in

CCIRO Italia intervine în scandalul Mondo Convenienza. „Sunt acuzații nefondate, încercări de discreditare”

În calitate de președinte al Asociației Românilor din Italia și președinte al Camerei de Comerț – CCIRO Italia, mi-am manifestat public îngrijorarea încă de la începutul scandalului de la Mondo Convenienza și am decis să mă implic personal pentru a clarifica dacă este vorba de rele tratamente și rasism la adresa angajaților români – așa cum se vehiculează în mass media, care a reluat revendicările denunțătorilor.

Inițial, speriat de amploarea și riscurile la care ar fi fost expuși peste două mii de muncitori români care prestează servicii pentru gigantul de retail italian, am reacționat intempestiv, sub impulsul de empatie cu conaționalii noștri, luând poziție critică într-o emisiune la Radio “Diaspora” în data 3 Februarie 2022, având coleg de platou pe deputatul Valentin Făgărășian; insuficient informat, am lansat un atac frontal la adresa companiei Mondo Convenienza, filiala Torino, afirmând, între altele că “așa nu se poate, pe umerii românilor s-a dezvoltat Mondo Convenienza, cifra de afaceri de 1 miliard de euro a companiei se datorează și muncii depuse de conaționalii noștri”.

În urma acestei emisiuni, nu știu ce demersuri a întreprins deputatul Făgărășian, dar eu am considerat necesară demararea unei investigații aplicate, care să limpezească lucrurile – demers despre care am informat și Biroul atașatului pe probleme de muncă al Ambasadei noastre de la Roma.

În primul rând, am solicitat companiei Tsl Service Coop (compania incriminată în acest conflict, prin intermediul căreia muncitorii români prestează pentru Mondo Convenienza) un set de răspunsuri privind întrebările vehiculate destul de insistent în spațiul public:

Acuzațiile de rasism:
Este adevărat că cei are au făcut plângere au primit amenințări și insulte, așa cum susțin?

Răspunsul Tsl: “Superiorii care au în responsabilitate relația cu angajații – șoferi și operatori în montajul de mobilă – sunt români, care fac onoare atât companiei noastre, cât și comunității de români din Italia.

Ei au evoluat de la simpli muncitori sau șoferi, ajungând în poziții de decizie – coordonatori și formatori. Deci nu poate fi vorba de rasism în discuții (dacă ar fi existat) între cetățenii aceleiași etnii.”

Acuzații de rele tratamente:
Este adevărat că, în comunicarea cu muncitorii, este folosit un ton agresiv, și amenințări de genul: “Dacă nu vă convine, plecați în țara voastră!”

Răspunsul Tsl: „Compania noastră a fost creată ca o familie. Toți cei în dificultate au fost ajutați și vor fi sprijiniți în continuare.

Este imposibil ca responsabilii noștri să folosească asemenea jigniri pentru că – așa cum am arătat mai devreme – și ei au fost, la rândul lor, muncitori.

Sunt acuzații nefondate, încercări de discreditare a bunei atmosfere pe care am creat-o în rândul angajaților noștri”.

Invocarea unei așa-zise obligații de prestare de servicii în zile nelucrătoare sau în afara programului de lucru (în total 12 -14 ore pe zi) – așa cum prezintă reclamanții.

Chestionând reprezentanții Tsl asupra problematicii de mai-sus, am primit următorul răspuns:

“Orice solicitare de prestare de servicii în zi nelucrătoare s-a făcut sporadic, doar în perioade supra-aglomerate și numai cu acceptul muncitorilor, fiind remunerați în consecințe.

A veni acum și a pretinde că un acord consensual – solicitat în cele mai multe cazuri chiar de către muncitori pentru a-și rotunji veniturile – ar fi fost o obligație impusă de angajator înseamnă o mistificare a adevărului și o manipulare a opiniei publice, poate și în scop de șantaj.

Cât privește programul de lucru excedentar, se întâmplă ca rareori să apară disfuncționalități de natură tehnică, ținând de adaptarea mobilierului la locul efectiv de montare, situație care poate să întârzie programul de muncă, dar care, pe de altă parte, atrage remunerarea în plus față de salariu.

În același timp, merită de amintit că, în cazul foarte des întâlnit, în care echipa de montaj, prin sârguință și capacitate profesională, reușește livrarea corespunzătoare pentru ziua respectivă imediat după ora prânzului, înainte de terminarea scriptică a programului, salariul nu este afectat, din contră cei harnici sunt premiați cu sume substanțiale. ”

În acest cadru competitiv, sunt încălcate unele principii ale dreptului muncii? De exemplu, este suprimată pauza de prânz?

”Echipele de montaj au libertatea de a-și organiza pauza de prânz în funcție de cum consideră și de stadiul îndeplinirii comenzilor.

