizant al acestor provocatori, mulţimea aşa-zis paşnică, aflată în Piaţa Victoriei în 10 august 2018, s-a dedat la absolut toate provocările posibile, pentru a-i scoate din sărite pe jandarmi şi pentru a face ca situaţia să degenereze. Evident că, în virtutea unei deontologii profesionale foarte riguroase, jandarmii ar fi trebuit să se comporte în continuare cu un calm desăvârşit, să nu răspundă la provocări decât cu foarte multă măsură şi să nu ajungă la excesele la care au ajuns, din cauza faptului că nervii lor au fost mai slabi decât ar fi trebuit să fie. A fost mai mult decât vizibil faptul că cei mai mulţi dintre ei au avut o prestaţie atât de puţin profesionistă, încât se pune întrebarea dacă nu cumva au fost aleşi anume aşa, pentru a fi mai uşor de manipulat într-un anumit scop. A da aiurea cu bâta, a da anapoda cu gaze şi a călca în picioare pe cine nu trebuie nu înseamnă profesionalism, ci o barbarie pusă în serviciul unor manipulatori lipsiţi de talent. De altfel, cei de la putere au dovedit că nu au fost capabili până acum să gestioneze în mod inteligent marea putere de care iniţial au dispus. Cu acelaşi antitalent i-au folosit şi pe jandarmi, punându-i să aplice metodele mineriadelor de tristă amintire. În faţa acestei situaţii este potrivită o expresie celebră: „A fost mai mult decât o crimă, a fost o imensă greşeală“.

Greşind în acest fel, jandarmii şi-au făcut totuşi datoria şi în ciuda dorinţei celeilalte tabere au salvat în final statul de drept, atât de drag preşedintelui Iohannis. Dar ironia ironiilor! Garantul suprem al statului de drept pe care l-au apărat, preşedintele ţării, nemulţumit de prestaţia lor de apărători ai unui stat pe care domnia sa parcă ar fi dorit să nu-l mai vadă apărat, se ridică acum împotriva lor şi, de la înălţimea tribunei sale prezidenţiale, le adresează – în modul cel mai aspru – acuzaţia de malpraxis.

Acum jandarmii vor fi bombardaţi cu altfel de proiectile mult mai subtile şi mai periculoase. După modelul deja patentat în România vor fi bombardaţi cu grele dosare penale. Vor trece deci prin furcile caudine ale procurorilor, armata preferată a preşedintelui Klaus Iohannis, şi după ce vor scăpa – dacă vor scăpa –, vor ajunge la concluzia că atunci când au apărat statul de drept în ziua de 10 august, au comis o greşeală de neiertat. Dacă ar fi lăsat-o mai domol, dacă nu ar fi apărat ordinea existentă şi dacă i-ar fi lăsat pe manifestanţi să-şi facă – paşnic sau nepaşnic – toate mendrele după voia lor, acum nu numai că n-ar fi fost cercetaţi de procurori, dar ar fi fost poate chiar şi decoraţi de stăpânul noului stat de drept, preşedintele Klaus Iohannis, fericit că a scăpat de PSD şi de Liviu Dragnea.

Poate că cetăţenii înzestraţi cu o anumită luciditate ai acestei ţări, eliberaţi de manipulări, îşi vor da seama până la urmă că scopul afişat în mod anticipat al „paşnicei“ manifestaţii din 10 august a fost acela de a folosi violenţa.

Probabil că strategii marilor manipulatori care au organizat pretinsa manifestaţie a Diasporei, cu foarte slabe urme de diasporeni şi-au imaginat că organizând manifestaţia din 10 august, va fi suficient ca doar câţiva să strige „Jos Dragnea!“ pentru ca acesta s-o ia la fugă exact ca Nicolae Ceauşescu, după o manifestaţie cam de acelaşi gen. Starea de spirit nefiind aceeaşi, iată însă că au calculat greşit şi pentru că s-au înşelat, acum ne cer nouă să credem incredibilul, respectiv că nu au avut gânduri violente, ci numai şi numai gânduri paşnice.

