in

Româncă din Italia, povestea mitingului de la București: ”Am simțit chemarea eroilor de acasă”

Așa a răspuns Vetuța Bărbulescu la întrebările mele: ”Ești bine, fată dragă? Cum a fost? Când te întorci?”

Vetuța e întruchiparea motivației în persoană. O luptătoare îndârjită și veșnic pe metereze în apărarea dreptății și demnității poporului român. O vezi mereu în prima linie la mitinguri, #Rezist Milano sau diverse întâlniri cu cei care au aceleași idealuri. Nu, ea nu dorește să ajungă prin presă ”nu ar fi corect, suntem un grup civic, toți facem același lucru, fără să așteptăm lauri sau recunoașterea publică ci pentru dreptate iar lideri suntem împreună”.

Mă simt jenată de atâta modestie și corectitudine dar vreau să scriu despre ea și cum nu pot să-i pun întrebări personale tipice cu care se începe un articol ( cum te cheamă, câți ani ai…etc )  o întreb abia auzit, cu privirea rugătoare: ”Vetuțo, ce impresie ți-ai făcut? Cum a fost?

Lumea vrea să știe, merită să știe cum s-au desfășurat lucrurile văzute prin prisma ochilor tăi . Ai  făcut atâția km și atâtea sacrificii că să ajungi acolo…Ce ai văzut?

 

”Cât de mica sunt, nu ma speria nici imensitatea Casei Poporului din spate, nici greutatea banner-ului de 4m, nici “pancarta tun” adresată parlamentarilor.
Însă mă ingrozeste incompetenta din fruntea țării. Mă sperie gândul ca JUSTIȚIA va ajunge pe mana politrucilor vremelnici, disper ca Romania este condusă de condamnati penal si inculpati fara pic de demnitate.
In aceste conditii, noua putere in stat trebuie sa devina cetățeanul implicat! Doar prin implicare directa, determinare si perseverență reușim să creăm asa cum totii o visam: O Romanie democratica, dezvoltată si demnă formata din comunitati cu putere de decizie, cu oameni dinamici, conectati la noua economie si implicati in societate. O Românie in care sa-mi doresc din tot sufletul să ma intorc si sa rămân!

Strigăm de un an in fata Consulatului roman din Milano ca ceea ce se intampla acasa nu este normal, nu este ceea ce oamenii isi doresc, nu este făgașul pe care să meargă Romania noastra. Am simtit chemarea eroilor de acasa care lupta zilnic cu efectele unei politici toxice pentru neam. Din #Rezist Milano -direct in Bucuresti.

Nici bine ajunsă, in Unirii in învălmășeala specifica imi răsuna o voce cunoscuta si nu reusesc s-o reperez.  E DIDE!  Fac o rotație si trece pe lângă mine un uragan care lasa in urma o privire de speranta. Aduna-te, ai răbdare, imi spun. O sa-l cunosti. Si am facut cunostintă a doua zi. Omule, MULȚUMESC! Esti cel care ai sădit in mintea mea, iarna trecuta, determinarea de-a nu sta in casa, indiferent de conditii. De-a striga pe toate căile ca ne dorim normalitate!

Am venit! Bucuresti, 20 ianuarie. Ziua in care s-a scris istorie. Zi despre care sunt prea mica să scriu, dar ceea ce am simtit este coplesitor. Din momentul diminetii cand Tudor si Alin au venit sa bem cafeaua si sa mergem la primăria din Otopeni cu o darjenie de nedescris si mai determinati ca oricand. Credeam ca euforia va pune stăpânire pe mine si voi fi o părticică la scrierea propriei experiente .

La Otopeni…mă copleșesc din nou emotiile. Nu sunt capabila sa leg o frază coerenta, mă bălbai si indrug un tacut „buna dimineata”. O DOAMNA mă îmbrățișează si imi mulțumește ca Am venit. O alta DOAMNA saltă euforic de bucurie ca Am ajuns. Nu inteleg nimic, m-a luat un val pe care doar plutesc.

   MALIN e aici!!! RESPECT INFINIT!  ESTI MODELUL DEMNITĂȚII SI PROFESIONALISMULUI, esti la fel de uman ca  noi, dar forta ti se citeste in ochi. O forta pe care in mod normal n-as fi inteles-o. Acum însă STIU! ( Cum să nu fac balbe in fata ta?!)

Plecăm in tăcere să-i întâmpinăm pe EROII TUTUROR. Pe oamenii care au traversat muntii dintr-un crez, eroii din 2018 care au omagiat eroii din 1918. In drumul asta, cunoastem viitorul: un tanar de 19 ani care ni s-a alaturat, tăcut si cu bun simt, care la fiecare intrebare de genul „esti Ok,mai Poti?” răspundea dârz: DA! NU VA PREOCUPATI, AM FORTA SI MERITA ORICUM!”

AJUNGEM in întâmpinarea celor de la Cluj. Am in fata EROII ZILELOR NOASTRE. Oameni fainj, MULTUMESC e prea putin! Voi ati creat sens, ati scris un capitol de istorie și ati deschis un altul. In mintea mea veti fi mereu „batalionul care a cucerit Romania”. Fără arme, prin convingerea!