Totuși prioritatea este în favoarea pauzei de prânz și nu a îndeplinirii comenzii în detrimentul prânzului.

În acest sens, am dat instrucțiuni din totdeauna colegilor noștri de pe teren să anunțe clientul în eventualitatea unei întârzieri legate de pauza de masă. Nu a existat niciun caz în care vreun client să fi reclamat o situație de acest gen.”

Am mers la Torino și am discutat cu alți muncitori români care lucrează pentru Mondo Convenienza la depozitul gestionat de cooperativa TSL; acolo am descoperit că aceștia sunt mulțumiți de salariile primite – între 2.000€ și 2.800€ – plus al treisprezecelea și al paisprezecelea salariu, vacanța plătită, bacșiș câștigat care, adunat la sfârșit de lună, însumează peste o mie de euro de fiecare angajat.

Conaționalii noștri îmi confirmă că programul de lucru nu este atât de extenuant precum este prezentat de colegii lor reclamanți.

Ni se confirmă cele spuse de oficialii Tsl, în sensul în care de multe ori se întâmplă ca munca să poată fi terminată imediat după prânz, dar salariile nu se reduc. În schimb, când se depășește programul, firma plătește regulamentar orele muncite în plus, zilele de sâmbătă și sărbători fiind plătite de asemenea separat.

La întrebarea privind motivele pentru care cei câțiva colegi au depus denunțuri, reclamând bani din partea firmei angajatoare, răspunsul primit de la cei prezenți a inclus trei componente: “pentru bani care pot fi câștigați ușor”, “nu le place munca”, “au alte afaceri”.

M-am reîntors la TSL și am verificat din ce dată nu s-au mai prezentat la muncă denunțătorii; reprezentanții TSL mi-au înmânat toate chitanțele de salariu ale muncitorilor și am descoperit că sunt evidențiate orele lucrate extra-program și plătite regulamentar.

Îmi este pus la dispoziție și un centralizator din care rezultă că în general ultima livrare se încadrează în programul de lucru normal din fiecare zi.

Continuând discuția cu reprezentanții TSL am descoperit atitudinea empatică pe care au avut-o față de cei peste o mie de angajați încă de la începutul crizei coronavirus, moment în care firma putea aduce în discuție o restructurare de personal, ținând cont de dificultățile economice care se anunțau, dar TSL nu a concediat niciun angajat – cu excepția denunțătorilor care au refuzat să mai revină la serviciu după perioada de lockdown și automat a trebuit să le fie declarat închis contractul de muncă.

Din contră, în loc de măsuri de diminuare a costurilor de personal, Tsl a hotărât să anticipeze cu două luni ajutorul de șomaj, firma asumându-și inclusiv riscul să piardă toți acești bani dacă statul italian ar fi întrat într-o incapacitate de plată.

Pentru obiectivitate și echilibru, am încercat să iau legătura, public, cu denunțătorii pe grupul lor de Facebook.

Până în ziua de astăzi, nu am primit nici un răspuns/contact. Chiar și în această situație, am încercat să înțeleg cu ce se ocupă, în mod curent, care este statutul lor economico-social – ei neavând o ocupație în momentul de față.

Deocamdată, am descoperit, de exemplu, că dl. D.M. este proprietarul a șapte mașini, dintre care două de lux – Audi Q7 și BM – și un camion. Nu apare că i-ar fi mers rău prestând servicii la Mondo Convenienza.

Concluziile mele sunt: fiecare muncitor care se simte neîndreptățit trebuie să facă demersuri pentru a-și obține drepturile; nu cred într-o altă formă de justiție decât în fața judecătorilor.

A arunca noroi într-o companie precum Mondo Convenienza se traduce prin a urmări cu totul altceva, iar reversul este aplicarea unei etichete urâte comunității de români.

Apoi, riscul ca anumite companii să-și piardă încrederea în muncitorii romani este foarte mare; sunt și alte etnii sau chiar italieni care și-ar dori salariul celor care au denunțat calomnios.

Daunele de imagine și pierderile suferite de o asemenea companie sunt incomensurabile față de o campanie mediatică manipulată, care nu a cuprins o investigație nici pe jumătatea celei prezentate în analiza de față.

Din aceste încercări de a discredita o colaborare italiano-română de succes toată lumea are de pierdut.

Eugen Terteleac
Președinte ARI și CCIRO – ITALIA

Faceți clic pentru a evalua această postare!
[Total: 0 In medie: 0]

porci tarani romani

Câți porci se pot crește în gospodărie fără autorizație sanitară? Ţăranii români, în război cu ministrul Agriculturii

Ferrara, pericol public, un român beat a produs haos pe străzile orașului, la volanul unei mașini furate