Violenţii iniţiali, după ce i-au provocat pe jandarmi să fie şi mai violenţi , se pretind acum a fi oamenii cei mai paşnici din lume, pentru simplul motiv că au venit iresponsabil şi derutant cu copiii la manifestaţie, ca la o chermeză. E ca şi cum, după ce-ai întărâtat un tigru care doarme, te-ai plânge că a fost mai fioros decât trebuia şi ţi-a sfâşiat copilul.

Eşuând, deci, din cauza jandarmilor, strategia se schimbă brusc la 180 de grade şi mulţimea venită cu gânduri de răzmeriţă devine hocus-pocus una paşnică, pentru a oferi un ultim argument de exploatat celor care şi-au ratat planul.

În final, o bună parte dintre noi, cei ce constituim marea carne de tun pentru manipulatorii de profesie, vom ajunge să-i credem. Şi aşa, unii luptând pentru Klaus Iohannis şi alţii pentru Liviu Dragnea vom continua să ne batem sinucigaş între noi. De ce ?

Imensa, bizara şi deosebit de complexa discordie fratricidă pe care am prezentat-o mai sus nu duce decât la vulnerabilizarea României, într-o perioadă de pericol iminent. În această privinţă, fiecare parte îşi are vina sa. Manipulatorii care au organizat manifestaţia din 10 august cu gândul de a folosi violenţa şi de a răsturna ordinea de stat existentă şi-au subestimat adversarii. Au apreciat greşit raportul de forţe şi au eşuat lamentabil în calculele lor, trebuind acum să escamoteze adevărul, aplecând metoda ciorii vopsite. Cei care au reprimat această manifestaţie, folosind tot violenţa prin manipularea condamnabilă a jandarmilor, şi-au supraestimat adversarii din cauza panicii şi au reacţionat deplorabil în mod disproporţionat, trebuind acum să dea socoteala în faţa ordinii de stat pe care chiar ei au apărat-o.

Pentru a reduce totul la esenţial, în ziua de 10 august, în Piaţa Victoriei s-au confruntat două tipuri de manipulări; una în favoarea lui Klaus Iohannis sprijinită – după cât se pare – de mari camarile externe şi alta în favoarea lui Liviu Dragnea, sprijinită de multe şi mărunte camarile interne. La mijloc se găseşte prada lor: noi, cetăţenii de rând, gata să le cădem în plasă, după cum ne păcăleşte fiecare.

Constantin C. Manoliu, fondator Partidul Diaspora Română

Poziţiile ambelor categorii de manipulatori sunt deopotrivă de condamnabile. Ambele părţi au vina majoră de a nu fi respectat o obligaţie primordială, respectiv aceea de a cultiva spiritul de unitate în interesul naţiunii. Cultivându-şi doar orgoliile şi interesele personale ambele părţi au făcut ca în România principiul de bază folosit în materie de guvernare să fie exclusiv cel al dezbinării. Aceasta, spre satisfacţia duşmanilor noştri care nu ştiu cum să profite mai bine de faptul că noi ne omorâm între noi, oferindu-le posibilitatea ca ei să ne manipuleze cu şi mai multă eficienţă, până la dezintegrarea noastră totală, conform principiului „Când doi se ceartă alţii câştigă“. Aceştia sunt:

Austria, care după ce ne-a luat pădurile şi petrolul, vrea acum să ne ia şi gazele de la Marea Neagră. Aceasta, în cadrul unui contract pe care caută să-l menţină cât mai păgubos pentru România. Supreveghiind foarte atent manifestaţia, Austria are tot interesul să-l vadă pe Liviu Dragnea desfiinţat, deoarece acesta caută să modifice contractul iniţial sub o forma mai favorabilă României.

