Dănuţ Mihali, român de 45 de ani, muncitor al firmei Deca din Cesena, a murit într-un accident de muncă pe 28 iulie, după ce un bloc de marmură a căzut peste el. Bărbatul lucra de 13 ani la acea firmă. Era rezident la Cesena, unde trăia cu fratele. Era ultima sa zi de muncă de dinainte de concediu.
Dănuţ trebuia să plece pe 29 iulie în România, pentru a-şi petrece două săptămâni cu soţia şi cei doi copii, care plecaseră cu două zile înainte. Firma este specializată în prelucrarea marmurei şi materialelor similare. Se ocupă de articole funerare, artă funerară, prelucrarea pietrei, produse din granit pentru construcţii; materiale şi produse pentru construcţii.
În acel moment Dănuţ Mihali era singur în curtea firmei. Efectua o operaţiune pe care în trecut o făcuse de nenumărate ori. Manevra o platformă elevatoare pentru a muta blocuri foarte grele din marmură care apoi trebuie prelucrate. A ridicat două blocuri deodată. Poate a supraevaluat rezistenţa hamurilor cu care le-a legat: un bloc a căzut peste el şi l-a zdrobit.
Colegii din interiorul halei nu şi-au dat seama de nimic. Au înţeles la un moment dat că era posibil să se fi întâmplat ceva fiindcă vedeau că elevatorul nu se mişca. Au ieşit şi l-au văzut pe bărbatul zdrobit. La nimic nu a folosit intervenţ ia medicilor de la 118, care după zadarnice tentative de reanimare nu au putut face altceva decât să constate decesul muncitorului.
La faţa locului pentru cercetări s-a dus poliţia. “Nu se poate neglija alerta în materie de siguranţă la locurile de muncă”, a spus într-o notă Davide Fabbri, de la Verdi din Cesena, comentând accidentul de muncă. “Dinamica accidentului şi responsabilităţile vor trebui stabilite de anchetatori şi de organele de inspecţie în cunoştinţă de cauză, însă accidentele mortale atribuie întotdeauna celor care se ocupă cu protecţia şi siguranţa la locul de muncă o mare responsabilitate, pentru că un accident mortal nu are loc niciodată din fatalitate, ci din responsabilităţi precise.
O moarte la locul de muncă sau un accident sunt o dramă, nu numai pentru o familie, ci pentru întreaga colectivitate – încheie Fabbri -. Familiei muncitorului care ne-a părăsit nu-i putem transmite numai condoleanţele noastre, pe care le exprimăm cu deplină consternare, şi nici măcar furia noastră şi indignarea pentru cele întâmplate, ci trebuie să continuăm să ne angajăm pentru a face să se aplice legile care există în ţara noastră, unde formarea privind prevenirea riscului trebuie să devină prioritate: trebuie să facem cu toţii mai mult pentru a evita să se moară la muncă în mod continuu”