MULTUMESC!!!

Drumul străbătut alaturi de voi este lectia pe viu despre ceea ce inseamna onoare,lupta,umilinta, respect, darjenie, forta, determinare, despre ceea ce inseamna valorile neamului.

In acelasi timp, primesc notificări după notificări ca #Rezist Milano este prezent la Consulat. Se striga pe doua fronturi, simt ca sunt acolo cu ei,dar fizic sunt aici. Realizez ca distanțele geografice nu mai au niciun sens, nicio valoare.Acelasi spirit din toate zările striga PENTRU O ROMÂNIE CORECTA!

Despre UNIREA DIN PIATA UNIVERSITATII …nu gasesc cuvinte pentru a descrie. Imi răsuna si acum in minte JUSTIȚIE, NU CORUPTIE!!! Înțelegeți că „NU VREM SA FIM CONDUSI DE HOȚI!!!”. Acelasi lucru pe care il striga si #Rezist Milano de un an, aici suna a disperare…suna a strigat cu dreptatea in mana!!! Cu o furie in ochi,imi vine sa musc din Casa Poporului. Ne poziționam „cu spatele la ea”,la fel cum cei dinăuntrul ei sfidează nemernic strigătul pietei. (Fetelor, va îmbrățișez!)

 ————

Dimineata plecarii: doua situatii…bulversante si ele: una la iesirea din hotel, băiat de nici 25 de ani imi loveste direct in inima sperantei. Citez: „Nu rezolvați nimic! Împușcați toti. Eu sunt de părere că până nu se gaseste un nebun dispus să îi elimine de la primul pana la ultimul, voi nu aveti nicio șansa”. Incerc sa-i explic ca pasnic se castiga lupta pentru urmatoarele generatii, ca procesul de trezire a conștiinței este de durata si ca peste cativa ani va vedea efectele acestei schimbari. Nu-l intereseaza si plec, presata de timp fiind, cu o amaraciune In suflet ca un copil vede lucrurile asa. Imaturitate, gândesc. Îngrijorare, de-o potriva. Urc in taxi si un domn de 50 plus imi remarca vocea răgușită de la „Buna dimineata, pentru aeroport, va rog!”. Se intoarce catre mine si…”Multumesc ca ati venit, in voi este speranta! Rămân fără cuvinte si nu este din cauza vocii. Domnul continua, evident, înțelesese tăcerea mea: „Dacă nu v-as vedea pe voi, mi-as pierde si eu speranta. Cand vad ca veniți de la mii de kilometrii pentru un ideal, intineresc si acum as da orice să va rasplatesc, as merge cu voi pana in pânzele albe, fara sa-mi fie frica. Veti reusi sa-i scoateți pe toti din bula lor si pentru asta va Multumesc!”. Drumul pana la aeroport a continuat intr-o maniera „deschisa” si imi replanteaza speranta de care mă îndoisem pentru câteva minute mai devreme, imi reda convingerea ca implicarea nu trebuie sa înceteze nicio clipă si imi urează să revin intr-o Românie condusă de oameni normali.

In aeroport, un viscol de nedescris care spulbera orice îndoială, se umple inima de energie, mintea se limpezește după oboseala acumulată în aceste zile.

Scriu in momentul decolarii. SuperOameni din Piata Victoriei, eroii țării mele, sunt cu gândul la voi! La TOTI si va cuprind intr-o imbratisare uriasa in care să strigăm impreuna, să tacem apăsător, să ridiculuzam incompetenta, să dezbatem legislație si sa găsim pârghii in lupta noastra, să facem schimb de titluri de filme si carti, să bem „un ceai” (da?!)i sa mâncăm aceeasi porție de cartofi cu branza, să ne ningă, să ne colcăie apa-n ghete si sa #Rezistam, #Insistam, să #VA VEDEM, să vă strigăm #JUSTITIE NU CORUPTIE, să ne grupam #TOTI PENTRU JUSTITIE, să ni se faca #DECLICK si sa #NUCEDAM! Doar asa  construim #NEXTLEVEL!

Sunt cu gândul la toti romanii din PARIS, Bruxelles, Londra, la cei din Statele Unite, Belgia, Olanda pe care v-am cunoscut la chemarea de sâmbătă, la cei din Cluj, Iasi, Sibiu, Bacău, Târgu Mures, Oradea, Tulcea, Timisoara, la domnul din comuna mica de langa Câmpina care a facut „Marșul Sperantei” cu piciorul lucsat alaturi de super eroii de la Cluj (eu am făcut segmentul Otopeni -Universitatii si resimt acum efectele. Atunci…nu am stiut cât este ceasul,nu am stiut cati kilometri am străbătut, nu mi-a fost foame, poate, putin sete. Energie si atât!)

Ma înalt si iau cu minei convingerea ca suntem ROMANI UNITI, ca impreuna ne indreptam catre acelasi ideal:  O Romanie democratica, dezvoltata si demnă!

Doina Butnaru