Ungaria, care după ce şi-a însuşit prin tot felul de tertipuri mai mult de 50% din patrimoniul imobiliar al Transilvaniei, vrea şi restul prin anexare. Până atunci vizează şi ea gazele de la Marea Neagră, aducându-ne acuzaţia umilitoare că noi, românii, nu suntem capabili să facem altceva cu aceste gaze decât un mare foc în mijlocul ţării.

Multinaţionalele, care după ce şi-au însuşit 90% din capitalul României, urmăresc acum să acapareze şi restul de 10% pentru a ne lipsi de orice independenţă economică şi orice posibilitate de concurenţa.

Undeva, mai încolo, se profilează şi umbra colosală a Rusiei condusă de sumbrul Vladimir Putin.

Prezentarea de dovezi în situaţia-n care totul este ţinut diabolic sub sigiliul celui mai ticălos secret este imposibilă, fiind în acelaşi timp, din fericire, inutilă. Argumentul logic este cheia oricărui secret. De când lumea, o crimă cu premeditare îl are ca autor pe cel care profită de pe urma ei. Cei care profită în acest fel pot avea un avantaj care depăşeşte orice limită rezonabilă, pornind de la o sumă relativ neglijabilă, dar suficientă pentru a ne dezbina. Câştigul pe care-l realizează în schimb ajunge la cifre cu adevărat ameţitoare. Aşa cum afirmă Călin Georgescu, director executiv ONU, în ultimii 26 de ani România a pierdut peste un trilion de euro. Mai mult decât a pierdut de la Ştefan cel Mare până în 1989.

De fapt, cei care vor să profite de noi, românii, nici n-ar mai avea nevoie să cheltuiască ceva pentru a ne dezbina, deoarece noi oricum avem tendinţa sinucigaşă de a ne dezbina singuri. Pentru a evita acest pericol, Partidul Diaspora Română consideră, în numele celor care gândesc în acelaşi fel, că românii din străinătate trebuie să fie înainte de toate un factor de unitate şi nu de dezbinare. Ceea ce s-a întâmplat cu ocazia manifestaţiei din 10 august nu ne face bine nouă, românilor, de orice orientare am fi. Democraţia se exprimă prin voturi şi nu prin vociferări violente în stradă.

În această privinţă, Partidul Diaspora Română, apreciază că Liviu Dragnea şi mai ales Klaus Iohannis ar trebui să înţeleagă că au, totuşi, obligaţia instituţională de a coopera spre binele ţării. Dacă vor să se bată, să se bată când va veni vremea alegerilor, dar nu înainte, sabotându-se unul pe celălalt, tocmai când unul dintre ei ar putea face ceva bun pentru ţară, aşa cum s-a întâmplat în cazul legii offshore modificată de Dragnea spre mai bine, în opoziţie cu preşedintele sau cum se face ca să se discrediteze România chiar de către reprezentanţii săi, tocmai când are cele mai bune rezultate pe plan economic, aducându-i-se acuzaţia că este condusă haotic şi iraţional. La alegeri, însă, românii ar trebui să se gândească foarte serios cine se face vinovat cu adevărat de această stare de dezbinare şi fără să se lase păcăliţi să voteze în aşa fel încât situaţia dezastruoasă la care s-a ajuns din cauza acestei dezbinări să nu se repete.

 

Constantin C. Manoliu

fondator Partidul Diaspora Română

Românii din afara țării înființează un nou partid: Partidul  Diaspora Română. ”PDR uneşte şi construieşte”

A apărut o propunere de nominalizare pentru ministerul românilor de pretutindeni: «Dacă aș fi ministrul Diasporei…»

Român din Italia, suspectat de legături cu organizaţii teroriste. În mașină avea o carte despre Osama Bin Laden

Deocamdată NU. Ambasadorul României în Italia: «Nu putem încă vorbi de o tendinţă a compatrioţilor noştri de a reveni în ţară»